Publicitatea evanghelistului

Lauda de sine este nelalocul ei — Orice laudă de sine pentru vreun merit personal este nelalocul ei.... Secretul succesului nu depinde de cunoștințele noastre, nici de poziția noastră, nici de numărul talentelor cu care suntem înzestrați și nici de voința omenească. — Parabolele domnului Hristos, 401, 404 (1900).Ev 131.4

Să nu folosim metodele lumești — Să nu folosim metodele lumești de a-i aborda pe oameni. Noi trebuie să-i dăm lumii un exemplu mai nobil, arătând că avem o credință de un caracter înalt.... Prin urmare, să fie evitate toate concepțiile vechi, trăsăturile personale și planurile înguste care ar putea să creeze impresii false cu privire la măreția lucrării. — Letter 14, 1887.Ev 132.1

Nicio prezentare falsă cu scopul de a obține o favoare — Să nu prezentăm într-un mod fals mărturisirea noastră de credință cu scopul de a obține o favoare. Dumnezeu disprețuiește subterfugiile sau ocolirea adevărului. El nu va îngădui niciun om care spune un lucru și face altul. Lucrarea cea mai bună și nobilă este îndeplinită printr-o atitudine corectă și sinceră. — Letter 232, 1899.Ev 132.2

Hristos nu a fost intitulat învățător — Nu încercarea de a ajunge la un rang înalt vă va face să fiți mari în ochii lui Dumnezeu, ci lucrul care vă va face să fiți obiectul ocrotirii deosebite a îngerilor este viața umilă, plină de bunătate, blândețe, credincioșie și curăție. Modelul nostru, care nu a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, a luat asupra Sa natura noastră și a trăit aproape treizeci de ani într-un orășel neînsemnat și ascuns printre dealuri. Deși toate oștirile îngerești erau la dispoziția Sa, totuși El nu a pretins că este un mare om sau că Se află pe o poziție înaltă. El nu a atașat titlul de “Învățător” la numele Său, pentru a-și plăcea Lui însuși. Domnul a fost un tâmplar care lucra pentru salariu, un slujitor al acelora pentru care a trudit. — Letter 1, 1880.Ev 132.3

Hristos a mustrat deșertăciunea lor — El ... a mustrat deșertăciunea manifestată în căutarea titlului de rabin sau dascăl. Un titlu ca acesta, a declarat El, nu le aparținea oamenilor, ci lui Hristos. Preoții, cărturarii și conducătorii, interpreții și administratorii Legii erau toți frați, copii ai aceluiași Tată. Isus i-a făcut pe oameni să înțeleagă că ei nu trebuie să-i acorde nimănui un titlu de onoare care să arate că are dreptul de a stăpâni asupra conștiinței sau credinței lor.Ev 132.4

Dacă Hristos ar fi astăzi pe pământ, înconjurat de aceia care poartă titlul “cucernicul” sau “preasfințitul”, nu ar repeta EI cuvintele: “Să nu vă numiți ‘dascăli’, căci Unul singur este dascălul vostru: Hristosul”? Scriptura spune despre Dumnezeu; “Sfânt și înfricoșat este Numele Lui”. (Psalmii 119, 9.) Cărei ființe omenești i se potrivește acest titlu? — Hristos, Lumina lumii, 613.Ev 133.1

Niciun drept de a purta titlul de “prea sfințit” — Standardele cu privire la elementele care constituie adevărata educație nu trebuie să fie micșorate. Ele trebuie să se ridice mai sus de nivelul la care se află acum. Nu omul este acela pe care trebuie să-l înălțăm și căruia să ne închinăm, ci Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat și viu, El este Acela căruia I se cuvin închinarea și respectul nostru.Ev 133.2

În conformitate cu învățătura Scripturilor, faptul că oamenii se adresează preoților cu apelativul de “preasfințit” îl dezonorează pe Dumnezeu. Nicio făptură muritoare nu are dreptul de a atașa acest apelativ la numele ei sau la numele altei făpturi omenești. El îi aparține numai Lui Dumnezeu, ca să-L deosebească de orice altă făptură. Aceia care au pretenția aceasta își însușesc slava sfântă care îi aparține lui Dumnezeu. Indiferent care este poziția lor, ei nu au dreptul de a-și atribui cuvântul acesta sfânt. “Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” Când folosim cuvântul acesta acolo unde nu-i este locul, îl dezonorăm pe Dumnezeu. — The Youth's Instructor, 7 iulie, 1898.Ev 133.3

Oameni mici tratează subiecte mari — Slujitorii Evangheliei trebuie să prezinte adevărul în simplitatea lui, așa încât, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, Scripturile să fie de folos, ca să îndrepte, să mustre și să dea învățătură în neprihănire. “Împarte drept Cuvântul adevărului” — acestea sunt cuvintele care ar trebui să le fie adresate pastorilor noștri.Ev 133.4

Cu toate acestea, departe de a fi așa, mulți dintre pastori s-au îndepărtat de planurile lui Hristos. Ei doresc nespus laudele oamenilor și își exercită orice aptitudine posibilă în efortul de a prezenta lucruri minunate. Domnul îmi poruncește să-i sfătuiesc să trăiască umil și cu rugăciune înaintea Sa.... Fiți dispuși să fiți niște oameni mici, dar care tratează subiecte mari. — Manuscript 62, 1905.Ev 134.1

Niciun om remarcabil — Nu avem niciun om remarcabil printre noi și nimeni nu încearcă să pară a fi ce nu este, să lase impresia că este un om deosebit. Nu este înțelept ca un om să-i uimească pe ceilalți, de parcă ar avea vreun mare talent, ca și cum ar fi un Moody sau un Sankey. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1885.Ev 134.2

Solia, nu omul — Pastorul care a învățat de la Domnul Hristos va fi conștient întotdeauna că este doar un sol al lui Dumnezeu, care a primit de la El misiunea de a îndeplini o lucrare atât pentru timpul acesta, cât și pentru veșnicie. Scopul lui să nu fie în nici o măsură acela de a atrage atenția asupra lui însuși, asupra învățăturii sau a aptitudinilor sale. Ci ținta lui să fie întru totul aceea de a-i aduce pe cei păcătoși la pocăință, îndrumându-i, atât prin învățătură, cât și prin exemplu, la Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatele lumii. Eul să fie ascuns în Isus. Asemenea oameni vor vorbi ca unii care își dau seama că toată puterea și toată autoritatea vin de la Dumnezeu, în timp ce ei sunt doar purtătorii Săi de cuvânt. Cuvântările lor vor avea o seriozitate și un zel convingător, care îi vor determina pe cei păcătoși să-și înțeleagă starea pierdută și să își găsească adăpostul în Domnul Hristos. — The Review and Herald, 8 august, 1878.Ev 134.3

Ioan a fost doar un glas — Ioan a privit cu credință la Răscumpărătorul și s-a ridicat la înălțimea renunțării la sine. El nu a căutat să-i atragă pe oameni la sine, ci să le înalțe gândurile tot mai sus, până când aveau să fie ațintite asupra Mielului lui Dumnezeu. El însuși a fost doar un glas, un strigăt în pustie. — Slujitorii evangheliei, 56 (1915).Ev 134.4

În zilele noastre sunt aleși oameni asemenea lui Ioan — Pentru a ocupa un loc de cinste înaintea oamenilor, Cerul alege lucrătorii care se umilesc înaintea lui Dumnezeu asemenea lui Ioan Botezătorul. Ucenicul care se aseamănă cel mai mult cu un copil este cel mai eficient în lucrarea pentru Dumnezeu. Slujitorii cerești pot să conlucreze cu acela care nu caută să se înalțe pe el însuși, ci să salveze suflete. — Hristos, Lumina lumii, 436 (1898).Ev 135.1

Lucrarea este prejudiciată de căutarea slavei personale — Înălțarea de sine nu are nici o legătură cu religia. Acela care are ca țintă slava personală va constata că este lipsit de unicul har care poate să-l facă eficient în slujba lui Hristos. Ori de câte ori cineva își îngăduie să fie mândru și mulțumit de sine, lucrarea este prejudiciată. — Parabolele Domnului Hristos, 402 (1900).Ev 135.2

Adevărata valoare a unui om — Valoarea unui creștin nu depinde de talentele strălucite, de originea nobila, de capacitățile lui minunate, ci de faptul de a avea o inimă curată, o inimă curățată și înnobilată, care nu se înalță pe sine, ci, privind la Hristos, reflectă chipul de multă vreme pierdut și asemănarea cu Dumnezeu. — Letter 16, 1902.Ev 135.3

Numai Isus — Dacă refuză categoric să facă paradă de înțelepciunea omenească sau să se înalțe pe ei înșiși, [slujitorii lui Dumnezeu] vor realiza o lucrare care va rezista atacurilor lui Satana. Multe suflete vor fi întoarse de la întuneric la lumină și multe biserici vor fi înființate. Oamenii nu vor fi convertiți la slujirea față de niște unelte omenești, ci față de Hristos. Eul va fi ținut în umbră și va fi văzut numai Isus, Omul de pe Golgota. — Istoria faptelor apostolilor, 278.Ev 135.4