Capitolul 5 — Legăturile conjugale

Bărbații și femeile, care își satisfac apetitul lor cu alimente bogate și delicatese, îndeosebi cu fripturi de carne și cu sosuri grase, și folosesc băuturi excitante, ca ceai și cafea, își formează un apetit artificial. Sistemul nervos este zdruncinat, organele de digestie se îmbolnăvesc și facultățile mintale se întunecă, iar patimile desfrânate sunt ațâțate și câștigă supremația. Pofta devine tot mai nenaturală și tot mai greu de stabilit. Circulația sângelui nu mai este egală și sângele devine necurat. Întregul sistem nervos este deranjat și cerințele apetitului devin tot mai neraționale, și mai nesățioase, după lucruri vătămătoare, până ce se strică în totul.AS 62.1

La mulți, apetitul strigă după acea buruiană dezgustătoare, tabacul (tutunul) și bere tare, devenită astfel prin amestecul (dresuri) otrăvitor și distrugător de sănătate. Dar mulți nu se opresc numai aici. Apetitul lor stricat strigă după băuturi tari, care au o influență și mai paralizante, asupra creierului. În felul acesta, ei se dedau la orice abuz, până ce pofta pune stăpânire în totul asupra rațiunii lor; și atunci, omul creat după chipul Creatorului său, se coboară pe sine mai pe jos decât animalele brute. Bărbăția și cinstea sunt sacrificate împreună pentru poftă. Se cere timp pentru a toci sensibilitățile minții. Aceasta se face în mod treptat, dar sigur. Satisfacerea apetitului cu mâncăruri delicioase, la început, dă loc la o poftă bolnăvicioasă, și pregătește calea pentru orice altă poftă, până ce sănătatea și intelectul sunt sacrificate pentru plăcere.AS 62.2

Mulți intră în căsătorie, fără să-și fi agonisit mai întâi vreo proprietate și fără să fi moștenit vreo avere. Ei n-au posedat nicio tărie fizică sau mintală pentru a-și agonisi vreo proprietate. Unii s-au grăbit chiar să se căsătorească, și au luat asupra lor răspunderi, despre care nici idee nu aveau. Ei nu posedau sentimente nobile și înălțătoare, și nu aveau o idee dreaptă despre datoria unui soț și tată, și cât costă întreținerea unei familii. Și ei nu dau pe față mai multă destoinicie, acum, când familia s-a mărit, după cum arată în ocupațiile lor. Acei cărora le lipsește, în mod serios, acest tact în afaceri, și care sunt cei mai puțin destoinici a se întreține în această lume, își umplu, de obicei, casele de copii; în timp ce oamenii capabili, a-și aduna avere, n-au în general mai mulți copii, decât pot să întrețină. Acei care nu sunt în stare să îngrijească de ei înșiși, nu trebuie să aibă copii. Așa a fost cazul că multe odrasle ale acestor oameni lipsiți de judecată sunt lăsate să crească ca niște animale. Ei nu sunt nici hrăniți, nici, îmbrăcați cum trebuie, și nu primesc nici o educație fizică sau mintală, și nimic nu este respectat ca sfânt, în vorbirea familiară, nici de părinți, nici de copii.AS 63.1

Instituția căsătoriei a fost destinată de Dumnezeu ca să fie o binecuvântare pentru om; dar, în sensul general, ea a fost pervertită atât de mult, încât s-a făcut din ea un blestem de temut. La intrarea în căsătorie, mulți bărbați și femei au procedat, ca și când unica chestiune de pus ar fi fost numai, dacă ei se iubesc unul pe altul. Dar ei trebuie să înțeleagă că asupra lor zace, în căsătorie, o răspundere mult mai mare decât aceasta. Ei trebuie să țină seama, ca odraslele lor să posede sănătate fizică, și tăria mintală și morală. Dar puțini au procedat după motive înalte, și au avut considerațiuni mărinimoase, pe care să nu le poată călca în picioare cu ușurință — obligații, pe care societatea le pretinde de la dânșii și despre care greutatea influenței lor familiare avea să mărturisească, dacă este de sus sau de jos.AS 63.2