Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Minte, Caracter, Personalitate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 11—Drumuri spre viaţă sau spre moarte

    Obiceiurile bune şi rele

    Obiceiurile determină viitorul. Trebuie să ne aducem aminte că tinerii îşi formează obiceiuri care, în nouă cazuri din zece, le vor determina viitorul. Principiile pe care le adoptă şi influenţa anturajului şi a prieteniilor pe care le leagă se vor răsfrânge asupra lor de-a lungul întregii vieţi.MCP 81.1

    Destinul decis în mare parte prin formarea obiceiurilor. Fiecare tânăr îşi decide propria istorie prin gândurile şi prin simţămintele cultivate în anii timpurii ai vieţii. Obiceiurile corecti-tudinii, cinstei şi stăpânirii de sine deprinse în tinereţe devin o parte a caracterului lor şi le vor marca întregul curs al existenţei. Tinerii pot deveni vicioşi sau virtuoşi, după cum aleg. Ei se pot face remarcaţi fie prin fapte nobile şi demne, fie prin răutate şi păcate grele.MCP 81.2

    Obiceiurile durabile se formează din copilărie. În perioada copilăriei şi a tinereţii, caracterul este deosebit de influenţabil. În această perioadă, copiii trebuie să înveţe exercitarea puterii stăpânirii de sine. La gura sobei şi la altarul familiei, pot fi puse bazele unor deprinderi ale căror rezultate vor dura până în veşnicie. Obiceiurile însuşite în primii ani de viaţă vor decide, într-o măsură mai mare decât orice alte talente naturale, dacă în bătălia vieţii copiii vor fi învingători sau învinşi. Tinereţea este timpul semănatului. Ea determină caracterul secerişului atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru viaţa viitoare.MCP 81.3

    Obiceiurile au o forţă imensă, spre bine sau spre rău. Sunteţi rezultatul propriilor obiceiuri şi trebuie să vă amintiţi că obiceiurile corecte constituie o binecuvântare, atât din perspectiva efectelor asupra propriului caracter, cât şi prin influenţa spre bine pe care o exercită asupra celor din jur; dar obiceiurile greşite, odată înrădăcinate, constituie o putere despotică şi duc mintea în robie.MCP 82.1

    Obiceiurile ne pot ţine captivi. Cuvântul lui Dumnezeu abundă în principii fundamentale, care susţin formarea unor obiceiuri corecte în viaţă Odată format, obiceiul este asemenea unei plase de fier. Oricât de disperat ai lupta împotriva lui, plasa în care eşti prins nu se va rupe. Singura ta şansă de a trăi în siguranţă este aceea de a aşeza temelii care să reziste atât în viaţa aceasta, cât şi în veşnicie.MCP 82.2

    Reguli în formarea obiceiurilor. Este datoria tuturor să-şi stabilească reguli stricte care să controleze formarea obiceiurilor de viaţă. Dragi tineri, acest lucru este necesar pentru binele vostru, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere moral. Când vă treziţi dimineaţa, luaţi în considerare, atât cât este posibil, întreaga lucrare pe care trebuie să o realizaţi pe parcursul zilei. Dacă este nevoie, păstraţi un carneţel în care să notaţi lucrurile pe care le aveţi de făcut şi stabiliţi un timp pentru fiecare.MCP 82.3

    Creştinul trebuie să-şi formeze obiceiuri bune. Datoria fiecărui creştin este aceea de a deprinde obiceiul ordinii, al eficienţei şi al conştiinciozităţii în cele mai mici amănunte.MCP 82.4

    Obiceiul ordinii şi al regularităţii îmbunătăţeşte sănătatea. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii şi doreşte ca toţi copiii Lui să fie dispuşi să-şi organizeze viaţa şi să se supună disciplinării Lui. Prin urmare, nu ar fi mai bine să curmăm obiceiul de a transforma noaptea în zi şi orele proaspete ale dimineţii, în noapte?MCP 82.5

    Dacă tinerii şi-ar forma obiceiul ordinii şi al regularităţii, şi-ar îmbu-nătăţi sănătatea, memoria, vigoarea şi dispoziţia sufletească.MCP 83.1

    Îndepărtarea cauzei bolilor. Obiceiurile sănătoase, practicate în mod raţional şi perseverent, vor îndepărta cauza bolilor şi nu va mai fi necesar să apelăm la medicamente. Mulţi oameni înaintează pas cu pas în satisfacerea unor plăceri care încalcă legile naturii şi îi conduc în situaţii cât se poate de nefireşti.MCP 83.2

    Obiceiurile viitoarelor mame îi influenţează pe copii. Fiecare mamă trebuie să ştie că trăsăturile de caracter ale viitorilor ei copii depind într-o măsură cu mult mai mare de obiceiurile cultivate înainte de naşterea lor şi de eforturile personale depuse după naştere, decât de avantajele sau dezavantajele de care aceştia vor avea parte pe parcursul vieţii.MCP 83.3

    Mama care doreşte să devină un bun educator al copiilor ei trebuie ca, înainte de naşterea lor, să-şi formeze obiceiul autocontrolului şi al renunţării la sine, deoarece ea le va transmite copiilor propriile trăsături de caracter, atât calităţi, cât şi defecte.MCP 83.4

    Obiceiuri care degradează însuşirile superioare ale fiinţei. Orice obicei care nu contribuie la promovarea sănătăţii organismului degradează însuşirile nobile şi înalte ale fiinţei. Practicile greşite în mâncare şi băutură conduc la comiterea erorilor în gândire şi acţiune.MCP 83.5

    Biruirea obiceiurilor înrădăcinate în stilul de viaţă. În multe cazuri, înainte de fi capabili să progresăm în viaţa religioasă, trebuie să biruim ideile preconcepute şi obiceiurile înrădăcinate în stilul de viaţă.MCP 83.6

    Relaţia dintre obiceiurile tradiţionale şi principiile morale sau de sănătate. Dacă nu există pericolul de a încălca principiile, respectul faţă de ceilalţi ne obligă să respectăm şi obiceiurile lor tradiţionale; dar adevărata amabilitate nu înseamnă sacrificarea principiilor de dragul regulilor convenţionale de politeţe. Adevărata amabilitate nu ţine cont de rangurile sociale, ci ne învaţă respectul de sine, respectul faţă de demnitatea omului ca om şi consideraţia faţă de orice membru al marii familii omeneşti.MCP 83.7

    Punctualitate şi fermitate. Punctualitatea şi hotărârea în slujirea cauzei lui Dumnezeu sunt imperios necesare. Întârzierile sunt ca nişte înfrângeri. Minutele sunt de aur şi trebuie folosite la maximum. Relaţiile trecătoare şi interesele personale trebuie să fie întotdeauna pe locul al doilea.MCP 84.1

    Obiceiul risipei şi trândăviei prevenite prin încurajarea independenţei financiare. În perioada studiilor şcolare, mulţi studenţi ar beneficia de educaţia cea mai valoroasă, dacă ar ajunge independenţi financiar şi s-ar întreţine singuri. În loc să facă împrumuturi sau să depindă de sacrificiul de sine al părinţilor, tinerii şi tinerele ar face mai bine să se descurce pe cont propriu. Aceasta îi va ajuta să înţeleagă valoarea banilor, a timpului, a resurselor fizice şi a ocaziilor şi ar fi cu mult mai puţin expuşi ispitei de a cultiva obiceiul risipei şi al trândăviei. Lecţia economiei, a sârguinţei, a renunţării la sine, a administrării eficiente a banilor şi a statorniciei în atingerea obiectivelor se va dovedi a fi cea mai importantă parte a pregătirii lor pentru lupta vieţii. Lecţia autoîntreţinerii pe care o învaţă studentul va exercita o influenţă şi asupra instituţiei de învăţământ în care se află, contribuind la evitarea datoriilor care apasă asupra multor şcoli şi care au jucat un rol atât de semnificativ în diminuarea eficienţei acestora.MCP 84.2

    Obiceiul de a fi neglijent trebuie învins. Obiceiul neglijenţei trebuie învins în mod categoric. Mulţi cred că uitarea constituie o scuză suficientă pentru greşelile lor. Dar nu deţin ei, asemenea tuturor celorlalţi, aceleaşi însuşiri ale intelectului? Prin urmare, aceşti oameni au nevoie să-şi disciplineze mintea, astfel încât să fie capabili să memoreze. Uitarea şi neglijenţa sunt păcate. Dacă vă formaţi obiceiul de a fi neglijenţi, este posibil să ajungeţi să vă neglijaţi chiar şi mântuirea sufletului vostru şi să descoperiţi, în cele din urmă, că sunteţi nepregătiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.MCP 84.3

    Obiceiurile rele se formează mai uşor decât cele bune. Oneglijenţă, adesea repetată, devine un obicei. O faptă greşită pregăteşte calea alteia. Prin repetare, acea faptă devine un obicei. Obiceiurile rele se formează mai uşor decât cele bune, dar renunţarea la ele este mai dificilă. Este nevoie de mult mai puţin timp să strici caracterul unui copil decât să întipăreşti principii şi obiceiuri bune pe tăbliţele sensibile ale sufletului său. Numai printr-o veghere constantă şi printr-o continuă corectare a greşelilor putem spera să îndreptăm înclinaţiile rele. Procesul de educare trebuie să înceapă de timpuriu, deoarece, dacă nu veţi proceda astfel, lucrarea voastră viitoare va fi foarte dificilă. Învăţaţi-i pe copii principiu după principiu, învăţătură după învăţătură, puţin aici, puţin acolo.MCP 85.1

    Obiceiurile formate în copilărie sunt greu de schimbat. Ceea ce văd şi aud copiii lasă în mintea lor fragedă urme atât de adânci, încât nu vor mai putea fi pe deplin şterse, indiferent de circumstanţele ulterioare din viaţă. Intelectul prinde formă şi afecţiunile încep să se orienteze şi să devină temeinice. Acţiunile repetate într-un anumit mod devin obiceiuri. Acestea pot fi modificate printr-o disciplină severă pe parcursul vieţii, dar rareori sunt întru totul schimbate.MCP 85.2

    Criticarea obiceiurilor greşite nu este eficientă. Încercarea de a-i reforma pe alţii prin criticarea obiceiurilor lor, pe care noi le-am putea considera greşite, nu ajută cu nimic. Adesea, un asemenea efort produce mai mult rău decât bine.MCP 85.3

    Eradicaţi obiceiul de a căuta greşeli la alţii. Taţii şi mamele trebuie să renunţe la obiceiul de a căuta greşelile celorlalţi şi de a fi mereu nemulţumiţi. Ei trebuie să-şi educe copiii să spună cuvinte plăcute, care aduc lumină şi bucurie. Nu suntem noi elevi în şcoala lui Hristos? Hotărâţi-vă să manifestaţi o bunăvoinţă practică în cadrul căminului şi atunci veţi vedea că faptele şi cuvintele voastre vor deschide porţile fericirii.MCP 85.4

    Obiceiurile rele trebuie învinse. Păcatele care ne învăluie trebuie biruite şi obiceiurile rele trebuie învinse. Înclinaţiile şi preferinţele greşite trebuie dezrădăcinate, iar emoţiile şi temperamentul nostru vor fi înnoite prin influenţa Duhului lui Dumnezeu. Când ne opunem obiceiurilor noastre rele, acestea vor exercita cea mai puternică rezistenţă; dar dacă lupta este continuată în mod perseverent şi energic, ele pot fi învinse.MCP 86.1

    Harul lui Hristos sfărâmă lanţul obiceiurilor rele. Prin har, omul este făcut în stare să sfărâme lanţul obiceiurilor rele. Aceasta este singura putere care îl face să meargă pe calea cea dreaptă şi să rămână statornic. Prin puterea lui Hristos, mulţi bărbaţi şi femei au reuşit să rupă lanţurile obiceiurilor păcătoase. Ei au renunţat la egoismul lor. Cei profani au devenit religioşi, alcoolicii au devenit abstinenţi, cei imorali au devenit curaţi.MCP 86.2

    Gândurile curate şi faptele bune pot deveni obiceiuri. Puterea stăpânirii de sine se dezvoltă prin exercitare. Printr-o repetare constantă, ceea ce părea dificil la început devine uşor, până când gândurile şi acţiunile corecte devin o obişnuinţă.MCP 86.3

    Obiceiurile sunt esenţiale în viaţa religioasă. În fiecare dimineaţă, consacraţi întreaga voastră fiinţă - sufletul, trupul şi spiritul - lui Dumnezeu. Deprindeţi obiceiul de a petrece timp în acte devoţionale şi încredeţi-vă din ce în ce mai mult în Mântuitorul vostru. Puteţi să credeţi cu toată convingerea că Domnul Isus vă iubeşte şi doreşte să creşteţi şi să atingeţi dimensiunile caracterului Său. El doreşte să vă dezvoltaţi şi să vă întăriţi în toată plinătatea iubirii divine. Astfel veţi reuşi să cunoaşteţi şi să înţelegeţi valoarea supremă a timpului şi a eternităţii.MCP 86.4

    __________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

    Vol. I - cap. 1 - Importanţa activităţii de cercetare în domeniul minţii
    - cap. 2 - Creştinul şi psihologia
    - cap. 13 - Hrana minţii
    - cap. 16 - Influenţe prenatale
    - cap. 17 - Ereditatea şi mediul social
    - cap. 18 - Atmosfera de siguranţă din cămin
    - cap. 20 - Atmosfera căminului
    - cap. 28 - Respectul de sine
    - cap. 31 - Problemele tinerilor
    - cap. 33 - Pericole care pândesc tineretul
    - cap. 38 - Echilibrul în educaţie

    Vol. II - cap. 44 - Legile care guvernează mintea
    - cap. 64 - Obiceiurile
    - cap. 65 - Indolenţa.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents