Capitolul 9—Busola care nu arată întotdeauna nordul

Conştiinţă şi discernământ moral

Autoritatea legitimă a conştiinţei. Dumnezeu i-a oferit omului o viaţă care se deosebeşte substanţial de aceea a animalelor. El ne-a oferit o conştiinţă şi ne interzice să utilizăm în mod greşit acest dar, cerându-ne mai degrabă să-i conferim autoritatea legitimă pe care i-a desemnat-o Creatorul.MCP 69.1

Supunerea faţă de îndemnurile conştiinţei. Noi trebuie să cultivăm o dispoziţie sufletească plăcută şi să ne supunem îndemnurilor conştiinţei.MCP 69.2

O conştiinţă curată este o realizare minunată. O conştiinţă liberă de remuşcările provocate de ofensarea lui Dumnezeu şi a oamenilor este o realizare minunată.MCP 69.3

Reprimarea conştiinţei este un pericol înspăimântător. Când cineva este dispus să spună şi să facă orice pentru a-şi atinge scopurile personale, numai puterea lui Dumnezeu îl mai poate salva. Caracterul unei asemenea persoane trebuie să fie schimbat, altfel îi va fi imposibil să dobândească o conştiinţă curată şi liberă de remuşcările provocate de ofensarea lui Dumnezeu şi a semenilor. Cei care îşi calcă în picioare conştiinţa şi îi reprimă îndemnurile, respingând lumina pe care le-a oferit-o Dumnezeu, se află într-un pericol înspăimântător, deoarece însăşi viaţa lor veşnică este primejduită.MCP 69.4

Un singur pas greşit poate schimba întreaga viaţă. Adesea, sfărâmarea unei singure bariere ridicate de conştiinţă, greşeala de a nu îndeplini cu conştiinciozitate chiar şi o singură cerinţă venită din partea lui Dumnezeu, un singur pas înainte pe o cale greşită schimbă cursul întregii vieţi. Noi suntem în siguranţă numai dacă urmăm pas cu pas îndemnurile Domnului Hristos. Calea pe care ne conduce El devine din ce în ce mai vizibilă, din ce în ce mai luminoasă şi din ce în ce mai uşor de recunoscut, asemenea soarelui care este din ce în ce mai strălucitor, până la miezul zilei.MCP 70.1

Încălcarea conştiinţei micşorează puterea. O singură încălcare a conştiinţei îi micşorează în mare măsură puterea. Conştiinţa poate fi întărită numai printr-o veghere neîncetată, însoţită de rugăciune.MCP 70.2

O conştiinţă încălcată devine nedemnă de încredere. Cel care respinge adevărul pe care a avut ocazia să-l audă, deoarece acceptarea acestuia i-ar prejudicia succesul în afaceri, întoarce spatele luminii lui Dumnezeu. El îşi vinde sufletul ca pe o marfă ieftină, iar conştiinţa lui nu va mai fi niciodată demnă de încredere.MCP 70.3

Pierderea integrităţii conştiinţei paralizează voinţa. Când vă pierdeţi integritatea conştiinţei, îndoielile şi temerile vă paralizează voinţa şi vă conduc la descurajare. Odată ce simţământul aprobării lui Dumnezeu dispare, unii încearcă să compenseze golul sufletesc cu plăcerile şi distracţiile lumeşti.MCP 70.4

Conştiinţa încălcată devine un adevărat tiran. Conştiinţa încălcată devine un adevărat tiran pentru alte conştiinţe.MCP 70.5

Sănătatea şi conştiinţa. Sănătatea este o binecuvântare inestimabilă, dar puţini îşi dau seama cât de strânsă este relaţia dintre sănătate, conştiinţă şi religie.MCP 70.6

Dieta afectează conştiinţa. O hrană excitantă şi nesănătoasă creşte temperatura sângelui, agită sistemul nervos şi, foarte adesea, amorţeşte sensibilitatea morală, astfel încât raţiunea şi conştiinţa ajung să fie dominate de impulsuri senzuale.MCP 71.1

Conştiinţa este un factor determinant în restabilirea sănătăţii.Dacă sunteţi obosiţi şi împovăraţi, nu trebuie să vă lăsaţi secătuiţi sufleteşte, asemenea unui copac uscat ale cărui crengi atârnă încovoiate şi lipsite de frunze. Un spirit mulţumitor şi o conştiinţă curată sunt mai eficiente decât medicamentele şi vor constitui un factor determinant în restabilirea sănătăţii.MCP 71.2

Este posibil să avem o conştiinţă greşită. Mulţi susţin ideea că un om poate face tot ceea ce este aprobat de conştiinţa lui. Nu toţi oamenii sunt inspiraţi în acelaşi fel de conştiinţa lor şi nu toate conştiinţele se află în armonie. Există conştiinţe moarte, însemnate cu fierul roşu. Oamenii pot avea conştiinţe rele sau conştiinţe bune.MCP 71.3

Părerile şi impresiile omeneşti sunt o călăuză nesigură. Atunci când ochiul sufletului, conştiinţa, se află într-o stare de sănătate perfectă, sufletul va fi îndrumat în mod corect. Dar, atunci când conştiinţa este călăuzită de impresii şi păreri omeneşti, care nu sunt influenţate şi modelate de harul lui Hristos, mintea se află într-o condiţie nesănătoasă. Lucrurile nu sunt înţelese în adevărata lor lumină. Imaginaţia intră în acţiune, iar ochiul minţii vede lucrurile într-o lumină falsă şi deformată. Aveţi nevoie de o viziune clară şi profundă. Conştiinţele voastre sunt împietrite şi denaturate, dar, dacă veţi merge pe calea cea bună, sensibilitatea voastră morală îşi va recăpăta acuitatea.MCP 71.4

Când putem avea încredere în conştiinţă. Unii spun: „Conştiinţa mea nu mă condamnă pentru nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă că există conştiinţe bune şi conştiinţe rele, iar faptul că cineva nu este mustrat de conştiinţă nu înseamnă că este nevinovat înaintea lui Dumnezeu. Cercetaţi-vă conştiinţele în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi vedeţi dacă viaţa şi caracterele voastre se află în armonie cu standardul neprihănirii pe care l-a descoperit Dumnezeu. Astfel, puteţi constata dacă aveţi o credinţă corectă şi o conştiinţă bună. Nicio conştiinţă nu poate fi demnă de încredere, decât dacă se află sub influenţa harului divin.MCP 71.5

Conştiinţa trebuie verificată prin raportare la criterii mai sigure. Pentru ca un om să se poată considera în siguranţă, nu este suficient să urmeze doar îndemnurile propriei conştiinţe. El trebuie să se întrebe: „Este conştiinţa mea în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu?” Dacă nu este, atunci nu va fi în siguranţă urmând îndemnurile ei, deoarece o asemenea conştiinţă este înşelătoare. Conştiinţa trebuie să fie iluminată de Dumnezeu.MCP 72.1

Determină conştiinţa voastră o schimbare a vieţii? Puteţi avea o conştiinţă care să vă inspire o anumită convingere, dar întrebarea este: În ce măsură realizează această convingere o schimbare a vieţii voastre? A pătruns această convingere în profunzimile inimii şi în adâncurile omului dinăuntru? S-a produs acolo o curăţire a oricărei întinări a templului sufletului?MCP 72.2

Influenţa adevărului asupra conştiinţei şi inimii. Când acţionează doar la nivelul conştiinţei, adevărul creează multe dificultăţi; dar, când este invitat în inimă, întreaga fiinţă este adusă într-o stare de supunere faţă de Isus Hristos.MCP 72.3

Adevărul acceptat doar la nivelul conştiinţei va tulbura mintea. Când adevărul este acceptat ca atare doar la nivelul conştiinţei, fără ca inima să fie mişcată şi receptivă, acesta nu face decât să tulbure mintea. Dar când este primit în inimă, adevărul este transferat conştiinţei, iar principiile lui curate cuceresc sufletul. Prin lucrarea Duhului Sfânt, frumuseţea adevărului aşezat în inimă influenţează mintea şi, prin puterea lui transformatoare, se va reflecta în trăsăturile caracterului.MCP 72.4

Dumnezeu nu forţează conştiinţa. Dumnezeu nu forţează niciodată voinţa sau conştiinţa, dar Satana depune un efort neîncetat, folosind mijloacele cele mai dure, pentru a domina viaţa acelora pe care nu îi poate înşela. El este gata să uzeze de forţă şi de frică, în scopul de a subjuga conştiinţa şi de a-şi asigura supunerea.MCP 73.1

Atunci când conştiinţa este o călăuză sigură. Acela a cărui conştiinţă este sensibilă nu va ezita să ia decizii corecte atunci când Cuvântul lui Dumnezeu îi luminează mintea. El nu se va lăsa determinat de raţionamente de ordin omenesc şi nu va îngădui ca anumite afaceri lumeşti să constituie un obstacol în calea ascultării de Dumnezeu, ci va da la o parte orice interes egoist şi se va apropia de Cuvântul Său, ştiind că de aceasta depinde chiar destinul lui veşnic.MCP 73.2

Emoţii şi dorinţe supuse raţiunii şi conştiinţei. Dacă vrem să nu păcătuim, trebuie să ne sustragem ispitei imediat ce se ivesc primele semne. Fiecare emoţie şi fiecare dorinţă trebuie să fie verificate de raţiune şi de conştiinţă. Fiecare gând nesfânt trebuie să fie imediat alungat.MCP 73.3

Nu exercitaţi presiuni asupra conştiinţelor altora. Conştiinţa privitoare la lucrurile lui Dumnezeu este o cămară sfântă şi nicio fiinţă umană, indiferent de poziţia pe care o deţine, nu are dreptul să exercite presiuni asupra conştiinţei.MCP 73.4

Nu fiţi etalon pentru alţii. Dumnezeu nu doreşte să faceţi din propria conştiinţă un etalon pentru alţii. Aveţi datoria să fiţi plini de voioşie şi să cultivaţi altruismul într-o asemenea măsură, încât cea mai mare plăcere a voastră să fie aceea de a-i face pe alţii fericiţi.MCP 73.5

Datoria părinţilor de a-şi ajuta copiii să-şi formeze o conştiinţă curată. Faceţi tot ce vă stă în putere pentru a-i ajuta pe copiii voştri să-şi formeze o conştiinţă curată. Învăţaţi-i să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi-i să înţeleagă că ei sunt copilaşii Domnului. Nu uitaţi că Dumnezeu v-a încredinţat responsabilitatea de a veghea asupra lor.MCP 73.6

Conştiinţa are nevoie de curăţire. Fiecare încăpere a templului sufletului a ajuns, într-o anumită măsură, întinată şi are nevoie de curăţire. Pânzele de păianjen trebuie înlăturate din fiecare cotlon al conştiinţei. Închideţi ferestrele sufletului faţă de lume şi deschideţile larg spre cer, pentru ca razele luminoase ale Soarelui neprihănirii să poată pătrunde nestăvilite. Memoria trebuie împrospătată de principiile Bibliei. Mintea să fie păstrată curată, pentru a reuşi să distingă binele şi răul. În timp ce repetaţi rugăciunea pe care a rostit-o Domnul Hristos în prezenţa ucenicilor Săi şi vă străduiţi să răspundeţi dorinţelor Sale în viaţa voastră de zi cu zi, Duhul Sfânt vă va înnoi mintea şi inima şi vă va da puterea de a duce la îndeplinire planuri înalte şi sfinte.MCP 74.1

O conştiinţă curată conferă o pace desăvârşită. Pacea interioară şi o conştiinţă care nu se simte vinovată înaintea lui Dumnezeu vor sensibiliza şi vor înviora intelectul, aşa cum roua înviorează florile delicate. În felul acesta, voinţa voastră va fi eliberată de tendinţele rele, va deveni mai puternică şi mai serios angajată în realizarea binelui. Gândurile inimii vor fi plăcute şi sfinte. Liniştea minţii şi pacea pe care o veţi dobândi vor constitui o binecuvântare pentru toţi cei cu care veniţi în legătură. Razele preţioase ale păcii interioare vor radia asupra tuturor celor din jur şi se vor reflecta din nou asupra voastră. Cu cât gustaţi mai mult această stare de pace cerească şi de linişte a minţii, cu atât aceasta se va extinde. O astfel de atitudine calmă nu anihilează energiile morale, transformândune în fiinţe amorţite, ci le trezeşte la o nouă intensitate, generând o stare activă şi plăcută. Pacea desăvârşită este însuşirea cerească a îngerilor. Fie ca Dumnezeu să vă ajute să aveţi pacea aceasta.MCP 74.2

__________

Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

Vol. I - cap. 34 - Conştiinţa
- cap. 35 - Influenţa percepţiilor.