Capitolul 4—Sănătatea emoţională
Emoţii, simţăminte, afectivitate
Sentimentele sunt un dar preţios de la Dumnezeu. Dumnezeu a dăruit omului sentimente, pentru ca acest dar preţios să fie exercitat spre slava Sa.MCP 32.1
Toţi oamenii au nevoie de afecţiune. Motivul pentru care există în lumea noastră atât de mulţi bărbaţi şi atât de multe femei cu inimile împovărate este acela că adevărata afecţiune a fost considerată o slăbiciune şi a fost descurajată şi reprimată. Cea mai bună parte a naturii sufleteşti a acestor persoane a fost pervertită şi deformată încă din copilărie. Dacă dorim să avem inimi duioase, aşa cum a avut Isus când a fost pe pământ, şi dacă dorim să nutrim o simpatie sfântă, asemenea simpatiei pe care o au îngerii faţă de muritorii păcătoşi, trebuie să cultivăm acea compasiune copilărească ce este caracterizată de simplitate.MCP 32.2
Legătura afectivă este esenţială în relaţia de căsnicie. Dumnezeu Însuşi este acela care i-a oferit lui Adam un tovarăş de viaţă. El a conceput „un ajutor potrivit pentru om”, un ajutor care să corespundă nevoilor lui şi alături de care să poată deveni una în iubire şi împreună simţire. Parte din bărbat, os din oasele lui, came din carnea lui, Eva a fost destinată să reprezinte cel de-al doilea eu al lui Adam, ca expresie a unirii profunde şi a legăturii afective care urma să existe întotdeauna în cadrul acestei relaţii.MCP 32.3
Manifestările de afecţiune sunt esenţiale în relaţiile dintre părinţi şi copii. Manierele plăcute, conversaţiile amabile şi deschise şi faptele care exprimă iubire vor lega inimile copiilor de cele ale părinţilor lor cu funiile de mătase ale afecţiunii şi vor contribui la efortul de a face căminul atractiv mai mult decât cele mai rare bijuterii care ar putea fi cumpărate cu aur.MCP 33.1
Afecţiunea sinceră este indispensabilă fericirii în familie. Un ton plăcut în vorbire, amabilitatea şi afecţiunea sinceră care îşi găsesc expresia în fiecare faptă, alături de seriozitate, sârguinţă, ordine şi economie, fac ca până şi o colibă să devină unul dintre cele mai fericite cămine. Creatorul priveşte cu aprobare un asemenea cămin.MCP 33.2
Manifestarea afecţiunii - o şcoală a bunătăţii. Purtarea de grijă şi afecţiunea pentru copii îndepărtează asperităţile naturii noastre fireşti, ne fac să fim amabili, dispuşi să simţim împreună cu alţii, şi influenţează dezvoltarea trăsăturilor nobile ale caracterului nostru.MCP 33.3
Emoţiile violente pun în pericol viaţa. Dezlănţuirea violentă a emoţiilor pune în pericol viaţa. Mulţi mor din cauza izbucnirilor de ură şi de pasiune şi trec prin asemenea stări din cauza propriilor educaţii. Toate acestea pot fi prevenite prin exercitarea voinţei, dar aceasta presupune hotărâre şi perseverenţă pentru biruirea comportamentelor greşite.MCP 33.4
Măreţia omului şi forţa sentimentelor. Adevărata măreţie şi nobleţea unui om se măsoară prin forţa sentimentelor stăpânite, nu prin forţa sentimentelor care îl stăpânesc. Omul cel mai puternic este cel care îşi iartă vrăjmaşii, stăpânindu-şi pasiunea, oricât de sensibil ar fi la abuzurile suferite. Astfel de oameni sunt nişte adevăraţi eroi.MCP 33.5
Emoţiile şi dorinţele să fie supuse raţiunii şi conştiinţei. Fiecare emoţie şi fiecare dorinţă trebuie să fie verificate de raţiune şi de conştiinţă. Fiecare gând nesfânt trebuie să fie imediat alungat. Rugaţi-vă cu credinţă şi din toată inima.MCP 33.6
Emoţiile să fie controlate de către raţiune şi conştiinţă. Puterea adevărului ar trebui să fie suficientă pentru a vă susţine şi pentru a vă încuraja în orice nenorocire. Religia lui Hristos îşi dezvăluie adevărata valoare tocmai prin faptul că îl face în stare pe cel care o trăieşte să triumfe asupra oricărei suferinţe şi asupra oricărui necaz. Ea aduce poftele, pasiunile şi emoţiile sub controlul raţiunii şi al conştiinţei şi disciplinează gândurile, îndreptându-le pe o cale aducătoare de sănătate.MCP 34.1
Emoţiile să fie controlate prin supunerea corectă a voinţei. Nu puteţi să vă controlaţi emoţiile şi impulsurile aşa cum aţi dori, dar puteţi să vă controlaţi voinţa. Şi puteţi realiza o schimbare totală a vieţii voastre. Supunându-vă voinţa faţă de voinţa lui Hristos, viaţa voastră va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi va fi aliată puterii care este mai presus de toate căpeteniile şi de toate stăpânirile. Veţi primi de la Dumnezeu o putere - o nouă lumină - care vă va menţine strâns uniţi cu puterea Lui. Şi veţi putea primi chiar lumina unei credinţe autentice. Dar voinţa voastră trebuie să coopereze cu voinţa lui Dumnezeu.MCP 34.2
Sinceritatea trăirilor emoţionale nu înseamnă totul. Sentimentele pot fi curate precum cristalul şi frumoase în puritatea lor, dar, cu toate acestea, ele pot fi nedemne de încredere, deoarece nu au fost încă supuse testului încercărilor. Faceţi din Hristos cel dintâi, cel din urmă şi cel mai ales obiect al afecţiunii voastre. Priviţi la El fără încetare şi, pe măsură ce este supusă testului încercărilor, dragostea voastră faţă de El va deveni, pe zi ce trece, tot mai profundă şi mai puternică şi, odată cu dragostea faţă de Dumnezeu, va creşte şi dragostea voastră unul faţă de celălalt.MCP 34.3
Sentimentele trebuie bine cântărite înainte de a face pasul căsătoriei. Fie ca aceia care se gândesc la căsătorie să cântărească fiecare sentiment şi să observe cu atenţie fiecare manifestare a ca-racterului celor cu care intenţionează să-şi unească destinul vieţii. Fiecare pas spre căsătorie să fie caracterizat de modestie, simplitate şi sinceritate şi de o dorinţă stăruitoare de a fi după placul lui Dumnezeu şi de a trăi spre onoarea Lui.MCP 34.4
Izvorul afecţiunii profunde şi al fidelităţii este în Dumnezeu. Fidelitatea în căsătorie nu poate fi păstrată în siguranţă decât în Hristos. Iubirea omenească trebuie să fie legată în modul cel mai strâns de iubirea divină. O afecţiune profundă, adevărată şi lipsită de egoism nu poate exista decât acolo unde domneşte Hristos.MCP 35.1
Afecţiunea superficială şi cea sinceră, sfântă. Simţămintele pe care le avem unii faţă de alţii izvorăsc din relaţia noastră comună cu Dumnezeu. Noi suntem o familie, ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. Comparată cu această afecţiune sinceră, sfântă şi demnă, curtoazia de suprafaţă şi prietenia nestatornică şi lipsită de semnificaţie a lumii sunt asemenea plevei faţă de bobul de grâu.MCP 35.2
În inima creştinului nu este loc pentru sentimente contrafăcute. Viaţa creştinului va fi golită de orice prefăcătorie, liberă de orice sentiment artificial şi contrafăcut. Ea este sublimă, veritabilă şi statornică. Domnul Hristos este prezent în toate cuvintele creştinului.MCP 35.3
Emoţiile nu constituie un mijloc sigur de evaluare a stării spirituale. Simţămintele sunt adesea înşelătoare, emoţiile nu constituie un mijloc temeinic de evaluare a stării spirituale, deoarece sunt schimbătoare şi depind de circumstanţele exterioare. Mulţi sunt derutaţi pentru că se bazează pe propriile reacţii emoţionale.MCP 35.4
Creştinii nu trebuie să asculte de emoţii. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie să asculte de propriile simţăminte şi emoţii. Când aceştia oscilează între speranţă şi teamă, inima lui Hristos este rănită, deoarece El le-a oferit deja dovezi inconfundabile ale iubirii Sale. Isus doreşte ca ei să îndeplinească lucrarea pe care le-a încredinţat-o, iar atunci, inimile lor vor deveni în mâinile Sale asemenea unor harpe sfinte, ale căror corzi, atinse de El, vor vibra în sunetele laudei şi ale mulţumirii faţă de Acela care a fost trimis de Dumnezeu pentru a îndepărta păcatele lumii.MCP 35.5
Emoţiile sunt la fel de trecătoare ca norii cerului. Nu trebuie să aşteptaţi să simţiţi anumite emoţii minunate pentru a crede că Dumnezeu a auzit rugăciunea voastră, deoarece emoţiile sunt tot atât de trecătoare ca norii cerului. Credinţa voastră trebuie să fie întemeiată pe o bază solidă. Cuvântul Domnului este cuvântul puterii infinite în care vă puteţi încrede, iar El a zis: „Cereţi şi vi se va da”.MCP 36.1
Emoţiile intense nu sunt în mod necesar o dovadă de schimbare profundă. Satana îi înşală pe oameni determinându-i să creadă că, dacă au trăit un sentiment de extaz şi de răpire emoţională, sunt convertiţi. Dar experienţa lor nu produce nicio schimbare; acţiunile lor sunt aceleaşi de mai înainte. În vieţile lor nu se observă nicio roadă bună. Ei se roagă des şi lung şi fac referire în permanenţă la simţămintele pe care le-au trăit cândva. Dar ei nu trăiesc o viaţă nouă. Experienţa lor nu depăşeşte nivelul superficial al sentimentelor. Ei clădesc pe nisip, iar când vânturile vor bate, clădirile lor spirituale vor fi spulberate.MCP 36.2
Simţămintele de nelinişte sunt bune uneori. Simţămintele de nelinişte, de înstrăinare sau de singurătate ar putea fi spre binele vostru. Tatăl vostru ceresc doreşte să vă ajute să descoperiţi în El prietenia, iubirea şi mângâierea, care vor satisface cele mai arzătoare căutări şi năzuinţe ale sufletului. Unica sursă de siguranţă şi de fericire constă în a-L face pe Hristos Sfătuitorul vostru permanent.MCP 36.3
Domnul doreşte să ne liniştească mintea. Hristos vede că oamenii sunt atât de absorbiţi în griji lumeşti şi în probleme profesionale, încât nu mai au niciun timp pentru a se apropia de El şi pentru a se împrieteni cu El. Dar Domnul doreşte să le neliniştească mintea, astfel încât oamenii să fie determinaţi să ia în considerare realităţile veşnice. El este preocupat în mod stăruitor de soarta lor. Fiecare om va ajunge să-L cunoască foarte, foarte curând, indiferent dacă doreşte sau nu.MCP 36.4
Evitarea sentimentalismului. Îndepărtaţi orice sentimentalism din viaţa voastră. Dedicaţi-vă unei autoeducări vigilente şi exercitaţi stăpânirea de sine. Acum este perioada de formare a caracterului; nu vă lăsaţi atraşi de nimic din ceea ce ar putea fi considerat josnic sau lipsit de importanţă şi care vă poate distrage de la interesele voastre cele mai înalte şi mai sfinte şi vă poate diminua eficienţa în pregătirea pentru realizarea lucrării pe care v-a încredinţat-o Dumnezeu.MCP 36.5
Iubirea nu este sentimentalism. Iubirea şi simpatia pe care Isus doreşte să le manifestăm faţă de ceilalţi nu poartă amprenta acelui sentimentalism care ne otrăveşte sufletul; este o iubire de origine cerească pe care Isus o exemplifică atât prin învăţături, cât şi prin fapte. Dar cât de adesea suntem izolaţi şi străini unii faţă de alţii, în loc să manifestăm această iubire. Rezultatul este înstrăinarea de Dumnezeu, o experienţă creştină paralizată şi secătuită de putere.MCP 37.1
Credinţa şi sentimentul sunt lucruri diferite. Credinţa şi sentimentul sunt tot atât de diferite precum este estul de vest. Credinţa nu este dependentă de sentimente. Noi trebuie să ne consacrăm lui Dumnezeu în fiecare zi şi să credem că Domnul Hristos înţelege şi acceptă jertfa noastră, fără să ne cerceteze ca să vadă dacă trăim acea intensitate a sentimentelor despre care noi credem că ar trebui să corespundă credinţei noastre.MCP 37.2
Să nu ne lăsăm absorbiţi de emoţiile negative. Nu este înţelept să privim spre noi înşine, examinându-ne emoţiile personale. Dacă vom face acest lucru, vrăjmaşul ne va confrunta cu dificultăţi şi ne va aduce în faţa unor ispite care urmăresc să ne slăbească credinţa şi să ne distrugă curajul. Examinarea propriilor emoţii şi supunerea faţă de simţămintele personale sunt foarte strâns legate de cultivarea îndoielii şi de provocarea confuziei. Noi trebuie să ne îndepărtăm atenţia de la noi înşine şi să ne îndreptăm privirile spre Domnul Isus.MCP 37.3
Emoţiile negative sunt schimbate prin Duhul lui Dumnezeu. Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, viaţa este schimbată. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite; iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi certurilor. Bucuria ia locul tristeţii, iar faţa reflectă bucuria cerului. Nimeni nu vede mâna care ridică povara, nimeni nu vede lumina care coboară din curţile cerului. Binecuvântarea vine în clipa în care sufletul se predă, prin credinţă, lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care nu o poate vedea niciun ochi omenesc creează o nouă făptură, după chipul lui Dumnezeu.MCP 37.4
Emoţiile trebuie schimbate cu ajutorul lui Dumnezeu. Privind ca într-o oglindă slava Domnului, prin Duhul Său, noi suntem realmente schimbaţi, din slavă în slavă, după chipul Lui. Noi aşteptăm prea puţin şi primim în conformitate cu credinţa noastră. Nu trebuie să ne bazăm pe căile, planurile şi ideile noastre; ci să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre ca să putem înţelege voia lui Dumnezeu, care este bună, vrednică de primit şi desăvârşită. Păcatele care ne învăluie trebuie biruite şi obiceiurile rele trebuie învinse. Înclinaţiile şi preferinţele greşite trebuie dezrădăcinate, iar emoţiile şi temperamentul nostru vor fi înnoite prin influenţa Duhului lui Dumnezeu.MCP 38.1
Efortul intelectual şi sedentarismul provoacă dezechilibrul emoţional. Dacă pastorii, profesorii şi studenţii depun un efort intelectual susţinut, fără a acorda atenţie efortului fizic, centrii nervoşi ai emoţiei sunt solicitaţi, iar centrii coordonatori ai mişcării rămân inactivi. Povara aşezată asupra organelor mintale face ca acestea să fie suprasolicitate şi epuizate, în timp ce muşchii îşi pierd forţa, din cauza lipsei de activitate.MCP 38.2
Emoţiile pot interfera cu digestia. În timpul mesei, înlăturaţi orice îngrijorare şi orice gând tulburător. Nu fiţi grăbiţi, ci mâncaţi încet, cu bună dispoziţie, cu inima plină de mulţumire faţă de Dumnezeu, pentru toate binecuvântările Sale. Nu vă angajaţi într-o activitate intelectuală imediat după masă. Faceţi exerciţii fizice moderate şi oferiţi-i stomacului puţin timp pentru a-şi începe lucrarea.MCP 38.3
__________
Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate dinMinte, caracter, personalitate:
Vol. I - cap. 7 - Originile psihice ale suferinţelor fizice
- cap. 15 - Factorii emoţionali
- cap. 18 - Atmosfera de siguranţă din cămin
- cap. 20 - Atmosfera căminului
- cap. 24 - Iubirea în cămin
- cap. 31 - Problemele tinerilor
- cap. 32 - Dragostea oarbă şi pasiunea
- cap. 34 - Conştiinţa
Vol. II - cap. 39 - Necesitatea unei activităţi armonioase a întregii fiinţe
- cap. 40 - Influenţa trupului asupra minţii
- cap. 56 - Mânia
- cap. 58 - Credinţa
- cap. 64 - Obiceiurile
- cap. 66 - Nevoile emoţionale
- cap. 67 - Înclinaţiile
- cap. 76 - Decizia şi voinţa
- cap. 77 - Pseudoştiinţa
- cap. 84 - Tratarea emoţiilor.