Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Minte, Caracter, Personalitate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 18—Secretul adevăratului succes

    Despre ţinte înalte şi motivaţii adânci

    Succesul necesită o ţintă. Succesul, indiferent de domeniu, necesită o ţintă bine definită. Cel care doreşte să-şi asigure un adevărat succes în viaţă trebuie să păstreze cu fermitate înaintea ochilor o ţintă vrednică de efortul său. O asemenea ţintă este aşezată înaintea tinerilor din zilele noastre.MCP 131.1

    Ţinteşte cât de sus posibil. Locul specific, desemnat fiecăruia în viaţă, este determinat de propriile abilităţi şi talente. Nu toţi ating acelaşi nivel de dezvoltare şi nu toţi realizează cu aceeaşi eficienţă o anumită lucrare. Dumnezeu nu aşteaptă ca isopul să atingă dimensiunile cedrului sau ca măslinul să crească până la înălţimea palmierului. Dar fiecare trebuie să aibă o ţintă atât de înaltă, pe cât de sus poate ajunge natura omenească unită cu puterea divină.MCP 131.2

    Necesitatea unei ţinte reale pentru elevi. Învăţaţi-i pe elevi să-şi folosească talentele pe care le-au primit din partea lui Dumnezeu, ţintind spre cele mai înalte şi mai sfinte obiective, pentru a fi astfel în stare să realizeze cel mai mare bine posibil în această lume. Elevii au nevoie să înveţe ce înseamnă să aibă o ţintă reală în viaţă şi să dobândească o înţelegere înaltă cu privire la semnificaţia adevăratei educaţii.MCP 131.3

    Hristos încurajează ţintele înalte. El doreşte să încurajeze cele mai înalte ţinte ale noastre şi să ofere siguranţă celor mai valoroase alegeri pe care le facem.MCP 132.1

    Eşecul în atingerea realizărilor potenţiale. Mulţi nu reuşesc să devină ceea ce ar fi putut deveni, dacă şi-ar fi folosit capacităţile pe care le au. Ei nu se bazează pe puterea divină, aşa cum ar trebui. Mulţi sunt atraşi departe de domeniile în care ar fi putut atinge adevăratul succes. Căutând o onoare mai mare sau o lucrare mai plăcută, ei încearcă să realizeze lucruri pentru care nu sunt potriviţi. De multe ori, un om ale cărui talente sunt potrivite pentru o altă ocupaţie se ambiţionează să practice o anumită profesie; iar cel care ar fi putut avea succes în calitate de fermier, meşteşugar sau asistent medical ocupă în mod necorespunzător un post de pastor, jurist sau medic. Există alţii, de asemenea, care ar fi fost capabili să îndeplinească lucrări înalte, dar care, din lipsă de energie, de voinţă şi de perseverenţă, se mulţumesc cu răspunderi mai uşoare.MCP 132.2

    Bogatului neînţelept i-au lipsit ţintele înalte. Ţintele acestui om [omul care şi-a zidit hambare mai mari în locul celor mai mici] nu erau mai înalte decât cele ale animalelor pieritoare. El trăia ca şi când nu ar exista niciun Dumnezeu, niciun cer şi nicio viaţă viitoare; ca şi când tot ceea ce poseda era al lui, fără să-I datoreze nimic lui Dumnezeu sau altor oameni. Psalmistul îl descrie pe acest bogat în cuvintele: „Nebunul zice în inima lui: ‘Nu este Dumnezeu”’.MCP 132.3

    O viaţă fără ţinte este o viaţă pierdută. O viaţă fără ţinte este o viaţă pierdută. Mintea trebuie să mediteze asupra subiectelor legate de interesele veşnice. Aceasta va avea un rol binefăcător pentru sănătatea trupului şi a minţii.MCP 132.4

    Lipsa ţintelor conduce la o minte parazitară. Una dintre cauzele majore ale ineficienţei intelectuale şi ale slăbiciunii morale este lipsa concentrării asupra unor obiective demne de încredere. Mintea şi inima indolente şi lipsite de ţinte sunt o pradă uşoară în faţa răului. Ele sunt asemenea organismelor parazite care produc boala. O minte inactivă şi lipsită de preocupări serioase este atelierul de lucru al lui Satana. De aceea, faceţi ca mintea voastră să fie orientată spre ţinte nobile şi înalte, spre obiective care să vă absoarbă şi spre care să vă îndreptaţi cu tenacitate. În felul acesta, ceea ce este rău nu îşi va mai găsi locul în ea.MCP 132.5

    Lipsa ţintelor este o cauză premergătoare a necumpătării. Pentru a ajunge la rădăcinile necumpătării, este necesar să privim dincolo de folosirea alcoolului sau a tutunului. Cauzele care predispun şi favorizează necumpătarea pot fi lipsa activităţii, lipsa ţintelor şi tovărăşiile rele.MCP 133.1

    Cele mai mari pericole. Puţine rele sunt atât de periculoase ca indolenţa şi lipsa ţintelor. Dar înclinaţia tinerilor spre practicarea multora dintre sporturile atletice constituie un motiv serios de îngrijorare pentru cei care doresc din toată inima bunăstarea lor. Aceste sporturi stimulează dorinţa după plăceri şi distracţii, făcând să nu mai existe nicio atracţie faţă de activităţile utile, şi o predispoziţie de a se sustrage de la îndeplinirea îndatoririlor şi a responsabilităţilor de zi cu zi. Ele tind să-i rupă de realităţile serioase ale vieţii şi să-i facă insensibili faţă de satisfacţiile ei paşnice şi liniştitoare. Astfel se deschide o uşă pentru nelegiuire şi lipsă de interes, iar rezultatele sunt teribile.MCP 133.2

    Marile posibilităţi ale vieţii. În privinţa posibilităţilor vieţii, cine este capabil să deosebească ceea ce este mare de ceea ce este mic? De câte ori nu s-a întâmplat ca, prin înfiinţarea unor agenţii destinate binecuvântării lumii, un lucrător aflat pe căile umile ale vieţii să aibă realizări pe care şi regii le-ar fi putut invidia!MCP 133.3

    „Ceva mai bun” - legea adevăratei vieţi. „Ceva mai bun” este cuvântul de ordine al educaţiei, legea adevăratei vieţi. Indiferent de lucrul la care ne-ar cere să renunţăm, Isus ne oferă în schimb ceva mai bun. Adesea, tinerii manifestă atracţie faţă de anumite obiecte, dorinţe şi plăceri care nu par a fi rele, dar care se dovedesc a fi insuficiente în raport cu binele cel mai înalt. Acestea le abat vieţile de la atingerea celor mai nobile ţinte. Măsurile arbitrare sau condamnările directe ar putea să nu aibă succes în a-i convinge pe aceşti tineri să renunţe la ceea ce le este foarte drag. Îndreptaţi-le atenţia spre ceva mai bun decât epatarea, ambiţia şi îngăduinţa de sine. Aduceţi-i în contact cu frumuseţi veritabile, cu principii mai înalte şi cu vieţi mai nobile. Faceţi-i să privească spre Acela care este „întru totul vrednic de dorit”.MCP 133.4

    Dezvoltarea celor mai înalte motive în vederea progresului. Aceia care se pregătesc să devină medici sau asistenţi medicali trebuie să fie învăţaţi să-şi cultive cele mai înalte motivaţii pentru dezvoltare.MCP 134.1

    Nimeni nu este condamnat să trăiască o viaţă lipsită de sens. Fiecare suflet este dedicat unei vieţi de slujire. Niciun om nu este con-damnat să trăiască o viaţă egoistă şi lipsită de sens, ci are posibilitatea de a trăi cu adevărat prin Hristos, care a murit pentru salvarea lui.MCP 134.2

    Cultivarea unor motivaţii corecte. Atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă au nevoie de motivaţii corecte pentru slujire. Studenţii trebuie să fie educaţi într-o asemenea manieră, încât să devină bărbaţi şi femei de valoare. Nu trebuie ignorat niciun mijloc de înnobilare şi înălţare. Ei trebuie sfătuiţi să-şi folosească la maximum toate capacităţile. Puterile fizice şi intelectuale au nevoie de o solicitare echilibrată şi este necesară cultivarea ordinii şi a disciplinei. Puterea unei vieţi curate şi nobile trebuie să fie păstrată ca un obiectiv permanent înaintea tinerilor. Aceasta îi va ajuta să se pregătească pentru o viaţă folositoare. Prin harul lui Dumnezeu, ei vor deveni tot mai curaţi şi mai puternici şi vor fi din ce în ce mai bine pregătiţi, iar studiul Cuvântului Său îi va face capabili să se opună cu îndârjire influenţelor răului.MCP 134.3

    Motivaţiile vor fi judecate, nu aparenţele. Toţi oamenii au o datorie importantă, şi anume aceea de a fi conştienţi care este nota dominantă care le caracterizează conduita de fiecare zi şi care sunt motivaţiile care le determină acţiunile. Ei trebuie să fie atenţi la motivaţia specifică ce se ascunde în spatele fiecărei fapte, deoarece fiecare faptă adusă la îndeplinire în viaţă este judecată în funcţie nu de aparenţă, ci de motivul care a dictat acţiunea.MCP 134.4

    Urmaşii lui Hristos descoperă noi motivaţii. Nicio altă ştiinţă nu o poate egala pe aceea care face ca în viaţa elevului să se dezvolte caracterul lui Dumnezeu. Aceia care devin urmaşi ai lui Hristos descoperă că le sunt inspirate noi motivaţii de acţiune, în mintea lor se nasc gânduri noi, iar ca rezultat, trebuie să apară noi fapte. Cu toate acestea, ei nu pot face progrese decât înfruntând conflictul, deoarece există un vrăjmaş care luptă neîncetat împotriva lor, ispitindu-le sufletele la îndoială şi păcat. Există tendinţe spre rău, ereditare şi cultivate, care trebuie învinse. Apetitul şi pasiunile trebuie aduse în supunere faţă de Duhul Sfânt. Acest război nu va înceta niciodată în această parte a universului. Dar fiecare nouă bătălie la care sunt provocaţi reprezintă o nouă biruinţă de câştigat; iar triumful asupra eului şi asupra păcatului este de o valoare cu mult mai mare decât îşi poate imagina mintea cuiva.MCP 135.1

    Fiecare acţiune are un caracter dublu. Fiecare acţiune are un dublu caracter şi o dublă semnificaţie. Ea poate fi corectă sau greşită, morală sau imorală, în funcţie de motivele care stau la temelia ei. Printr-o repetare frecventă, o faptă greşită lasă în urmă o impresie profundă atât în mintea celui ce o săvârşeşte, cât şi în mintea celor care se află în legătură cu el, indiferent dacă este vorba de domeniul spiritual sau de cel obişnuit. Părinţii şi profesorii care nu acordă nicio atenţie gesturilor mărunte, dar greşite, pun temelia obiceiurilor rele în caracterele tinerilor.MCP 135.2

    Calitatea acţiunilor derivă din calitatea motivaţiilor. Calitatea fiecărei acţiuni este determinată de motivaţiile care stau la temelia acesteia, iar dacă motivaţiile nu sunt nobile, curate şi lipsite de egoism, caracterul şi mintea nu vor ajunge niciodată într-o stare echilibrată.MCP 135.3

    Motivele definesc caracterul faptelor. Ceea ce defineşte caracterul faptelor noastre este motivaţia, care fie le conferă o înaltă valoare morală, fie le transformă într-o cumplită ruşine. Lucrurile pe care Dumnezeu le consideră cele mai preţioase nu sunt acelea care par măreţe în ochii oamenilor şi pe care aceştia le laudă. Adesea, îndeplinirea cu credincioşie a micilor îndatoriri ale vieţii şi gesturile mărunte şi neobservate sunt considerate a fi de cea mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu. O inimă credincioasă şi iubitoare Îi este mai dragă lui Dumnezeu decât cel mai costisitor dar. Sărmana văduvă a sacrificat tot ce avea pentru a oferi puţinul pe care l-a putut dărui. Ea s-a lipsit pe sine însăşi de hrană pentru a susţine o cauză pe care o iubea. Dar fapta ei a fost însoţită de credinţa că Tatăl ceresc nu va uita nevoile ei arzătoare. Această atitudine, caracterizată de o credinţă copilărească şi de un spirit neegoist, a câştigat aprecierea şi aprobarea Mântuitorului.MCP 136.1

    Motivaţiile noastre ascunse ne determină propriul destin. Faptele, cuvintele şi chiar şi cele mai ascunse motive ale noastre îşi au propria semnificaţie în determinarea destinului nostru, spre binecuvântare sau spre blestem. Deşi s-ar putea ca noi să le uităm, ele vor constitui o mărturie pe baza căreia vom fi îndreptăţiţi sau condamnaţi.MCP 136.2

    Dumnezeu îi evaluează pe oameni în funcţie de curăţia motivelor. Dumnezeu nu îi evaluează pe oameni în funcţie de bogăţia, educaţia sau poziţia lor socială. El îi preţuieşte după curăţia motivelor şi după frumuseţea caracterelor lor. El Se uită să vadă cât au oamenii din Spiritul Său şi cât din asemănarea cu El este revelată în vieţile lor. A fi mare în Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă a fi asemenea unui copilaş în umilinţă, în simplitatea credinţei şi în sinceritatea iubirii.MCP 136.3

    Dumnezeu judecă după motive. Mulţi îşi înţeleg propriile lipsuri, dar, cu toate acestea, par să ignore influenţa pe care ele o exercită. Ei sunt conştienţi de acţiunile lor greşite în momentul în care le realizează, dar lasă ca timpul să şteargă amintirea acestora şi nu se schimbă. Mulţi primesc aplauze pentru virtuţi pe care nu le au. Dumnezeu cercetează inimile şi verifică motivele şi, nu de puţine ori, faptele mult lăudate de oameni sunt înscrise în rapoartele cerului drept rezultate ale unor interese egoiste şi ipocrite. Fiecare faptă a vieţii noastre, indiferent dacă este excelentă şi vrednică de laudă sau dacă este pasibilă de mustrare, este judecată de către Cercetătorul inimilor în raport cu motivele care au determinat-o.MCP 136.4

    Uneori ne este dificil să discernem motivele. Uneori, în vâltoarea grijilor vieţii, ne este dificil să discernem motivele acţiunilor noastre, dar acestea determină înaintarea noastră fie spre bine, fie spre rău.MCP 137.1

    Adevărata convertire schimbă motivaţiile. O convertire adevărată presupune o schimbare categorică a simţămintelor şi a motivaţiilor, presupune o atitudine de separare interioară şi de degajare faţă de legăturile cu lumea şi de atmosfera spirituală şi o eliberare a minţii de puterea de influenţă exercitată de ideile şi de opiniile acesteia.MCP 137.2

    Marile puteri motivatoare ale sufletului. Marile puteri motivatoare ale sufletului sunt credinţa, speranţa şi iubirea.MCP 137.3

    __________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

    Vol I. - cap. 36 - Principii motivatoare
    - cap. 37 - Principii referitoare la studiu şi învăţare.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents