Darul culturii și al bunătății
Marele nostru exemplu — Domnul Hristos a aplicat în propria viață învățăturile Sale divine. Zelul Său nu L-a determinat niciodată să aibă un spirit aprins. El a fost consecvent, fără a fi încăpățânat. A fost binevoitor, fără a fi slab. A fost duios și compătimitor, fără a fi sentimental. El a fost foarte sociabil, și totuși a manifestat o demnitate reținută, care nu a încurajat o familiaritate necuvenită din partea celorlalți. Cumpătarea Sa nu a dus niciodată la bigotism și austeritate. El nu S-a conformat lumii acesteia, și totuși nu a fost indiferent față de nevoile oamenilor, chiar și ale celui mai neînsemnat. El a fost sensibil față de nevoile tuturor. — Manuscript 132, 1902.Ev 636.1
Modelul desăvârșit — Încă din primii ani ai maturității Sale, Domnul Hristos a trăit o viață care a fost un model desăvârșit de umilință, sârguință și ascultare. El a fost întotdeauna atent și amabil cu ceilalți, manifestând mereu renunțarea la sine. El a venit purtând semnătura cerului, dar nu pentru a I se sluji, ci pentru a le sluji altora....Ev 636.2
Viața lipsită de egoism a Domnului Hristos este un exemplu pentru toți. Caracterul Său este modelul pentru caracterul pe care putem să îl formăm noi, dacă vom merge pe urmele pașilor Săi. — Manuscript 108, 1903.Ev 636.3
Demnitate, amabilitate și rafinament — Asigurați-vă că mențineți demnitatea lucrării printr-o viață ordonată și prin conversații evlavioase. Nu vă temeți niciodată că standardul pe care îl puneți este prea sus. Familiile care se angajează în lucrarea misionară trebuie să se apropie de inima oamenilor. Spiritul lui Isus să umple sufletul lucrătorului. Barierele mândriei și ale egoismului vor fi doborâte numai de cuvintele plăcute și pline de simpatie și de manifestarea unei iubiri dezinteresate față de suflete, care le vor arăta celor necredincioși că noi Îl iubim pe Hristos, iar apoi adevărul își va găsi calea spre inimi. Aceasta este lucrarea noastră și este împlinirea planului lui Dumnezeu. Orice asprime și orice lipsă de politețe trebuie să fie înlăturate din comportamentul nostru. Amabilitatea, rafinamentul și politețea creștină să fie cultivate. Feriți-vă să fiți aspri și tăioși. Nu considerați astfel de trăsături ca fiind niște virtuți, pentru că Dumnezeu nu le consideră astfel. Străduiți-vă să nu jigniți pe nimeni în mod inutil. — The Review and Herald, 25 noiembrie, 1890.Ev 636.4
Domnul Hristos este exemplul nostru de politețe — Adevăratul rafinament al gândirii și comportamentului se învață mai bine în școala învățătorului Divin, decât dacă s-ar respecta orice reguli prestabilite. Iubirea Sa, care cuprinde inima, îi dă caracterului acelei atingeri modelatoare, care o schimbă după chipul propriei Sale inimi. Această educație conferă o demnitate de origine cerească și o ținută de bunăcuviință. Ea oferă o personalitate plăcută, și o delicatețe a modului de comportare, care nu va putea fi niciodată egalată de rafinamentul de suprafață al celor din înalta societate. — Educație, 241 (1903).Ev 637.1
Adevărata etichetă: “simpatia și bunătatea.” — Mulți care pun mare accent pe etichetă arată puțin respect pentru orice altceva nu se conformează standardului lor artificial, oricât de bun ar fi. Aceasta este o educație falsă. Ea cultivă orgoliul gata de critică și exclusivismul îngust. Esența adevăratei politeți este respectul față de ceilalți. Educația de bază, trainică, este aceea care răspândește simpatia și încurajează bunătatea față de oricine. — Educație, 241 (1903).Ev 637.2
Duioșia și bunătatea — Amândoi aveți nevoie de un comportament mai amabil. Cuvintele voastre trebuie să liniștească, nu să agaseze. Inima voastră să fie plină de dragoste față de suflete. Lucrați pentru cei din jurul vostru cu un interes adânc și duios. Dacă vedeți pe cineva săvârșind o greșeală, mergeți la el în conformitate cu modalitatea pe care v-a arătat-o Domnul Hristos în Cuvântul Său și căutați să discutați despre aceasta cu o duioșie creștinească. Rugați-vă împreună cu el și aveți credința ca Mântuitorul vă va arăta calea de a ieși din acea situație dificilă.Ev 637.3
Pastorii au nevoie de mai mult din harul lui Dumnezeu ca să-și îndeplinească lucrarea într-o modalitate vrednică de primit. Când un pastor constată că membrii unei biserici sunt porniți unii împotriva altora, să ceară încetarea conflictului și să se străduiască să aducă o înțelegere armonioasă. Să nu adreseze niciodată sfaturi dictatoriale, tăioase sau ordine poruncitoare. Acestea nu sunt necesare, iar lucrarea ajunge într-o stare mai rea decât o risipă....Ev 638.1
Domnul vă cheamă să exercitați o influență înălțătoare. Primiți în inimă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Numai în felul acesta puteți să aveți gândul lui Dumnezeu. Așezați-vă sub influența modelatoare a Duhului Sfânt. Astfel, veți avea o influență mult mai mare spre bine....Ev 638.2
Oriunde domnește dragostea lui Isus, este pace și liniște. Când este cultivată, dragostea aceasta este ca un pârâu înviorător care curge într-un deșert, schimbând locurile uscate în locuri fertile. — Manuscript 105, 1902.Ev 638.3
Tactul și judecata sănătoasă înmoaie inimile — Tactul și judecata sănătoasă sporesc de o sută de ori capacitatea unui lucrător de a fi folositor. Dacă va rosti cuvinte potrivite la timpul potrivit și dacă va manifesta un spirit potrivit, acestea vor exercita o influență care va înmuia inima celui pe care se străduiește să-l ajute. — Slujitorii evangheliei, 119 (1915).Ev 638.4
Bunătatea față de cei care au concepții doctrinare diferite — Aceia care au concepții doctrinare și o credință diferite de ale noastre trebuie să fie tratați cu bunătate. Ei sunt proprietatea lui Hristos, iar noi va trebui să-i întâlnim în marea zi a socotelilor finale. La judecată, ne vom întâlni față în față unii cu alții și vom vedea raportul gândurilor, al cuvintelor și al faptelor noastre, dar nu așa cum le-am văzut în trecut, ci așa cum sunt ele cu adevărat. Dumnezeu ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții, așa cum ne-a iubit Domnul Hristos. — The Youth's Instructor, 9 decembrie, 1897.Ev 638.5
Fără resentimente și egoism — Dacă vor să aibă succes, oamenii trebuie să lucreze în conformitate cu regulile și cu rânduiala lui Dumnezeu. Dumnezeu va primi numai eforturile făcute de bunăvoie și cu o inimă umilă, fără urmele resentimentelor și egoismului nostru. — Letter 66, 1887.Ev 638.6
Încălțați-vă cu râvna Evangheliei — Fratele meu, doresc fierbinte să fii un om după inima lui Dumnezeu. Trebuie să faci o schimbare în viața ta. Tu ai de prezentat adevărul cel mai prețios, dar trebuie să te încalți cu “râvna Evangheliei păcii”. Modalitatea de a te adresa oamenilor nu îi este plăcută întotdeauna lui Dumnezeu. Trebuie să simți puterea Sa de convertire, lucrând asupra sufletului tău în fiecare zi. Tu ești puternic fizic și energic și ai nevoie de o măsură mai mare a harului lui Hristos, ca să se poată spune despre tine, așa cum s-a spus despre El: “Îndurarea Ta mă face mare.” Când Duhul Sfânt va lua în stăpânire mintea ta și îți va conduce simțămintele puternice, vei avea un comportament mai creștinesc. — Letter 164, 1902.Ev 639.1
Sfințenia lucrării lui Dumnezeu — A trata lucrurile sfinte așa cum sunt tratate cele obișnuite este o ofensă la adresa lui Dumnezeu, pentru că lucrurile pe care Dumnezeu le-a consacrat spre a fi în slujba Sa, pentru răspândirea luminii în lumea aceasta, sunt sfinte. Aceia care sunt angajați în lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie plini de vanitatea propriei înțelepciuni, ci de înțelepciunea lui Dumnezeu, pentru că, altfel, vor fi în pericolul de a pune lucrurile sfinte pe același nivel cu cele obișnuite, despărțindu-se în felul acesta de Dumnezeu. — The Review and Herald, 8 septembrie, 1896.Ev 639.2
Simțul unei responsabilități sfinte — Tinerii vin pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu, dar unii dintre ei abia dacă au vreun simț al sfințeniei și responsabilității acestei lucrări.... Ei vorbesc despre lucruri de nimic și flirtează cu tinerele, în timp ce ascultă aproape zilnic adevărurile cele mai solemne și mai tulburătoare. — Testimonies for the Church 3:473 (1875).Ev 639.3
Nu actori, ci învățători ai Cuvântului — Văd că, înainte ca lucrarea pastorală să fie așa cum dorește Dumnezeu, trebuie să aibă loc o mare reformă. Pastorii de la amvon nu au nici o permisiune să se poarte asemenea unor actori de teatru, adoptând gesturi și expresii menite să producă un anumit efect. Ei nu se află la amvonul sfânt în calitate de actori, ci în calitate de învățători ai unor adevăruri solemne. De asemenea, sunt unii pastori plini de fanatism, care, în încercarea de a-L predica pe Hristos, se agită, strigă, sar în sus și în jos și lovesc în amvonul din fața lor, ca și când aceste manifestări ar avea vreun folos. Asemenea bufonerii nu conferă nici o putere adevărurilor rostite, dimpotrivă, îi dezgustă pe bărbații și pe femeile care au o gândire calmă și concepții înalte. Datoria oamenilor care se dedică lucrării pastorale este să renunțe la orice formă de comportament grosolan și îngâmfat, cel puțin când se află la amvon.Ev 640.1
Gesturile nepoliticoase și penibile nu trebuie să fie tolerate nici în comportamentul din viața de zi cu zi, cu atât mai puțin în locul cel mai sfânt al lucrării Evangheliei. Pastorul trebuie să cultive amabilitatea și comportamentul rafinat. Să se poarte cu o demnitate liniștită, potrivită chemării lui înalte. Comportamentul aceluia care este un învățător al adevărului lui Dumnezeu să fie caracterizat de solemnitate, de o anumită autoritate evlavioasă, amestecată cu blândețe.Ev 640.2
Pastorii să nu deprindă obiceiul de a povesti anecdote la amvon, pentru că ele scad din puterea și solemnitatea adevărului prezentat. Relatarea de anecdote, sau întâmplări ce stârnesc râsul, ori gânduri ușuratice în mintea ascultătorilor sunt cât se poate de vrednice de mustrare. Adevărurile să fie înveșmântate într-un limbaj demn și serios, iar ilustrațiile să aibă același caracter.Ev 640.3
Dacă lucrarea de slujire a Evangheliei ar fi așa cum ar putea și cum ar trebui să fie, învățătorii adevărului lui Hristos ar lucra în armonie cu îngerii și ar fi conlucrători cu Marele lor învățător. În rândul slujitorilor lui Hristos este prea puțină rugăciune și prea multă înălțare de sine. Este prea puțin plâns între tindă și altar, strigând: “Doamne, Îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta.” Sunt prea multe predici doctrinare lungi, fără nici o scânteie de zel spiritual și de dragoste de Dumnezeu. La amvon este prea multă gesticulație, se relatează prea multe anecdote umoristice și se spun prea puține despre dragostea și mila lui Isus Hristos.Ev 640.4
Nu este suficient să le predicăm oamenilor, ci trebuie să ne rugăm cu ei și pentru ei. Să nu stăm cu răceală departe de ei, ci să ne apropiem cu simpatie de sufletul celor pe care dorim să-i salvăm, vizitându-i și conversând cu ei. Pastorul care îndeplinește o lucrare corespunzătoare în afara amvonului va realiza de zece ori mai mult ca acela care își restrânge activitatea doar la amvon. — The Review and Herald, 8 august, 1878.Ev 641.1
Evitarea glumelor — Spiritul de glumă și de ușurătate este o piatră de poticnire pentru cei păcătoși și este mai rău decât o piatră de poticnire pentru aceia care dau frâu liber înclinațiilor inimii nesfințite. Faptul că unii au îngăduit ca această trăsătură să se dezvolte și să se întărească, până când a ajuns pentru ei la fel de firească precum este respirația, nu micșorează efectele ei rele. Dacă poate să scoată în evidență un cuvânt ușuratic rostit de Domnul nostru, sau orice altă trăsătură ușuratică văzută în caracterul Său, oricine ar putea să considere că ușurătatea și spiritul de glumă sunt scuzabile. Spiritul acesta este necreștinesc, pentru că a fi creștin înseamnă a fi asemenea lui Hristos. Domnul Isus este un model desăvârșit, iar noi trebuie să imităm exemplul Său. Creștinii sunt categoria cea mai înaltă de oameni, niște reprezentanți ai lui Hristos.Ev 641.2
Unii care sunt înclinați să glumească și să facă remarci ușuratice, pot să apară la amvon cu o demnitate cuvenită. Ei pot să fie în stare să treacă imediat la contemplarea unor subiecte serioase și să le prezinte ascultătorilor lor cele mai importante adevăruri cruciale care le-au fost încredințate vreodată muritorilor, dar probabil că tovarășii lor de lucrare, pe care i-au influențat și care li s-au alăturat în glumele nepăsătoare, nu sunt în stare să schimbe atât de ușor cursul gândurilor lor. Ei se simt condamnați, mintea lor este confuză și sunt nepregătiți să contemple subiectele cerești și să-L predice pe Hristos, și pe El răstignit.Ev 641.3
Înclinația de a rosti vorbe de duh, care vor stârni râsul, atunci când se discută despre nevoile lucrării, fie într-o ședință de comitet, fie într-un consiliu de administrație sau în orice altă adunare administrativă, nu este de la Domnul Hristos. Această veselie nepotrivită are o influență descurajatoare. Dumnezeu nu este onorat, când astăzi ridiculizăm aproape orice lucru, iar mâine suntem descurajați și lipsiți de speranță, fără nici o lumină de la Hristos și gata să căutăm greșeli și să murmurăm. Dumnezeu este mulțumit, când oamenii Săi manifestă putere, statornicie, tărie de caracter și când au o atitudine voioasă, fericită și plină de speranță....Ev 642.1
Dacă toate gândurile sunt îndreptate asupra lucrurilor cerești, conversația va avea același caracter. Inima va fi plină de speranța creștină, de făgăduințele nespus de mari și minunate care au fost scrise pentru încurajarea noastră, iar bucuria pe care o simțim când vedem mila și bunătatea lui Dumnezeu nu trebuie să fie reprimată, pentru că este o bucurie pe care niciun om nu poate să ne-o ia. — The Review and Herald, 10 iunie, 1884.Ev 642.2
Pastorii glumeți — În Conferința voastră este o persoană (nu-i cunosc numele) care nu ar trebui să fie angajată ca pastor, deoarece influența ei asupra minții acelora care caută adevărul este nefavorabilă. Mi-a fost arătat acest pastor și au fost rostite cuvintele următoare: “Lucrarea lui Dumnezeu nu are nevoie de pastori glumeți, neconvertiți. Spiritul acestui om nu se află în armonie cu lucrarea solemnă în care este angajat. Adevărul pe care declarăm că îl credem nu are nevoie să fie prezentat de oameni ușuratici. Un om cu o atitudine ușuratică, glumeață, jovială va influența bisericile în cultivarea aceluiași spirit într-o măsură atât de mare, încât zece oameni buni nu vor putea să îndepărteze impresia lăsată....”Ev 642.3
Puterea de convertire a lui Dumnezeu trebuie să vină asupra inimii pastorilor, altfel, vor trebui să-și caute altă ocupație. Dacă își dau seama de solemnitatea lucrării de a le prezenta oamenilor adevărul, ambasadorii lui Hristos vor fi niște conlucrători atenți și serioși ai lui Dumnezeu. Dacă sunt cu adevărat conștienți de misiunea pe care Domnul Hristos le-a încredințat-o ucenicilor Săi, ei vor deschide cu respect Cuvântul lui Dumnezeu și vor asculta învățătura Domnului, cerând înțelepciune din cer, ca să-și dea seama că, atunci când stau între vii și morți, ei trebuie să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru lucrarea care iese din mâinile lor.Ev 643.1
Ce poate să facă un pastor fără Isus? Realmente, nimic. Prin urmare, dacă este un om ușuratic și glumeț, pastorul acela nu este pregătit să îndeplinească datoria pe care i-a încredințat-o Domnul. “Fără Mine”, spune Hristos, “nu puteți face nimic”. Toate cuvintele neserioase care ies de pe buzele lui, anecdotele și cuvintele spuse cu scopul de a stârni râsul sunt condamnate de Cuvântul lui Dumnezeu și cu totul nelalocul lor la amvonul sfânt....Ev 643.2
Dacă pastorii nu sunt niște oameni convertiți, bisericile vor fi bolnave și gata de moarte. Numai puterea lui Dumnezeu este în stare să schimbe inima omenească și să o umple cu dragostea lui Hristos. Numai puterea lui Dumnezeu este în stare să corecteze și să supună pasiunile și să sfințească sentimentele. Toți aceia care păstoresc trebuie să-și umilească inima mândră, să-și supună voința față de voința lui Dumnezeu și să-și ascundă viața cu Hristos în Dumnezeu.Ev 643.3
Care este scopul lucrării de păstorire? Oare este acela de a amesteca lucrurile comice și cele religioase? Teatrul este locul acestor manifestări. Când chipul lui Hristos va fi format în interior, când adevărul este adus cu puterea lui sfințitoare în sanctuarul sufletului, nu veți avea oameni glumeți, nici oameni acri, supărăcioși și ursuzi, care să le prezinte sufletelor ce pier învățăturile prețioase ale lui Hristos. — Letter 15, 1890.Ev 644.1
Comportamentul precaut — Cel ce poartă jugul lui Hristos trebuie să considere că toate gesturile teatrale, făcute cu detașare, care sunt atât de obișnuite, toată ușurătatea și glumele sunt “deranjante” — o ofensă adusă lui Dumnezeu și o negare a lui Hristos. Acestea fac mintea să fie nepregătită pentru o gândire și o lucrare serioasă. Ele îi fac pe oameni să fie ineficienți, superficiali și bolnavi spiritual....Ev 644.2
Fiecare pastor să fie liniștit și serios. Când va studia viața lui Hristos, el va vedea necesitatea unui comportament precaut. Totuși, dacă este în legătură cu Soarele Neprihănirii, el va putea să fie, și va fi, voios și fericit, exprimându-și laudele către Acela care l-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Conversația lui va fi curată, întru totul lipsită de orice expresii nepoliticoase. — Manuscript 8a, 1888.Ev 644.3