Capitolul 13—Superlativele învăţării

Studiul echilibrat şi evitarea suprasolicitării mintale

Facultăţile mintale, o zestre de origine divină. Dumnezeu a înzestrat mintea omului cu facultăţi intelectuale şi raţiune, dar dacă sunt lăsate necultivate şi needucate, acestea se diminuează într-atât, încât omul ajunge asemenea unui sălbatic nestăpânit. Mintea şi simţămintele au nevoie de educaţia şi de îndrumarea profesorilor. Mintea trebuie să asimileze învăţătură după învăţătură şi principiu după principiu, pentru ca însuşirile sale morale să poată fi educate şi modelate, astfel încât să acţioneze în armonie şi cooperare cu Dumnezeu.MCP 96.1

Capacităţile nelimitate ale minţii umane. Mintea umană este capabilă să atingă cele mai înalte niveluri ale dezvoltării intelectuale. O viaţă dedicată lui Dumnezeu nu trebuie să fie o viaţă caracterizată de ignoranţă. Isus nu a dispreţuit educaţia intelectuală. Dumnezeu manifestă o deplină apreciere faţă de cultura cea mai înaltă a minţii, dacă aceasta este sfinţită prin iubirea şi teama de El.MCP 96.2

Acumularea cunoştinţelor trebuie să fie de calitate. Foarte adesea, colecţionarea unui număr mare de cărţi în vederea studiului interpune între Dumnezeu şi om o cantitate de cunoştinţe care slăbeşte puterea minţii şi o face incapabilă de a asimila îndemnurile Lui.MCP 96.3

Solicitarea exclusivă a intelectului este în defavoarea întregului organism. Studenţii care se dedică în exclusivitate muncii intelectuale desfăşurate în sălile de curs îşi prejudiciază întregul organism din cauza lipsei exerciţiului fizic.MCP 97.1

Suprasolicitarea minţii generează o imaginaţie bolnavă. Pentru aplicarea metodelor corespunzătoare prevenirii suprasolicitării intelectuale, studenţii trebuie să-şi exercite în mod proporţional şi echilibrat toate capacităţile organismului, atât cele mintale, cât şi cele fizice. Activitatea intelectuală continuă constituie o greşeală. Suprasolicitarea minţii generează o imaginaţie bolnavă, care conduce la îngăduinţă de sine faţă de senzualitate. Un singur an de educaţie echilibrată şi cuprinzătoare face mai mult decât cinci ani de educaţie care solicită în exclusivitate mintea.MCP 97.2

În mod indirect, studiul excesiv afectează moralitatea. Prea mult studiu stimulează excesiv creierul şi măreşte fluxul sanguin spre acesta. Rezultatul inevitabil este degradarea morală. Dacă este solicitat peste măsură, creierul va genera gânduri şi acţiuni întinate. Întregul sistem nervos va fi afectat, iar aceasta conduce la imoralitate.MCP 97.3

Evitaţi atitudinile extreme în ceea ce priveşte efortul intelectual. Aceia care au suferit din cauza muncii intelectuale trebuie să se odihnească, evitând solicitarea minţii; dar ei nu trebuie făcuţi să creadă că orice utilizare a capacităţilor mintale este întru totul periculoasă. Mulţi sunt înclinaţi să creadă că se află într-o stare foarte rea, dar, în realitate, starea lor nu este chiar atât de rea pe cât o consideră ei. O asemenea atitudine mintală nu este favorabilă vindecării, iar aceste persoane au nevoie de încurajare.MCP 97.4

Realizarea unui echilibru între activităţile intelectuale şi cele fizice. Pierderea sau dezvoltarea puterilor noastre fizice depinde de modul în care ne tratăm organismul. Dacă dedicăm o mare parte din timp muncii intelectuale, creativitatea şi imaginaţia îşi pierd puterea şi prospeţimea, iar organele fizice îşi pierd tonusul. Printr-o solicitare neîntreruptă, creierul ajunge într-o stare de excitaţie dăunătoare, iar sistemul muscular slăbeşte din cauza lipsei de exerciţiu. Aceasta se manifestă prin pierderea vigorii intelectuale şi diminuarea eficienţei, care, în timp, vor exercita o influenţă directă asupra creierului. Pentru păstrarea sănătăţii întregului organism trebuie să menţinem, pe cât posibil, un echilibru între munca intelectuală şi cea fizică.MCP 97.5

Activitatea intelectuală nu trebuie să ducă la neglijarea altor nevoi ale organismului. Cei care lucrează cu mintea trebuie să acorde atenţia cuvenită tuturor funcţiilor organismului, echilibrând solicitarea acestora. Dacă efortul fizic este combinat cu efortul intelectual în mod înţelept, întreaga fiinţă va fi menţinută într-o stare de sănătate şi va primi semnul aprobării lui Dumnezeu. Nu vă suprasolicitaţi. Este mai bine să lăsaţi nerealizate unele lucruri plănuite pentru o anumită zi decât să vă suprasolicitaţi şi să vă epuizaţi, pierzându-vă curajul necesar pentru cea mai bună îndeplinire a sarcinilor prevăzute pentru ziua care urmează. Dacă nu doriţi să începeţi ziua de mâine extenuaţi, nu încălcaţi legile naturii astăzi.MCP 98.1

Evitarea suprasolicitării. Am auzit despre lucrători a căror sănătate s-a prăbuşit sub povara pe care o purtau. Nu trebuie să ne angajăm într-o activitate care depăşeşte capacităţile noastre. Nu trebuie să luăm asupra noastră poveri atât de mari, încât puterile intelectuale şi fizice să ajungă la epuizare.MCP 98.2

Doi ani de studiu într-unul. Nu ar trebui să se îngăduie ca studenţii să preia într-un singur an lucrările programate pentru doi ani de şcoală. Efectuarea unei munci duble înseamnă, pentru mulţi, suprasolicitarea minţii şi neglijarea exerciţiului fizic. Nu este logic să presupunem că mintea poate asimila o cantitate suplimentară de hrană intelectuală. Suprasolicitarea minţii constituie un păcat la fel de mare ca şi suprasolicitarea organelor digestive.MCP 98.3

Studiul excesiv slăbeşte capacitatea stăpânirii de sine. Din cauza măririi fluxului sanguin spre creier, excesul în studiu creează o stare de excitabilitate ce tinde să slăbească capacitatea stăpânirii de sine şi, foarte adesea, dă frâu liber impulsurilor sau capriciilor. Astfel, uşa imoralităţii este deschisă. Folosirea greşită sau nefolosirea puterilor fizice este în mare măsură cauza valului de imoralitate care se răspândeşte pretutindeni în lume.MCP 99.1

Alternarea subiectelor de gândire. Prin orientarea exclusivă a gândirii într-o singură direcţie, adesea, mintea se dezechilibrează. Dar, dacă puterile minţii şi ale trupului sunt solicitate în mod egal şi dacă subiectele de gândire sunt alternate, fiecare însuşire a intelectului va putea fi exercitată în afara oricărui pericol.MCP 99.2

Aerul poluat afectează puterile intelectuale. Mulţi se plâng neîncetat şi suferă din cauza unor stări de indispoziţie psihică. Aceasta se datorează, aproape întotdeauna, faptului că nu respectă legile sănătăţii şi nu-şi organizează activitatea în mod înţelept. Aceşti oameni petrec prea mult timp în încăperi închise, supraîncălzite şi lipsite de aer curat, studiază sau scriu într-un asemenea mediu poluat, nu fac exerciţiu fizic şi nu-şi alternează activităţile. Ca urmare, circulaţia sanguină este deficitară şi puterile intelectuale slăbesc.MCP 99.3

Cum să ne menţinem puterile intelectuale. Cel care va urmări simplitatea în toate activităţile sale obişnuite, stăpânindu-şi apetitul şi pasiunile, îşi va menţine forţa, vitalitatea şi tenacitatea capacităţilor intelectuale care vor răspunde cu promptitudine la orice solicitare, vor fi în stare să facă deosebire între sfânt şi nesfânt şi să se angajeze în orice activitate pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binecuvântarea semenilor.MCP 99.4

Gândirea independentă şi discernământul moral. Educaţia intelectuală care se axează pe antrenarea memoriei şi care tinde să descurajeze gândirea independentă are repercusiuni morale a căror însemnătate este prea puţin luată în considerare. Dacă îşi sacrifică puterea de a raţiona şi de a judeca pentru sine, studentul ajunge incapabil să facă deosebire între adevăr şi eroare şi devine o pradă uşoară a minciunii. Astfel, este uşor de atras pe calea obiceiurilor şi a tradiţiilor.MCP 99.5

Atingerea celui mai înalt grad de eficienţă. Atât capacităţile fizice, cât şi cele intelectuale, alături de simţăminte, trebuie să fie disciplinate în aşa fel, încât să conducă la atingerea celui mai înalt grad de eficienţă.MCP 100.1

Studiul naturii întăreşte capacităţile intelectuale. În lecţiile izvorâte din natură, există o simplitate şi o puritate care le conferă cea mai înaltă valoare. Toţi oamenii au nevoie de învăţăturile desprinse din acest domeniu de cercetare. Frumuseţea naturii, în sine, îndepărtează sufletul de păcat şi de atracţiile lumeşti şi îl călăuzeşte spre curăţie şi pace şi spre Dumnezeu.MCP 100.2

Scurtarea vieţii. Dacă vă suprasolicitaţi creierul printr-o muncă intelectuală peste măsură, crezând că, dacă nu studiaţi tot timpul, veţi pierde din influenţă, trebuie să schimbaţi imediat această părere şi practică. Dacă nu se acordă o mai mare atenţie în această privinţă, mulţi vor coborî în mormânt înainte de vreme.MCP 100.3

Concentrarea excesivă a atenţiei slăbeşte organele vitale.Puterea de a ne concentra mintea asupra unui subiect este bună până la o anumită limită; dar exercitarea continuă a acestei capacităţi slăbeşte organele solicitate; acestea sunt supuse unor eforturi prea mari, iar rezultatul este incapacitatea de a înfăptui binele în cea mai mare măsură posibilă. Povara activităţii cade în special asupra anumitor organe, în timp ce altele rămân inactive. În felul acesta, mintea nu poate funcţiona în condiţii sănătoase şi, în consecinţă, viaţa este scurtată.MCP 100.4

Toate talentele pot fi cultivate. Mulţi nu reuşesc să realizeze binele pe care l-ar putea înfăptui deoarece îşi folosesc intelectul într-o singură direcţie şi neglijează acordarea unei atenţii mai serioase altor lucruri pentru care se consideră necorespunzători. Astfel, multe dintre talentele lor sunt nedezvoltate şi rămân în stare latentă, pentru că lucrările care le-ar pune în acţiune le sunt neplăcute. Toate capacităţile minţii trebuie să fie exercitate şi toate talentele trebuie să fie cultivate. Pentru ca mintea noastră să fie echilibrată, este necesar ca înţelegerea, judecata, memoria şi toate celelalte însuşiri ale intelectului să beneficieze de aceeaşi atenţie şi să fie dezvoltate în egală măsură.MCP 100.5

Nu neglijaţi părţile slabe. Exercitarea acelor aptitudini care sunt, în mod natural, mai pregnante, în detrimentul celor mai puţin dezvoltate şi care au nevoie de cultivare, este plăcută, dar nu eficientă. Aptitudinile deficitare au nevoie de o atenţie deosebită, pentru ca toate capacităţile intelectului să fie echilibrate şi să-şi poată îndeplini partea ce le revine, asemenea componentelor unei maşini bine reglate. Pretutindeni în jur întâlnim oameni obsedaţi de câte o idee. Adesea, ei reduc totul la un singur subiect. Cauza acestei stări de lucruri este că şi-au folosit o singură însuşire a minţii, în timp ce tuturor celorlalte li s-a îngăduit să rămână în stare latentă. Talentul care a fost exploatat în mod excesiv a ajuns epuizat şi bolnav, iar întreaga fiinţă s-a degradat.MCP 101.1

Gândul la atingerea unei ţinte stimulează mintea. Ar trebui să aveţi un scop şi o ţintă în viaţă. Acolo unde nu există niciun scop, apare înclinaţia spre indolenţă; dar unde este urmărit un obiectiv suficient de important, toate puterile minţii sunt activate în mod spontan. Pentru a avea succes în viaţă, gândurile nu trebuie lăsate să rătăcească în preocupări lipsite de importanţă sau să fie absorbite de plăcerea reveriilor, evitând asumarea responsabilităţilor, ci trebuie să fie orientate cu fermitate spre un scop bine definit. Făurirea castelelor de fum degradează mintea.MCP 101.2

Dezvoltarea este rezultatul efortului. Copiii trebuie să fie învăţaţi să-şi dezvolte atât capacităţile intelectuale, cât şi puterea fizică; dezvoltarea este rezultatul efortului.MCP 101.3

Mintea se întăreşte ca rezultat al unei folosiri corecte. Oamenii care deţin poziţii de răspundere au de luat, în fiecare zi, decizii ale căror rezultate sunt de mare importanţă. Adesea trebuie să gândească rapid, iar lucrul acesta nu poate fi realizat cu succes decât de aceia care practică o cumpătare strictă. Sub influenţa unei folosiri corecte a puterilor fizice şi intelectuale, mintea se întăreşte. Dacă efortul nu este exagerat, fiecare nouă solicitare este întâmpinată cu o nouă vigoare. Dar, adesea, lucrarea celor care trebuie să alcătuiască planuri importante şi să ia decizii majore este afectată de relele produse de o alimentaţie necorespunzătoare. Un stomac deranjat generează o gândire dezordonată şi o stare sufletească de nesiguranţă. De multe ori, un plan care ar fi trebuit să constituie o binecuvântare pentru lume a fost ignorat şi au fost luate numeroase decizii nedrepte, constrângătoare şi chiar crude, ca rezultat al stării de boală cauzate de obiceiurile alimentare greşite.MCP 102.1

__________

Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

Vol. I - cap. 37 - Principii referitoare la studiu şi învăţare
- cap. 39 - Necesitatea unei activităţi armonioase a întregii fiinţe
- cap. 47 - Igiena minţii
- cap. 54 - Suprasolicitarea intelectuală
- cap. 55 - Durerea.