Răspunderea părintească

Mama e întâmpinată adesea cu o rezervă rece din partea tatălui. când nu merge orice lucru tocmai așa, cum el ar putea dori, el mustră femeia și mama, și pare a fi nepăsător față de grijile și cercările ei zilnice. Bărbații care fac aceasta, lucrează direct împotriva interesului și fericirii lor proprii. Mama se descurajează; speranța și bucuria o părăsesc. Ea merge la lucrul ei în mod mecanic, știind că trebuie făcut, și în curând ea devine debilă, atât din punct de vedere fizic, cât și mintal. Copiii născuți din așa mame suferă de diferite boli, și Dumnezeu face pe părinți răspunzători, în mare măsură, pentru aceasta; căci obiceiurile lor rele au grăbit venirea bolii asupra copiilor lor, înainte de a fi născuți, și din care cauză sunt constrânși să sufere întreaga lor viață. Unii nu trăiesc decât un scurt timp, din cauza debilității lor. Mama veghează îngrijorată asupra vieții copilului ei, și e împovărată de griji, când e silită să-i închidă ochii la moarte, și adesea consideră pe Dumnezeu ca autor al tuturor necazurilor ei, pe când, în realitate, părinții sunt ucigașii copiilor lor.AS 73.1

Tatăl trebuie să păstreze în minte, că tratamentul femeii sale, înainte de a naște odrasla ei, va influența fizic dispoziția mamei, în vremea sarcinii ei, și aceasta contribuie foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de caracter ale copilului, după naștere. Mulți tați au depus atâta osteneală, ca să-și adune avere, încât au sacrificat, pentru aceasta, interese mult mai înalte, și unii bărbați au dat pe față o neglijență criminală față de mamă și odrasla ei, și prea de multe ori viața la amândoi a fost sacrificată dorinței înfocate după strângerea de avere. Mulți însă nu suferă imediat greaua pedeapsă pentru faptele lor rele, și sunt adormiți față de rezultatul umblării lor. Starea femeii este uneori mai rea decât a unei sclave, și în unele cazuri, ea este tot așa de vinovată, ca și soțul ei, pentru risipirea puterilor lor fizice, ca să câștige mijloace, spre a duce o viață după modă. Pentru asemenea părinți, este o crimă a avea copii, pentru că urmașii lor au adesea un fizic și o minte bolnăvicioasă și puțină valoare morală, și vor purta în caracterul lor trăsăturile înguste și egoiste ale părinților lor, iar lumea va suporta blestemul josniciei lor.AS 73.2