Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Minte, Caracter, Personalitate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 17—Limpezirea apelor

    Cultivarea minţii, disciplina mintală şi gândirea pozitivă

    Puterea gândirii este un dar încredinţat de Dumnezeu. Mintea este un dar pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu. Însuşirile minţii trebuie cultivate şi utilizate în mod înţelept, astfel încât să se dezvolte şi să devină puternice. Fiecare om are răspunderea de a-şi folosi talentele cu care a fost înzestrat într-o manieră care să aducă cele mai bune rezultate. Educarea minţii trebuie să conducă la evidenţierea şi promovarea celor mai bune resurse ale sufletului şi la dezvoltarea tuturor capacităţilor. Nu trebuie să ne mulţumim cu nişte standarde joase, ci să înaintăm în lucrare, escaladând, una după alta, culmile progresului.MCP 124.1

    Necesitatea disciplinei mintale. Abilitatea de a ne concentra gândurile asupra lucrului pe care îl realizăm la un moment dat constituie o mare binecuvântare. Tinerii temători de Dumnezeu trebuie să se străduiască să-şi îndeplinească sarcinile cu o deosebită responsabilitate, păstrându-şi gândurile pe căi drepte şi dându-şi toate silinţele pentru a obţine cele mai bune rezultate. Ei trebuie să-şi cunoască îndatoririle prezente şi să le aducă la îndeplinire fără a îngădui ca mintea lor să rătăcească. Acest gen de disciplină mintală va fi folositor şi benefic pentru întreaga viaţă. Cei care învaţă să gândească ori de câte ori îşi asumă realizarea unei lucrări, indiferent cât de neînsemnată ar putea să pară aceasta, vor fi nişte oameni de mare folos pentru lume.MCP 124.2

    Gândurile formează caracterul. Nenumăratele gânduri alcătuiesc istoria nescrisă a unei singure zile, iar aceste gânduri au o mare înrâurire în formarea caracterului.MCP 125.1

    Gândurile noastre trebuie păzite cu stricteţe, căci un singur gând necurat lasă o urmă adâncă în suflet. Un singur gând rău exercită o influenţă rea asupra minţii. Prin cultivarea gândurilor curate şi sfinte, omul devine mai bun. Pulsul spiritual este accelerat şi puterea de a face binele este mărită. Aşa cum un strop de ploaie pregăteşte calea următorului strop, înmuind pământul, tot astfel, un gând bun pregăteşte calea pentru un alt gând bun.MCP 125.2

    Necesitatea efortului personal. Succesul sau eşecul în lupta pentru atingerea celui mai înalt standard depinde în mare măsură de caracterul şi de maniera în care sunt disciplinate gândurile. Dacă gândurile sunt bine păzite, aşa cum le îndrumă Dumnezeu zi de zi, mintea se va concentra asupra acelor subiecte care ne ajută la o mai mare devoţiune. Dacă gândurile sunt corecte, atunci, ca rezultat, cuvintele vor fi corecte, iar acţiunile vor avea acel caracter care aduce sufletului bucurie, mângâiere şi pace.MCP 125.3

    Alegerea gândurilor este posibilă şi esenţială. Stă în puterea fiecărui om să aleagă subiectele care îi ocupă gândurile şi îi modelează caracterul. Adevărata disciplină a vieţii este constituită din lucrurile mici. Educarea gândurilor este esenţială.MCP 125.4

    Obligaţia de a ne controla gândurile. Avem obligaţia de a ne controla gândurile şi de a le aduce în supunere faţă de Legea lui Dumnezeu. Puterile nobile ale minţii ne-au fost date de Dumnezeu pentru a le folosi în contemplarea lucrurilor cereşti. Cerul are resurse din belşug pentru ca sufletul să poată creşte continuu în viaţa spirituală. Există mijloace la îndemână care să ne ajute să creştem în cunoştinţă şi în virtute.MCP 125.5

    Legătura dintre idei. Unele minţi se aseamănă mai degrabă cu un anticariat. Nenumărate frânturi de informaţii şi capete de adevăr sunt culese şi adunate acolo; dar nu ştiu cum să le prezinte într-o manieră clară şi coerentă. Ceea ce conferă valoare acestor idei este tocmai relaţia care se stabileşte între ele. Toate ideile şi toate declaraţiile trebuie să fie strâns legate între ele, asemenea verigilor dintr-un lanţ.MCP 126.1

    Focalizaţi-vă gândurile asupra scopului vieţii şi al fiecărei zile. Gândurile trebuie educate. Încingeţi-vă coapsele minţii voastre ca să lucreze într-o direcţie corectă şi după planuri bine alcătuite. Dacă veţi proceda astfel, fiecare pas va fi unul înainte şi nici efortul, nici timpul nu se vor irosi în umblarea după idei vagi şi după planuri apărute la întâmplare. Trebuie să ne formăm o concepţie clară cu privire la scopul şi ţinta vieţii şi să păstrăm în atenţia noastră, fără încetare, obiectivele valoroase. Gândurile trebuie educate zi de zi şi orientate spre ţintă, asemenea busolei spre poli. Fiecare să-şi stabilească ţinte şi obiective personale şi apoi să-şi îndrepte toate gândurile şi faptele spre realizarea dezideratelor stabilite. Pentru a aduce la îndeplinire ceea ce ne propunem, este nevoie de statornicie şi de fermitate.MCP 126.2

    Gândurile bune nu vin de la sine. Fiecăruia dintre noi i s-a în-credinţat o lucrare ce trebuie îndeplinită în mod perseverent. Gândurile bune şi hotărârile curate şi sfinte nu vin de la sine. Pentru a le avea, trebuie să luptăm.MCP 126.3

    Mintea trebuie stăpânită cu fermitate. Tinerii trebuie să înceapă de timpuriu să cultive obiceiuri corecte în domeniul gândirii. Pentru a gândi sănătos şi pentru a nu-i îngădui minţii să se complacă în contemplarea lucrurilor rele, este necesară o adevărată disciplinare a gândirii. Gândurile trebuie păzite, reţinute şi îndepărtate de la contemplarea lucrurilor care nu fac altceva decât să întineze şi să slăbească puterile sufletului. Dacă dorim ca buzele noastre să exprime cuvinte acceptabile înaintea Cerului şi folositoare pentru semeni, gândurile noastre trebuie să fie sfinte şi cugetarea inimii să fie curată.MCP 126.4

    Mintea needucată nu este motivată de principii înalte. Dacă este lăsată să-şi urmeze, în mod natural, propriile dorinţe, mintea firească va acţiona fără să ţintească spre scopuri înalte, neurmărind gloria lui Dumnezeu sau binele umanităţii. Gândurile ei vor fi îndreptate mereu spre rău. Duhul lui Dumnezeu generează în suflet o nouă viaţă, aducând gândurile şi dorinţele noastre în armonie cu voinţa lui Hristos.MCP 127.1

    Vrăjmaşul nu poate citi gândurile. Vrăjmaşului sufletului nu-i este îngăduit să citească gândurile oamenilor, dar el este un observator foarte inteligent şi consemnează cu mare atenţie cuvintele noastre; el cântăreşte acţiunile şi îşi adaptează cu îndemânare ispitele pentru a se potrivi cu situaţiile celor care se aşază singuri sub influenţa lui. Dacă ne-am strădui să ne reprimăm simţămintele şi gândurile păcătoase şi nu le-am exprima în cuvinte sau acţiuni, Satana ar fi înfrânt, deoarece el nu şi-ar putea pregăti ispitele seducătoare, astfel încât să se potrivească situaţiei. Dar cât de adesea, prin lipsa stăpânirii de sine, aşa-zişii creştini deschid uşa vrăjmaşului sufletelor!MCP 127.2

    Unica sursă de siguranţă este o gândire corectă. Este foarte important să fim conştienţi fără încetare atât cu privire la puterea înnobilatoare a gândurilor curate, cât şi cu privire la influenţa distrugătoare a gândurilor rele. Gândurile să ne fie îndreptate numai asupra lucrurilor sfinte. Ele trebuie să fie curate şi nobile, deoarece unica sursă de siguranţă pentru orice suflet este o gândire corectă. Trebuie să folosim fiecare mijloc pe care Dumnezeu l-a aşezat la îndemâna noastră, pentru a ne cultiva şi controla gândurile. Gândirea noastră trebuie adusă în armonie cu gândirea lui Dumnezeu. Adevărul Lui ne va sfinţi în întregime - trupul, sufletul şi spiritul.MCP 127.3

    Mijloace necesare pentru înnobilarea gândurilor. Dumnezeu a asigurat toate mijloacele prin care gândurile noastre să poată ajunge curate, sfinte, nobile şi înalte. El nu numai că a făgăduit să ne cureţe de toate nelegiuirile, ci ne-a şi pus la dispoziţie o bogăţie îndestulătoare a harului, care să ne atragă gândurile spre El şi să ne facă în stare să preţuim sfinţenia Lui.MCP 127.4

    Pericolul reveriei. Visatul zi şi noapte cu ochii deschişi şi făurirea de castele imaginare constituie nişte obiceiuri dăunătoare şi extrem de periculoase. Odată înrădăcinate, îţi va fi aproape imposibil să le abandonezi şi să-ţi îndrepţi gândurile spre subiecte curate, sfinte şi nobile. Dacă doreşti să câştigi stăpânirea asupra minţii şi să împiedici gândurile inutile şi imorale să-ţi păteze sufletul, va trebui să devii o santinelă credincioasă a ochilor, a urechilor şi a tuturor simţurilor tale. Numai puterea harului poate realiza o lucrare atât de vrednică de dorit. Tu eşti lipsit de putere în această privinţă.MCP 128.1

    Evitaţi să gândiţi negativ. Toţi cei care pretind că sunt creştini au datoria de a-şi păstra gândurile sub controlul raţiunii şi de a se strădui să fie voioşi şi fericiţi. Oricât de amară ar fi cauza suferinţei, ei trebuie să cultive un spirit liniştit şi împăcat cu Dumnezeu. Oricât de întunecate ar fi perspectivele, creştinii trebuie să cultive speranţa în mai bine. Prin descurajare nu se câştigă nimic, ci se pierde mult. În timp ce voioşia, resemnarea calmă şi pacea îi vor face fericiţi şi sănătoşi pe cei din jur, ele vor constitui cea mai mare binecuvântare şi pentru cel care le împărtăşeşte. Tristeţea şi discuţiile despre lucruri neplăcute încurajează situaţiile dezagreabile, aducând asupra celui ce le cultivă un efect nedorit. Dumnezeu doreşte să uităm toate aceste lucruri - să nu privim în jos, ci în sus, tot mai sus!MCP 128.2

    Dezvoltarea unei atitudini pozitive. Energia şi atitudinea pozitivă, fermitatea şi puterea care s-au manifestat în caracterul Domnului Hristos trebuie să se dezvolte şi în caracterul nostru, prin intermediul aceleiaşi discipline suportate de El. Harul pe care l-a primit Isus se află şi la dispoziţia noastră.MCP 128.3

    Efortul proporţional cu obiectivul propus. Gândurile noastre trebuie să fie concentrate asupra lui Dumnezeu. Pentru a învinge tendinţele rele ale inimii noastre fireşti, este necesar efortul cel mai stăruitor. Eforturile noastre, renunţarea la sine şi perseverenţa trebuie să fie proporţionale cu valoarea infinită a obiectivului pe care dorim să-l atingem.MCP 128.4

    Asemenea florilor care se întorc spre soare. Îngăduiţi-i sufletului să fie atras şi înălţat către Dumnezeu, pentru ca El să ne poată învălui într-o atmosferă cerească. Noi putem rămâne atât de aproape de Dumnezeu, încât, în orice ispită neaşteptată, gândurile noastre se vor îndrepta în mod instinctiv spre El, aşa cum floarea se îndreaptă spre soare.MCP 129.1

    Posibilitatea îndoielii nu este îndepărtata. Deşi a oferit dovezi substanţiale în favoarea credinţei, Dumnezeu nu va îndepărta niciodată toate motivele necredinţei. Toţi cei care caută cârlige de care să-şi atârne îndoielile le vor găsi. Iar cei care refuză să accepte şi să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu până când orice obiecţie va fi îndepărtată şi până când nu va mai exista nicio ocazie de îndoială, nu vor veni niciodată la lumină.MCP 129.2

    Există dovezi suficiente pentru cei care aleg să creadă. Cei care doresc să se îndoiască vor găsi suficiente motive. Pentru mintea sinceră, care doreşte să creadă, există suficiente dovezi oferite de Dumnezeu; dar cel care întoarce spatele argumentelor convingătoare, din cauza câtorva lucruri mărunte pe care nu le poate pricepe cu mintea lui limitată, va fi lăsat să rămână în atmosfera rece şi îngheţată a necredinţei şi a îndoielilor, iar credinţa lui va fi un eşec.MCP 129.3

    Gândurile negative şi îndoiala nu trebuie cultivate. Fiecare gând de îndoială trebuie prevenit şi respins, deoarece, dacă va fi exprimat în cuvinte, ne va împiedica să vedem lumina.MCP 129.4

    Cultivarea credinţei. Inimile şi mâinile noastre nu trebuie niciodată lăsate să-şi piardă energia din cauza sugestiilor insinuate de nişte minţi suspicioase, cărora le-am permis să semene în inimile noastre seminţele îndoielii şi ale neîncrederii.MCP 129.5

    Seminţele îndoielii rămân îngropate. Cei care sunt tulburaţi de îndoieli şi trec prin dificultăţi pe care nu le pot rezolva nu trebuie să învăluie şi alte minţi vulnerabile în aceeaşi confuzie. Unii şi-au exprimat propria necredinţă şi au transmis-o asupra altora, fără să aibă nici cea mai mică idee despre efectul produs. În anumite situaţii, impresiile negative au rămas îngropate în mintea altora mult timp, până când aceştia au început să se îndrepte pe o cale greşită şi să-i facă loc inamicului.MCP 130.1

    Cauza îndoielii - dragostea faţă de păcat. Oricât de ascunsă ar fi, în cele mai multe cazuri, cauza îndoielii şi a scepticismului este dragostea faţă de păcat. Învăţăturile şi restricţiile Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt bine-venite pentru inima mândră şi iubitoare de păcat, iar cei care nu sunt dispuşi să asculte cerinţele Lui sunt gata să se îndoiască de autoritatea Cuvântului.MCP 130.2

    Închideţi căile de acces ale gândurilor negative. Când diavolul vine cu îndoielile şi necredinţa lui, închideţi uşa inimii voastre. Închideţi-vă ochii, ca să nu fiţi absorbiţi de întunericul lui. Ridicaţi-vă privirile în sus. Acolo, puteţi vedea lucruri veşnice şi veţi avea o permanentă putere. Încercarea credinţei voastre este mult mai preţioasă decât aurul. Nu am timp să vorbesc despre necredinţă. Există o credinţă despre care trebuie să vorbesc. Trebuie să-mi întăresc credinţa prin exercitare. Şi astfel, în timp ce înaintez pe temeiul făgăduinţelor lui Dumnezeu, credinţa mea se dezvoltă şi pot să înţeleg şi să cresc tot mai mult.MCP 130.3

    __________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate.

    Vol. II - cap. 50 - Neliniştea şi îngrijorarea
    - cap. 72 - Tiparele de gândire
    - cap. 73 - Gândirea corectă
    - cap. 74 - Îndoielile.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents