Capitolul 2 — Isus în copilărie și tinerețe

Luca 2, 40-52: Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste El. Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Pastelor. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui l-a zis: “Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare”. El le-a zis: “De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”. Dar ei n-au înțeles spusele Lui. Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.CFD 16.1

Încă de mici, copiii evrei erau înconjurați de rabini și supuși regulilor lor rigide, în toate lucrurile, până la cel mai mărunt detaliu. Dar Isus nu a manifestat nici un interes pentru acestea, începând chiar din copilărie, El acționa independent de astfel de restricții. El studia constant Vechiul Testament și, treptat, înțelegea tot mai mult starea spirituală a oamenilor din satul Lui. A observat că standardele societății și standardele lui Dumnezeu se aflau într-un conflict permanent. Oamenii uitau cuvintele lui Dumnezeu și își respectau propriile tradiții, care nu aveau nici o valoare.^{10Hristos lumina lumii, 84.}CFD 16.2

În felul Său blând, Isus încerca să fie pe placul celor din jur. Cărturarii au înțeles greșit blândețea Lui și au crezut că învățăturile lor îl vor influența cu ușurință. Însă, când I-au pus întrebări, El le-a cerut să-și dovedească din Scripturi autoritatea. Isus părea să cunoască Scripturile de la un capăt la celălalt. Rabinii s-au simțit rușinați să fie învățați de un copil și s-au indignat că El le opunea rezistență. Curând și-au dat seama că înțelegerea spirituală a lui Isus era cu mult mai profundă decât a lor.^{11Hristos lumina lumii, 85.}CFD 17.1

De la o vârstă foarte mică, Isus a început să-și formeze caracterul — și nici chiar respectul și dragostea față de părinți nu L-au putut face să renunțe la ascultarea față de Dumnezeu. Cuvintele Scripturii au devenit rațiunea pentru orice făcea El în mod diferit de obiceiurile familiei. Frații Săi, fiii lui Iosif, erau de partea rabinilor, insistând că tradițiile trebuiau respectate în același fel ca și legile lui Dumnezeu. Ei numeau ascultarea strictă a lui Isus de legile lui Dumnezeu “încăpățânare”. Erau uimiți de cunoștința și înțelepciunea Sa, care se vedeau când le răspundea rabinilor, și recunoșteau că educația Sa trebuia să fi provenit dintr-o sursă mai înaltă decât sursa propriei lor educații.^{12Hristos lumina lumii, 86.}CFD 17.2

Erau unii care doreau să fie prieteni cu Isus, pentru că lângă El simțeau pace; dar majoritatea celor de o vârstă cu El îl evitau, întrucât se simțeau condamnați de viața Lui atât de curată. El era inteligent și vesel; prietenii erau încântați de tovărășia Lui și îi primeau sugestiile cu bucurie. Însă nu aveau răbdare față de principiile Lui, numindu-L îngust și încuiat la minte.^{13Hristos lumina lumii, 89.}CFD 17.3

Pentru părinții lui Isus, alegerile Lui au fost un permanent mister, din ziua în care L-au găsit în Templu, la vârsta de doisprezece ani. De pildă, cele mai fericite ceasuri erau cele pe care și le petrecea singur cu Dumnezeu, în mijlocul naturii. Dimineața devreme, Se ducea într-un loc liniștit pentru a medita, a citi Biblia și a Se ruga. Apoi Se întorcea acasă pentru a-și îndeplini sarcinile care-I reveneau în gospodărie. Îi plăcea foarte mult să-i ajute pe cei în suferință, fie oameni, fie chiar animale.^{14Hristos lumina lumii, 89, 90.}CFD 17.4

Isus găsea ceva valoros în fiecare persoană. El Se întorcea din drum pentru a rosti cuvinte blânde de încurajare pentru cei bolnavi, asupriți și descurajați. Uneori, le dădea celor înfometați chiar prânzul Său. Încerca să trezească în inima fiecăruia speranța biruinței spirituale și siguranța de a face parte din familia lui Dumnezeu, inclusiv în inima celor dificili și nepromițători. Isus nu S-a luptat niciodată pentru drepturile Sale, cu toate că a fost tratat cu asprime și deseori chiar nedrept.^{15Hristos lumina lumii, 87-91.}CFD 18.1

Câteodată, mama Sa, Maria, ezita între Isus și frații Săi, care nu credeau că El fusese trimis de Dumnezeu. Însă nici ei nu puteau nega divinitatea caracterului Său, și nici faptul că prezența Sa aducea în căminul lor o atmosferă de curăție.^{16Hristos lumina lumii, 90.}CFD 18.2