Un obicei ce stăpânește cu tărie pe oameni

Am fost adânc impresionată, când am văzut influența stăpânitoare, pe care patimile animalice au avut-o asupra bărbaților și femeilor cu o inteligență și destoinicie nu din cele ordinare. Ei ar fi în stare să facă o bună lucrare, și să exercite o influență puternică, dacă nu ar fi fost robiți de patimi josnice. Ei au ascultat la cele mai solemne și mai impresionante cuvântări despre judecată, care părea a-i aduce înaintea tribunalului lui Dumnezeu, făcându-i să se înspăimânte și să se cutremure, și totuși nicio oră nu trecea după aceea și ei se dedau iarăși la păcatul lor favorit și fermecător, pângărindu-și propriile lor trupuri.AS 38.1

Ei au devenit atât de mult robi ai acestei crime teribile, încât par a fi lipsiți de puterea de a-și stăpâni patimile. Noi am lucrat pentru unii din aceștia în mod serios; i-am sfătuit, am plâns și ne-am rugat cu ei, și totuși am cunoscut, că în mijlocul sforțărilor noastre serioase și a întristărilor noastre sufletești, puterea acestui obicei păcătos a câștigat supremația. Aceste păcate erau comise și în acest timp. Conștiința unora dintre acești nelegiuiți a fost trezită, prin atacuri repetate de boli, sau printr-o convingere puternică, și au avut atâtea remușcări, încât au fost aduși să facă mărturisire de aceste lucruri, în adâncă umilință. Alții sunt tot așa de nelegiuiți. Ei au practicat acest păcat aproape întreaga lor viață, și cu constituția lor ruinată, și cu memoria lor ciuruită, culeg rezultatul acestui obicei primejdios, dar sunt prea mândri spre a și le mărturisi. Ei sunt ascunși și n-au arătat nicio mustrare de conștiință pentru acest mare păcat și nelegiuire. Ei par a fi nesimțitori față de influența Spiritului lui Dumnezeu, între sfânt și profan, ei nu fac nicio deosebire. Practica ordinară a unui astfel de viciu, atât de degradator, cum și profanarea propriilor lor trupuri nu i-a dus la lacrimi amare și la o căință din inima. Ei gândesc că păcatul lor e numai împotriva lor înșiși. Aici ei fac o greșeală mare. Când sunt bolnavi la trup și suflet, alții suferă din această cauză. Ei fac mereu greșeli; memoria le este defectuoasă, și imaginația slabă. Pretutindeni ies în evidență defecte, care atrag în suferință și pe acei cu care ei trăiesc împreună, și cu care sunt întovărășiți. Aceștia sunt mâhniți și îndurerați, pentru că aceste lucruri sunt cunoscute și de alții.AS 38.2

Eu am amintit aceste cazuri, spre a ilustra puterea acestui viciu. Întreaga ființă este dedată la patimi josnice. Partea morală și intelectuală este subjugată de puterile josnice. Trupul este enervat, și creierul este slăbit, Elementele, depozitate în el pentru a nutri sistemul, sunt risipite. Scurgerea pe care o sufere sistemul organic este mare. Nervii cei fini ai creierului, fiind excitați printr-un procedeu vicios nenatural, se întunecă și devin Într-o mare măsură paralizați. Partea morală și intelectuală se slăbește tot mai mult, în timp ce patimile animalice devin tot mai tari, și se dezvoltă tot mai mult prin exercitarea lor. Este cu neputință a mai trezi pe deplin sensibilitatea morală a acelor persoane, care sunt dedate obiceiului de abuzare de sine, ca să prețuiască lucrurile veșnice. Asemenea suflete nu mai pot fi aduse acolo, de a-și găsi plăcere în exerciții spirituale. Cugete necurate captivează și stăpânesc imaginația, farmecă mintea, și apoi urmează dorința cea mai nestăpânită după fapte necurate. Dacă mintea ar fi cultivată să contemple asupra subiectelor înălțătoare, iar imaginația ar fi educată să reflecte la lucruri curate și sfinte, atunci ea ar fi întărită împotriva acestei satisfaceri teribile, înjositoare și distrugătoare a sufletului și a trupului. Ea ar fi atunci deprinsă a se ocupa cu plăcere cu lucruri înălțătoare, cerești, curate și sfinte, și nu ar mai putea fi atrasă de această plăcere josnică, coruptă și mârșavă.AS 39.1

Ce putem să spunem despre acei care trăiesc tocmai în lumina strălucitoare a adevărului, totuși practicând și urmând pe o cale de păcat și crimă? Plăcerile interzise și ațâțătoare au un farmec pentru ei, și-i țin robi și le stăpânesc întreaga ființă. Unii ca aceștia au plăcere în nedreptate și nelegiuire, și trebuie să piară în afara de cetatea lui Dumnezeu, ca orice lucru urâcios.AS 40.1

Am căutat să trezesc pe părinți la datoria lor dar ei dorm încă. Copiii voștri practică vicii ascunse și vă înșeală. Voi aveți o încredere necondiționată în ei, încât îi credeți prea buni și prea nevinovați de a fi capabili pentru a comite asemenea nelegiuiri ascunse. Părinții răsfață și răzgâie pe copiii lor, și-i încurajează la mândrie, când ar trebui să le pună restricții cu fermitate și hotărâre. Ei se tem atât de mult de spiritul lor încăpățânat și recalcitrant, încât le este frică să vină în atingere cu ei; dar, prin aceasta, ei se fac vinovați de păcatul neglijenței, care a caracterizat casa preotului Eli. Îndrumarea dată de Petru este de cea mai mare importanță pentru toți acei care se luptă pentru nemurire. El se adresează celor ce au aceiași credință prețioasă, cu cuvintele:AS 40.2

“Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credință de același preț cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul și pacea să vă fi înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu — și ai Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El nea dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte. De aceea dați-vă și voi toate silințele, ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapta, cunoștința; cu cunoștința, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori, în ce privește deplină cunoștință a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochi închiși, și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate. De aceea, fraților, căutați cât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră: căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți greși niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belșug intrare în împărăția vecinică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” (2 Petru 1, 11.)AS 40.3

Noi suntem într-o lume, în care lumina și cunoștința abundă; și totuși mulți dintre cei ce pretind a fi de aceiași credință prețioasă, stăruiesc într-o neștiință voită. Lumina strălucește de jur împrejurul lor; totuși ei nu și-o însușesc. Părinții nu văd necesitatea de a se cultiva, și de a obține cunoștință, și de a face un folos practic din această cunoștință, în viața lor conjugală. Dacă ei ar urma după îndrumarea apostolului, și ar viețui, după planul creșterii atunci n-ar fi neroditori în cunoștința Domnului nostru Isus Hristos. Mulți nu înțeleg lucrarea sfințirii. Aceasta este o lucrare progresivă, Ea nu se îndeplinește într-un singur ceas, sau într-o zi, și după aceea, această stare ajunsă să fie menționată fără vreo sforțare specială din partea lor. Mulți par a gândi, că au ajuns această țintă, în timp ce ei abia au învățat prima lecție a creșterii.AS 41.1