Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Minte, Caracter, Personalitate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 3—Fundamentul edificiului mintal

    Factori care influenţează mintea şi activitatea mintală

    A. Factori ereditari şi prenatali

    Moştenirea ereditară joacă un rol important. Ceea ce sunt părinţii, aceea vor fi şi copiii lor, dar într-o măsură cu mult mai mare. Constituţia fizică a părinţilor, predispoziţiile şi gusturile lor, înclinaţiile lor mintale şi morale sunt reproduse, într-un grad mai mare sau mai mic, în copiii lor.MCP 17.1

    Mama trebuie să ducă o viaţă cumpătată. Temeliile unui caracter bun, care urmează să se manifeste în viitorul om, sunt aşezate în mod decisiv, prin practicarea unei cumpătări stricte în viaţa mamei, încă înainte de naşterea copilului. Această lecţie nu are voie să fie privită cu indiferenţă.MCP 17.2

    Mama care doreşte să devină un bun educator al copiilor ei trebuie ca, înainte de naşterea lor, să-şi formeze obiceiul autocontrolului şi al renunţării la sine, deoarece ea le va transmite copiilor propriile trăsături de caracter, atât calităţi, cât şi defecte.MCP 17.3

    Preocupările şi starea de dispoziţie a mamei îşi pun amprenta asupra urmaşilor. Gândurile şi simţămintele mamei vor avea o influenţă puternică asupra moştenirii pe care o dă copilului ei. Dacă permite ca mintea să-i fie preocupată de simţămintele personale, dacă este îngăduitoare faţă de propriul egoism, dacă este irascibilă şi capricioasă, înclinaţiile copilului ei vor demonstra acest fapt. Pe această cale, mulţi au primit ca moştenire ereditară o sumă de înclinaţii spre rău aproape de nebiruit.MCP 17.4

    Dacă aderă în mod categoric la principii corecte, dacă este cumpătată şi stăpână pe sine, dacă este bună, amabilă şi altruistă, mama îi poate transmite copilului ei aceleaşi trăsături de caracter preţioase.MCP 18.1

    Suprasolicitarea viitoarei mame afectează copilul. Dacă mama este privată de purtarea de grijă şi de înţelegerea de care are nevoie, dacă se îngăduie ca ea să-şi epuizeze puterile, din cauza suprasolicitării sau a unei atmosfere de anxietate şi tristeţe, copiii ei vor suferi de lipsa puterii vitale, a mobilităţii intelectuale şi a echilibrului sufletesc pe care ar fi trebuit să le primească drept moştenire. Situaţia ar fi cu totul diferită, dacă viaţa mamei ar fi luminoasă şi voioasă, dacă mama ar fi scutită de solicitări, de munci istovitoare şi de îngrijorări, pentru a favoriza transmiterea unei constituţii robuste copiilor, astfel încât, prin resursele de energie moştenite, aceştia să fie capabili să-şi croiască drumul în viaţă.MCP 18.2

    Predispoziţia spre consumul de droguri transmisă de la părinţi. Caracteristicile mintale şi fizice, înclinaţiile şi gusturile sunt transmise copiilor din partea ambilor părinţi. Consumatorii de băuturi alcoolice şi tutun pot să le transmită copiilor lor, şi o fac, poftele lor mereu nesatisfăcute, sângele lor intoxicat şi nervii iritaţi. Dorinţele nesfinte şi bolile respingătoare ale celor lipsiţi de cumpătare şi de stăpânire de sine constituie adesea moştenirea ereditară pe care o primesc odraslele lor.MCP 18.3

    De regulă, fiecare om necumpătat care are copii transmite în constituţia acestora propriile înclinaţii şi tendinţe rele.MCP 18.4

    B. Factori sociali şi familiali

    Copiii preiau predispoziţiile şi exemplul părinţilor. Părinţii sunt într-o mare măsură răspunzători pentru modelarea caracterelor copiilor lor. Ei ar trebui să urmărească armonia şi echilibrul. De regulă, copiii moştenesc înclinaţiile şi predispoziţiile părinţilor şi imită exemplul acestora, iar, ca urmare, păcatele părinţilor sunt repetate în viaţa copiilor, din generaţie în generaţie.MCP 18.5

    Importanţa primilor trei ani de viaţă. Primii trei ani ai copilăriei constituie timpul în care încolţesc lăstarii deprinderilor conştiente. Mamele ar trebui să înţeleagă importanţa acestei perioade, deoarece în ea se pun temeliile caracterului. Mamelor, acordaţi o deosebită atenţie educaţiei corecte a copiilor în perioada primilor trei ani ai vieţii lor. Nu le permiteţi să-şi impună propriile dorinţe şi preferinţe.MCP 19.1

    Mama să cultive o stare de fericire. Caracterul copilului este afectat într-o măsură destul de mare de natura îngrijirii primite din partea mamei încă din perioada primelor luni de viaţă. Prin urmare, atunci când se ocupă de îngrijirea sugarului, este deosebit de important ca mamele să cultive un simţământ de fericire şi un control desăvârşit asupra propriilor stări sufleteşti. Procedând astfel, laptele pe care îl oferă sugarului va fi sănătos, iar atitudinea calmă şi temperată a mamei va avea o mare influenţă în modelarea minţii acestuia. Dacă sugarul este agitat şi irascibil, maniera atentă şi blândă în care îl va trata va avea un efect liniştitor asupra acestuia, iar sănătatea sugarului va fi mult îmbunătăţită.MCP 19.2

    Mama trebuie să se străduiască să fie calmă şi temperată. Cu cât viaţa unui copil va fi mai simplă şi mai liniştită, cu atât potenţialul lui de dezvoltare fizică şi intelectuală va fi mai mare. Mama trebuie să se străduiască să fie calmă, liniştită şi temperată în mod permanent. Mulţi sugari sunt predispuşi la o stare de agitaţie nervoasă, dar blândeţea mamei şi maniera atentă în care îl va trata pe copil vor avea un efect liniştitor, care se va dovedi o binecuvântare nespus de mare pentru el.MCP 19.3

    Influenţa cuvintelor şi a atitudinii mamei asupra stării mintale a copilului. Mama nu are voie să rănească inima sensibilă a copilului mic, prin tratarea cu indiferenţă a solicitărilor lui mărunte sau prin refuzul de a se preocupa de problemele lui minore. Ceea ce mamei ar putea să i se pară lipsit de semnificaţie poate fi foarte important pentru cei mici. Iar un simplu cuvânt de îndrumare sau de avertizare, spus la timpul potrivit, se va dovedi adesea de o mare valoare. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare şi de apreciere din partea mamei, va fi, de cele mai multe ori, ca o rază de soare în inimile micuţe, pentru tot restul zilei.MCP 19.4

    Primii şapte ani de viaţă au o mare influenţă în formarea caracterului. Deşi în perioada timpurie a copilăriei nu se poate acorda o importanţă prea mare educării intelectuale, lecţiile care trebuie predate copiilor în primii şapte ani de viaţă au o mai mare influenţă în formarea caracterului decât tot ce se învaţă în anii următori.MCP 20.1

    Influenţa atmosferei emoţionale din familie. Niciun sugar, copil sau tânăr nu ar trebui să audă vreun cuvânt necugetat din partea tatălui, a mamei sau a oricărui alt membru al familiei, deoarece aceştia sunt receptivi la toate impresiile încă din primii ani ai vieţii şi, în funcţie de cum îi tratează părinţii astăzi, aşa vor fi copiii mâine şi mai târziu. Primele lecţii date copiilor sunt rareori uitate. Impresiile lăsate asupra inimii în prima parte a vieţii sunt urmate pe parcursul anilor de după aceea. Ele pot fi îngropate în adâncurile conştiinţei, dar nu pot fi şterse decât foarte rar.MCP 20.2

    Influenţa fratelui mai mare asupra celor mai mici. Primul copil al unei familii trebuie să fie educat cu mare atenţie, deoarece el va contribui la educarea celor care vor urma. Copiii cresc în virtutea influenţelor exercitate de cei din jur. Dacă sunt înconjuraţi de copii zgomotoşi şi indisciplinaţi, ei înşişi vor deveni zgomotoşi şi aproape insuportabili.MCP 20.3

    Comportamentul şi conversaţia din cercul familiei. Taţi şi mame, acordaţi o atenţie deosebită comportamentului vostru în cămin. Conversaţia voastră să fie plăcută şi încurajatoare. Vorbiţi întotdeauna cu bunătate, ca şi cum aţi fi în prezenţa Domnului Hristos. Nu exprimaţi niciun cuvânt de acuzare, nu fiţi căutători de greşeli. Cuvintele tăioase lovesc şi rănesc sufletul.MCP 20.4

    Influenţa defectelor părinţilor. Unii oameni consideră că este ceva normal să fie egoişti, pretenţioşi, răutăcioşi, aroganţi şi dictatoriali. N-au învăţat niciodată lecţia stăpânirii de sine - nu se abţin de la manifestarea simţămintelor lor neplăcute - şi se exteriorizează fără să ţină cont de consecinţe. Asemenea oameni vor suporta rezultatul comportamentului lor, fiind martori la nefericirea şi suferinţa celor din jur şi la preluarea în caracterul copiilor lor a propriilor trăsături dezagreabile.MCP 21.1

    Lucrurile care aduc fericire în cămin. Un ton plăcut în vorbire, amabilitatea şi afecţiunea sinceră care îşi regăsesc expresia în fiecare faptă, alături de seriozitate, sârguinţă, ordine şi economie, fac ca până şi o colibă să devină unul dintre cele mai fericite cămine. Creatorul priveşte cu aprobare un asemenea cămin.MCP 21.2

    Cercul de prieteni are urmări durabile. Tovărăşiile rele sunt asemenea unei otrăvi lente care, odată pătrunsă în organism, mai devreme sau mai târziu, îşi va manifesta efectele dăunătoare. O impresie negativă înscrisă în mintea tinerilor nu este doar o urmă trecătoare, lăsată pe nisip, ci o inscripţie dăinuitoare, dăltuită în piatră. Dacă se află în compania acelora ale căror subiecte de conversaţie sunt profane şi lipsite de importanţă, mintea copiilor va coborî la acelaşi nivel. Dacă sunt martorii unor discuţii în care principiile religioase sunt dispreţuite şi în care adevărul este atacat prin obiecţii tăioase, toate acestea se vor infiltra în mintea lor şi le vor influenţa caracterele. Prin urmare, cercul de prieteni în care se integrează copiii trebuie să fie cel mai favorabil posibil.MCP 21.3

    C. Factori educaţionali şi culturali

    Importanţa unui mediu şcolar sănătos. Mulţi tineri ies de pe băncile unor instituţii de învăţământ degradaţi moral şi cu puterile fizice slăbite, neavând nicio cunoştinţă în domeniul practic al vieţii şi fiind incapabili de a-şi aduce la îndeplinire datoriile. Privind la aceste rele, m-am întrebat: Trebuie ca fiii şi fiicele noastre să ajungă slabi din punct de vedere trupesc şi moral pentru a obţine o educaţie şcolară? Aceasta nu ar trebui să se întâmple şi nu s-ar întâmpla, dacă profesorii şi elevii ar respecta legile naturii, care sunt, de fapt, legi ale lui Dumnezeu. Capacităţile intelectului şi puterile trupului ar trebui să fie exercitate astfel, încât tinerii să devină oameni puternici şi echilibraţi.MCP 21.4

    Supravegherea educaţiei. Însuşirile minţii vor fi asemenea caracterului lucrurilor cu care este hrănită; secerişul va avea aceeaşi natură cu seminţele semănate. Nu sunt suficiente aceste fapte pentru a demonstra necesitatea de a supraveghea educaţia tinerilor încă din primii ani? Nu ar fi mai bine ca tinerii să crească având un oarecare nivel de ignoranţă în domeniul comun acceptat ca fiind educaţie, decât să devină indiferenţi faţă de adevărul lui Dumnezeu?MCP 22.1

    Obiceiurile profesorului exercită influenţă. Principiile de viaţă şi obiceiurile profesorului ar trebui să fie considerate ca având o mai mare importanţă chiar decât pregătirea sa profesională. Dacă este un creştin sincer, profesorul va simţi că este nevoie să manifeste acelaşi interes în educarea fizică, intelectuală, morală şi spirituală a elevilor săi. Pentru a exercita o influenţă corectă, profesorul trebuie să manifeste o stăpânire de sine desăvârşită, iar înfăţişarea, cuvintele şi faptele sale să dovedească o inimă plină de iubire. El trebuie să aibă tărie de caracter, astfel încât caracterul elevilor să poată fi format în aceeaşi măsură în care îi instruieşte în domeniul ştiinţific.MCP 22.2

    În general, primii ani de educaţie le modelează tinerilor caracterul pentru întreaga viaţă. Cei care se ocupă de tineri trebuie să fie deosebit de atenţi pentru a le descoperi înclinaţiile intelectuale şi pentru a-i învăţa să-şi orienteze mai bine capacităţile, astfel încât acestea să poată fi utilizate la cel mai înalt randament.MCP 22.3

    Influenţa lecturii nepotrivite. Cititorii de povestiri frivole şi excitante devin oameni incapabili de a-şi îndeplini responsabilităţile vieţii de fiecare zi. Ei trăiesc într-o lume ireală. Am văzut copii cărora li s-a permis să-şi facă un obicei din lectura unor asemenea povestiri. Acasă sau în altă parte, aceştia erau lipsiţi de astâmpăr, visători şi incapabili de a conversa pe vreo temă, cu excepţia unor subiecte banale. Mintea lor era cu totul străină de ideile religioase. Din cauza cultivării gustului pentru poveştile de senzaţie, apetitul intelectual este pervertit, iar mintea ajunge să nu mai fie satisfăcută decât dacă primeşte în exclusivitate acest gen de hrană, cu totul inconsistentă. Cred că pentru aceia care se complac în citirea acestui gen de lectură nu există o denumire mai potrivită decât cea de „drogaţi intelectual”. Obiceiurile dăunătoare în domeniul lecturii au asupra creierului un efect similar aceluia pe care obiceiurile nesănătoase în alimentaţie şi băutură îl au asupra trupului.MCP 22.4

    O hrană intelectuală potrivită. O lectură curată şi sănătoasă va reprezenta pentru minte ceea ce reprezintă o hrană sănătoasă pentru organism. În felul acesta, veţi deveni mai puternici, atât pentru a rezista ispitei, cât şi pentru a vă forma obiceiuri corecte şi pentru a acţiona în conformitate cu principii corecte. O lectură nepotrivită are ca urmare o educaţie falsă.MCP 23.1

    D. Starea de sănătate şi stilul de viaţă

    Stilul de viaţă greşit afectează creierul. Creierul este citadela fiinţei. Un stil de viaţă greşit afectează creierul şi împiedică realizarea ţintei oricărui student - o bună disciplină intelectuală. Tinerii nu pot fi nişte studenţi plini de succes decât dacă sunt bine familiarizaţi cu învăţăturile privitoare la modul de îngrijire a trupului şi a minţii. Nu studiul constituie cauza principală a epuizării intelectuale, ci dieta necorespunzătoare, mesele neregulate, lipsa exerciţiului fizic şi nerespectarea diferitelor aspecte ale legilor sănătăţii.MCP 23.2

    Prejudicierea sănătăţii slăbeşte puterile morale. Tot ce ne prejudiciază sănătatea nu slăbeşte numai puterea fizică, ci tinde să slăbească şi puterile mintale şi morale.MCP 23.3

    Deoarece mintea şi sufletul se manifestă prin intermediul trupului, atât puterea intelectuală, cât şi cea spirituală sunt în mare măsură dependente de activitatea şi de starea fizică. Tot ce contribuie la sănătatea trupului contribuie şi la dezvoltarea unei minţi puternice şi a unui caracter bine echilibrat.MCP 24.1

    Trupul este mediul în care se manifestă mintea şi sufletul.Trupul este cel mai important instrument prin intermediul căruia mintea şi sufletul se dezvoltă în vederea zidirii caracterului.MCP 24.2

    Starea generală de sănătate. O viaţă curată şi sănătoasă constituie cadrul cel mai favorabil pentru desăvârşirea caracterului creştin şi pentru dezvoltarea puterilor minţii şi ale trupului.MCP 24.3

    Capacitatea intelectuală este influenţată de starea fizică. Pentru îndeplinirea lucrării pe care o avem de făcut, este necesară folosirea tuturor puterilor de care dispune fiinţa noastră. Tot ceea ce consumă în mod inutil puterile fizice slăbeşte capacitatea de efort intelectual. De aceea, orice practică nefavorabilă sănătăţii trupului trebuie abandonată în mod categoric.MCP 24.4

    E. Activitatea fizică

    Exerciţiul fizic în aer liber. Întregul organism are nevoie de influenţa înviorătoare a exerciţiului fizic în aer liber. Câteva ore pe zi petrecute într-o activitate fizică vor tinde să reînnoiască vigoarea trupului şi să aducă odihnă şi relaxare minţii.MCP 24.5

    Dacă veţi permite pătrunderea lui profundă, aerul, preţiosul dar al cerului, care se află la dispoziţia tuturor oamenilor, vă va binecuvânta cu influenţele lui înviorătoare. Primiţi-1 bine, cultivaţi plăcerea pentru el şi se va dovedi un calmant valoros pentru nervi. Pentru a rămâne curat, aerul trebuie păstrat într-o continuă mişcare. Efectul aerului curat şi proaspăt constă în producerea unei circulaţii sănătoase a sângelui în organism. Aceasta împrospătează trupul şi tinde să îi confere putere şi sănătate, iar influenţa sa este simţită în mod categoric asupra minţii, inspirându-i un sentiment de mulţumire şi seninătate. Aerul stimulează pofta de mâncare, face ca digestia hranei să fie mai bună şi produce un somn plăcut şi profund.MCP 24.6

    Efectul benefic al odihnei active. Munca fizică nu va constitui o piedică în calea cultivării intelectuale. Departe de a fi astfel. Avantajele dobândite prin intermediul activităţii fizice vor conduce la instaurarea echilibrului şi vor preveni suprasolicitarea minţii. Munca va antrena muşchii şi va aduce odihnă creierului obosit. Un intelect puternic are nevoie de un trup robust.MCP 25.1

    Fără exerciţiu fizic, mintea încetează să funcţioneze normal.Pentru un tânăr, exerciţiul fizic serios şi perseverent constituie un mijloc de întărire atât a creierului, cât şi a oaselor şi a muşchilor. Dacă exerciţiul fizic lipseşte, mintea încetează să funcţioneze normal. Ea îşi pierde precizia şi rapiditatea care trebuie să se manifeste printr-un randament maxim şi ajunge să fie lipsită de eficienţă. Un tânăr care nu practică exerciţiul fizic nu va deveni niciodată ceea ce Dumnezeu a plănuit ca el să devină.MCP 25.2

    Capacitatea de efort intelectual este diminuată atunci când exerciţiul fizic este neglijat. Aceia care sunt implicaţi într-o permanentă activitate intelectuală au nevoie de o schimbare a programului şi de odihnă. Cercetătorul sârguincios suprasolicită prea adesea creierul în detrimentul exerciţiului fizic, iar rezultatul este epuizarea puterilor fizice şi diminuarea capacităţii efortului intelectual. În acest fel, studentul eşuează tocmai în îndeplinirea acelei lucrări pe care ar fi putut să o realizeze, dacă ar fi acţionat în mod înţelept.MCP 25.3

    Echilibraţi efortul intelectual cu cel fizic. Echilibraţi efortul intelectual cu cel fizic, iar mintea studentului va fi înviorată.MCP 25.4

    Repausul absolut nu este benefic pentru refacere intelectuală. Indiferent de situaţie, sistemul „nu face nimic” este periculos. Ideea că aceia care şi-au suprasolicitat puterile minţii şi ale trupului sau care au suferit un colaps fizic sau intelectual trebuie să îşi suspende orice activitate, cu scopul de a-şi redobândi sănătatea, constituie o mare eroare. Există cazuri de boală serioasă în care este recomandată odihna totală pentru o perioadă de timp, dar, în cazul unor invalizi permanenţi, aceasta este foarte rar necesară.MCP 25.5

    Munca fizică este benefică pentru minte şi suflet. Efortul depus în muncile agricole sau în diferite alte ramuri ale activităţii fizice constituie un minunat mijloc de apărare împotriva suprasolicitării nepermise a creierului.MCP 26.1

    A efectua zilnic o muncă fizică este o necesitate cu urmări pozitive asupra sănătăţii şi prospeţimii intelectuale. Astfel, sângele va fi solicitat de la nivelul creierului în alte părţi ale corpului.MCP 26.2

    Nimeni să nu se ruşineze de muncă, deoarece munca cinstită este nobilă. În timp ce mâinile sunt angajate în îndeplinirea celor mai obişnuite lucrări, mintea poate fi umplută cu gânduri înalte şi sfinte.MCP 26.3

    Munca manuală relaxează mintea. Întregul organism are nevoie de influenţa înviorătoare a exerciţiului fizic în aer liber. Câteva ore pe zi de muncă fizică ar contribui mult la înnoirea puterii trupului şi la odihna şi relaxarea minţii.MCP 26.4

    F. Alimentaţia

    Dieta constituie un factor important. Avertismentul că tot ce este introdus în stomac afectează nu numai trupul, ci în cele din urmă şi mintea, nu este niciodată prea des repetat. O alimentaţie necumpătată şi stimulatoare pentru apetit încarcă sângele, irită sistemul nervos şi, foarte adesea, desensibilizează percepţiile morale până acolo, încât raţiunea şi conştiinţa ajung sub stăpânirea impulsurilor senzuale. Pentru cineva care este necumpătat în dietă, este dificil sau, mai degrabă, aproape imposibil să manifeste răbdare şi stăpânire de sine.MCP 26.5

    Alimentaţia sănătoasă şi creierul. Pentru a avea un creier sănătos, este necesar un sânge curat. Dacă sângele este menţinut curat, prin obiceiuri alimentare corecte, creierul va fi hrănit în mod corespunzător.MCP 27.1

    Îngăduirea apetitului este cauza majoră a deficienţei mintale. Îngăduirea apetitului constituie cauza majoră a deficienţelor mintale şi fizice şi pune temeliile slăbiciunii ce pare să se manifeste pretutindeni în jurul nostru.MCP 27.2

    Organele digestive influenţează starea de dispoziţie. Organele digestive au un rol important în realizarea fericirii noastre. Oamenii care au un stomac leneş vor manifesta foarte adesea o dispoziţie sufletească tristă. Acestora li se pare că totul le stă împotrivă şi sunt înclinaţi spre iritare şi nemulţumire. Dacă dorim ca pacea să existe în mijlocul nostru, ar trebui să acordăm o mai mare atenţie nevoii de a avea un stomac liniştit.MCP 27.3

    Orele neregulate de masă şi ignorarea legilor sănătăţii. Cel mai adesea, mintea nu oboseşte şi nici nu ajunge la epuizare din cauza efortului susţinut şi al studiului, ci din cauza consumului de hrană necorespunzătoare şi la ore nepotrivite şi a ignorării legilor sănătăţii. Orele neregulate de masă şi de somn subminează puterile creierului. Mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea au o înrâurire directă asupra progresului spiritual.MCP 27.4

    Abuzul alimentar afectează performanţele intelectuale. De multe ori, s-a crezut că studenţii au ajuns în stare de surmenaj din cauza studiului peste măsură, în timp ce adevărata cauză era supraalimentarea. Dacă legilor sănătăţii li se acordă atenţia cuvenită, pericolul suprasolicitării intelectuale este foarte mic; dar, în multe situaţii, aşa-zisa cădere psihică nu este altceva decât o supraaglomerare a stomacului, care oboseşte organismul şi slăbeşte mintea.MCP 27.5

    Adesea, o mare varietate de alimente servite la o singură masă este suficientă pentru a deranja stomacul şi pentru a provoca o stare de tulburare sufletească.MCP 27.6

    Supraalimentarea paralizează emoţiile. Necumpătarea în mâncare, chiar şi atunci când consumăm alimente de bună calitate, va avea o influenţă nefastă asupra întregului organism şi va paraliza cele mai sensibile şi mai sfinte emoţii. Cumpătarea strictă în mâncare şi băutură este esenţială pentru menţinerea unei activităţi sănătoase şi viguroase a tuturor funcţiilor organismului. Îngăduirea apetitului constituie cea mai mare cauză a deficienţei fizice şi mintale şi pune bazele unei stări generale de slăbiciune ce pare să se vadă pretutindeni în jur.MCP 28.1

    Influenta excesului de carne. Cei care fac exces în consumul de came îşi sacrifică spiritualitatea pe altarul unui apetit pervertit. Folosirea obişnuită a alimentelor cu carne degradează capacităţile intelectuale, morale şi fizice. Alimentaţie pe bază de came afectează buna funcţionare a organismului, întunecă mintea şi desensibilizează percepţiile morale. Consumul exagerat de came va reduce activitatea intelectuală. Studenţii ar fi realizat mult mai mult în domeniul învăţatului, dacă nu ar fi gustat niciodată came.MCP 28.2

    Consumul excesiv de zahăr. Zahărul nu este benefic pentru stomac. El produce fermentaţie, iar aceasta întunecă mintea şi generează stări de indispoziţie sufletească. Din nefericire, adesea, când ar trebui exercitată cea mai serioasă stăpânire de sine, stomacul este aglomerat cu o mare cantitate de hrană nesănătoasă care rămâne nedigerată. Suferinţa produsă stomacului afectează creierul.MCP 28.3

    O alimentaţie greşită conduce la o gândire greşită. Dacă stomacul nu este îngrijit în mod corespunzător, nu se va ajunge la formarea unui caracter demn şi moral. Creierul şi nervii se află în legătură cu stomacul. O alimentaţie greşită va conduce la o gândire şi acţiuni greşite.MCP 28.4

    Persoanele necumpătate nu pot fi răbdătoare. Dacă organismul este prejudiciat printr-o alimentaţie nesănătoasă, creierul şi nervii suferă, iar modul de a înţelege lucrurile este confuz pentru cei care trăiesc astfel. Micile dificultăţi li se par nişte necazuri imense.MCP 28.5

    Tulburările dispeptice produc iritabilitate. Tulburările dispeptice produc adesea o stare de iritare psihică. Un stomac leneş provoacă stări de indispoziţie sufletească. Fiţi cumpătaţi în mâncare, chiar şi atunci când mâncaţi o hrană sănătoasă. Faceţi exerciţiu fizic şi veţi simţi că viaţa voastră este deosebit de valoroasă.MCP 29.1

    Hrana nesănătoasă amorţeşte conştiinţa. Sub influenţa unei hrane nesănătoase, conştiinţa îşi pierde sensibilitatea, mintea este întunecată, iar capacitatea de a discerne sugestiile primite este diminuată.MCP 29.2

    G. Drogurile psihostimulante

    Tutunul diminuează capacităţile de percepţie ale minţii. Tutunul, indiferent de forma în care este utilizat, are efecte negative asupra organismului. El deteriorează creierul şi diminuează capacităţile de percepţie, astfel încât mintea nu mai poate discerne cu claritate lucrurile spirituale şi, îndeosebi, adevărurile care tind să corecteze acest obicei dăunător.MCP 29.3

    Băuturile alcoolice şi alte droguri. Necumpătarea în consumul de ceai *Prin „ceai”, autoarea nu înţelege infuzia din plante medicinale, ci ceaiul negru sau verde. şi de cafea, de vin, bere, rom şi coniac, precum şi folosirea tutunului, a opiumului şi a altor narcotice au ca rezultat o degenerare majoră din punct de vedere mintal şi fizic, iar această degenerare se află într-un proces de accentuare continuă.MCP 29.4

    Cafeaua afectează capacităţile morale şi intelectuale. Cafeaua este o plăcere dăunătoare. Ea exercită o influenţă temporar excitantă asupra minţii, dar, după încetarea efectului, se văd rezultatele: epuizarea, indispoziţia şi paralizia puterilor morale, mintale şi fizice. Nervii sunt agitaţi şi, dacă nu se face un efort hotărât de a renunţa la obiceiul consumului de cafea, activitatea creierului va fi afectată în mod ireversibil.MCP 29.5

    Evitarea narcoticelor. Creierul nu trebuie să fie niciodată amorţit prin folosirea narcoticelor şi nici excitat prin administrarea stimu-lentelor. Creierul, oasele şi muşchii trebuie să fie antrenate într-o activitate armonioasă, astfel încât să funcţioneze asemenea unei maşini bine reglate, fiecare componentă acţionând în armonie cu celelalte, fără ca vreuna dintre ele să fie suprasolicitată.MCP 30.1

    Odihnă în loc de stimulente. Obiceiurile greşite în stilul de viaţă afectează creierul şi deteriorează starea generală a întregului organism. Unii încearcă să-şi întărească nervii obosiţi prin consumul de stimulente, dar acestea nu îndepărtează cauza dificultăţilor. Dacă nu are loc o schimbare decisivă în modul de viaţă şi dacă nu se realizează o recunoaştere clară a necesităţii de a-i acorda creierului odihnă în locul stimulentelor, organismul uman îşi va pierde capacitatea stăpânirii de sine şi va aduce dezonoare cauzei lui Dumnezeu.MCP 30.2

    H. Locuinţa şi mediul înconjurător

    Beneficiile vieţii în mijlocul naturii. Decât să le lăsaţi copiilor voştri averi drept moştenire, mai bine v-aţi preocupa să le dăruiţi un trup sănătos, o minte viguroasă şi un caracter nobil. Aceia care înţeleg ce anume constituie adevăratul succes al vieţii vor fi înţelepţi la timpul potrivit. În deciziile pe care le vor lua cu privire la familiile lor, ei vor urmări cele mai înalte valori ale vieţii. În loc să alegeţi să locuiţi acolo unde nu se pot vedea decât lucrările mâinilor omeneşti, unde imaginile şi sunetele sugerează fără încetare gânduri nelegiuite şi unde tulburarea şi confuzia produc nelinişte şi îngrijorare, stabiliţivă în locuri în care puteţi privi lucrurile create de Dumnezeu. Căutaţi odihna sufletului acolo unde se află frumuseţea, liniştea şi pacea naturii. Îngăduiţi-le ochilor voştri să se delecteze cu imaginea câmpiilor verzi, a dealurilor şi livezilor. Priviţi cerul albastru, neîntunecat de praful şi de fumul oraşelor şi respiraţi aerul înviorător al cerului. Mergeţi acolo unde, departe de distracţiile şi de agitaţiile vieţii citadine, puteţi să le oferiţi copiilor tovărăşia voastră, unde puteţi să-i învăţaţi să-L cunoască pe Dumnezeu prin lucrările mâinilor Sale şi puteţi să le oferiţi şi educaţia necesară pentru o viaţă folositoare şi demnă.MCP 30.3

    Influenţa naturii asupra dispoziţiei mintale a bolnavilor. Pacientul trebuie ajutat să iasă în aer liber. Cu cât va fi ţinut mai puţin în spaţii închise, cu atât îngrijirea de care are nevoie va fi mai redusă. Cu cât mediul în care este îngrijit este mai plăcut, cu atât cazul lui va fi mai plin de speranţă. Dacă este închis într-o casă, oricât de elegant mobilată ar fi aceasta, pacientul devine nervos şi deprimat. Aşezaţi-l în preajma lucrurilor frumoase ale naturii; duceţi-l în locuri în care să poată vedea florile înflorind şi să poată auzi cântecul păsărelelor, iar inima lui va izbucni în cântec, în armonie cu cântecele păsărilor. Trupul şi mintea îi vor fi alinate. Intelectul lui se va trezi şi imaginaţia îi va fi stimulată, iar mintea lui va fi pregătită să înţeleagă frumuseţea Cuvântului lui Dumnezeu.MCP 31.1

    __________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

    Vol. I - cap. 9 - Citadela minţii
    - cap. 13 - Hrana minţii
    - cap. 14 - Activitatea fizică
    - cap. 15 - Factorii emoţionali
    - cap. 16 - Influenţe prenatale
    - cap. 17 - Ereditatea şi mediul social
    - cap. 19 - Influenţa părinţilor
    - cap. 20 - Atmosfera căminului
    - cap. 22 - Şcoala şi profesorul
    - cap. 25 - Iubire şi sexualitate în experienţa umană
    - cap. 35 - Influenţa percepţiilor.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents