Două lecții

Dacă dorim să fim curățați și înnobilați și să fim pregătiți pentru curțile cerești, trebuie să învățăm două lecții — sacrificiul de sine și stăpânirea de sine. Unii învață aceste două lecții importante mai ușor decât alții, deoarece sunt antrenați prin educația simplă, pe care Domnul le-o dă cu blândețe si cu iubire. Alții au nevoie de disciplina îndelungată a suferinței, pentru ca focul curățitor să le elibereze inima de mândrie și de încredere în sine, de pasiunea pământească și de iubirea de sine, așa încât aurul curat al caracterului lor să iasă la suprafață și ei să ajungă biruitori prin harul lui Hristos.CF 86.3

Iubirea de Dumnezeu ne va întări sufletul și, prin virtutea meritelor sângelui lui Hristos, vom putea să stăm neclintiți în mijlocul focului ispitei și al încercării, dar, în afară de Domnul Hristos, Neprihănirea noastră, care este pentru noi înțelepciune, sfințire și răscumpărare, nu există nici un alt mijloc de mântuire.CF 86.4

Adevărata sfințire nu este nici mai mult, nici mai puțin decât a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, a trăi fără pată în ascultare de poruncile și de rânduielile Sale. Sfințirea nu este o emoție, ci un principiu ceresc, care aduce toate pasiunile și dorințele sub controlul Duhului lui Dumnezeu, iar această lucrare este îndeplinită prin Domnul și Mântuitorul nostru.CF 87.1

Falsa sfințire nu Ii dă slavă lui Dumnezeu, ci îi face pe cei ce pretind că o au să se înalțe și să se slăvească pe ei înșiși. Orice s-ar întâmpla în experiența voastră, fie că este bucurie, fie că este întristare, dacă nu îl reflectă pe Hristos și nu indică spre El ca fiind autorul, aducându-I slavă și ascunzând eul, nu este o experiență creștină autentică.CF 87.2

Când harul lui Hristos va fi sădit în suflet, prin Duhul Sfânt, credinciosul va ajunge smerit și va căuta societatea celor a căror conversație este preocupată de lucrurile cerești. Atunci, Duhul va lua lucrurile lui Hristos și ni le va descoperi aducând slavă nu primitorului, ci Dătătorului. Prin urmare, dacă aveți în inimă pacea sfântă a lui Hristos, buzele voastre vor fi pline de laudă și de mulțumire față de Dumnezeu. Subiectul gândurilor sau al conversațiilor voastre nu îl vor constitui rugăciunile voastre, îndeplinirea datoriei voastre, renunțarea la sine și bunăvoința voastră, ci voi îl veți preamări pe Acela care S-a dat pe Sine pentru voi, pe când erați încă niște păcătoși. Veți spune: “Mă consacru lui Isus. Eu L-am descoperit pe Acela despre care au scris Moise și proorocii.” Când îi veți aduce laude, veți avea o binecuvântare prețioasă, și toată lauda și slava pentru ce s-a făcut prin voi îi va fi adusă tot lui Dumnezeu.CF 87.3