Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Dietă şi hrană

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Partea a 2-a — A mânca între mese

    Importanța regularității

    281. După ce este servită masa obișnuită, stomacului ar trebui să i se îngăduie să se odihnească cinci ore. Nici o fărâmă de mâncare nu ar trebui introdusă în stomac până la masa următoare. Stomacul își va face lucrarea în acest interval și după aceasta va putea primi iarăși hrană.DH 179.1

    În nici un caz nu ar trebui ca mesele să fie neregulate. Dacă prânzul este luat cu o oră sau două înainte de timpul obișnuit, stomacul nu este pregătit pentru o nouă povară; căci nu s-a debarasat încă de alimentele mâncate la masa precedentă și nu are forță vitală pentru o nouă lucrare. Astfel, organismul este suprasolicitat.DH 179.2

    Mesele nu ar trebui nici întârziate cu o oră sau două, pentru a ne potrivi împrejurărilor sau pentru ca un anumit volum de muncă să poată fi împlinit. Stomacul cere mâncare la ora la care este obișnuit să primească. Dacă momentul este întârziat, vitalitatea organismului scade și ajunge în cele din urmă la un nivel atât de scăzut, încât pofta de mâncare dispare cu desăvârșire. Dacă se ia masa atunci, stomacul este incapabil să se ocupe de ea așa cum se cuvine. Hrana nu poate fi schimbată în sânge bun.DH 179.3

    Dacă ar mânca toți la perioade regulate, fără a gusta nimic între mese, ar fi pregătiți pentru mesele lor și ar găsi în mâncare o plăcere care i-ar răsplăti pentru efortul lor. — Manuscript 1, 1876.DH 179.4

    282. Regularitatea meselor are o importanță vitală. Ar trebui să existe un timp anume pentru fiecare masă. La acea oră, fiecare să mănânce hrana cerută de organism și după aceea să nu mai consume nimic până la masa următoare. Există mulți care mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de hrană, la intervale neregulate și între mese, pentru că nu au suficientă voință pentru a se împotrivi înclinației lor. Când călătoresc, unii ronțăie neîncetat câte ceva, dacă găsesc ce, orice poate fi mâncat. Acest lucru provoacă mult rău. Dacă aceia care călătoresc ar mânca în mod regulat alimente simple și hrănitoare, nu ar simți o oboseală atât de mare și nici nu ar suferi atât de mult de greață. — The Ministry of Healing, 303, 304 (1905).DH 179.5

    283. Regularitatea în alimentație ar trebui să fie păzită cu grijă. N-ar trebui să se consume nimic între mese, nici un fel de produse de cofetărie sau patiserie, nuci, fructe sau vreun alt fel de alimente. Mâncatul la ore neregulate distruge tonusul sănătos al organelor digestive, cu efect asupra sănătății și stării de voioșie. Iar când se așază la masă, copiii nu simt plăcere pentru alimentele hrănitoare; poftele lor se îndreaptă către ceea ce este dăunător pentru ei. — The Ministry of Healing, 384 (1905).DH 180.1

    284. În această familie n-a existat o administrare corectă în ce privește mâncarea; acolo a fost neregularitate. Ar fi trebuit să fie pentru fiecare masă un timp anumit și hrana trebuia pregătită într-o formă simplă și fără grăsime; dar ar fi trebuit să se depună strădanii pentru ca aceasta să fie hrănitoare, sănătoasă și apetisantă. În această familie, ca și în multe altele, se făcea o demonstrație specială pentru vizitatori — au fost pregătite multe feluri de mâncare și adesea prea bogate, astfel că cei care ședeau la masă erau ispitiți să mănânce peste măsură de mult. Și apoi, în absența musafirilor, a urmat o mare schimbare, o scădere drastică a preparatelor aduse pe masă. Mâncarea era slabă și lipsită de aport nutritiv. Din moment ce era “doar pentru noi”, nu era considerată ca fiind chiar așa de importantă. Mâncarea era adesea ciugulită în fugă și timpul regulat pentru masă nu era respectat. Fiecare membru al familiei a fost vătămat printr-o astfel de administrare. Este un păcat pentru fiecare dintre surorile noastre să facă asemenea pregătiri pentru vizitatori și să facă o nedreptate propriilor lor familii printr-o mâncare sărăcăcioasă, care nu va reuși să hrănească organismul. — Testimonies for the Church 2:485 (1870).DH 180.2

    285. Sunt uimită să aflu că, după toată lumina care a fost dată în acest loc, mulți dintre voi mănâncă între mese! Nu trebuie să lăsați să treacă de buzele voastre nici o bucățică de mâncare între mesele regulate. Mâncați ce ar trebui să mâncați, dar mâncați la o masă, și apoi așteptați până la următoarea masă. — Testimonies for the Church 2:373 (1869).DH 180.3

    286. Mulți se întorc de la lumină și cunoaștere și sacrifică principiul în favoarea gustului. Ei mănâncă atunci când organismul nu are nevoie de mâncare și la intervale neregulate, pentru că nu au tărie morală pentru a rezista înclinației. Ca rezultat, stomacul maltratat se răzvrătește și urmează suferința. Regularitatea în mâncare este foarte importantă pentru sănătatea corpului și limpezimea minții. Niciodată nu ar trebui să punem pe limbă vreo bucățică de mâncare între mese. — [Christian Temperance and Bible Hygiene, 50] Counsels on Health, 118 (1890).DH 180.4

    287. În loc să respecte regularitatea, omul s-a lăsat stăpânit de apetit și a mâncat între mese, devenind dispeptic. — Testimonies for the Church 2:374 (1869).DH 181.1

    288. În general, copiii nu sunt învățați cât de important este când, cum și ce ar trebui să mănânce. Sunt lăsați să-și îngăduie gustul după plac, să mănânce în orice moment, să ia fructe când acestea le ispitesc ochii, și aceasta, împreună cu plăcinte, prăjituri, pâine cu unt și bomboane mâncate aproape fără încetare, îi transformă în gurmanzi și dispeptici. Organele digestive, asemenea unei mori care este ținută în continuă mișcare, devin anemice, forța vitală este chemată de la creier pentru a ajuta stomacul în lucrarea lui excesivă și astfel puterile intelectului sunt slăbite. Stimularea nefirească și epuizarea forțelor vitale îi face agitați, incapabili să accepte restricții, independenți și iritabili. — The Health Reformer, mai, 1877.DH 181.2

    [Importanța regularității în alimentație pentru copii — 343, 344, 345, 346, 348.]

    289. Mulți părinți, pentru a evita sarcina de a-și educa răbdători copiii în obiceiuri ale tăgăduirii de sine și de a-i învăța cum să se folosească în mod corect de toate binecuvântările lui Dumnezeu, îi lasă să mănânce și să bea când poftesc. Dacă nu sunt înfrânate cu hotărâre, apetitul și îngăduința egoistă cresc o dată cu copiii și se întăresc pe măsură ce ei capătă puteri. — Testimonies for the Church 3:564 (1875).DH 181.3

    [Pentru context, vezi — 347.]

    290. Este un obicei destul de comun printre oamenii din lume de a mânca de trei ori pe zi, pe lângă faptul că mănâncă la intervale neregulate între mese; și, în general, ultima masă este cea mai copioasă și este adesea servită chiar înainte de culcare. Aceasta reprezintă o răsturnare a ordinii naturale; o masă copioasă nu ar trebui luată niciodată atât de târziu. Dacă aceste persoane și-ar schimba practicile și nu ar mai mânca decât de două ori pe zi și nimic altceva între mese, nici măcar un măr, o nucă sau orice alt fel de fruct, rezultatul s-ar vedea printr-o poftă bună și o sănătate mult ameliorată. — The Review and Herald, 29 iulie, 1884.DH 181.4

    291. Când călătoresc, unii “ciugulesc” aproape tot timpul câte ceva, dacă au la îndemână. Aceasta este o practică extrem de vătămătoare. Animalele, care nu au rațiune și care nu au deloc de-a face cu efortul intelectual, pot proceda astfel fără să-și facă rău, dar ele nu sunt ființe raționale, care au puteri intelectuale ce trebuie folosite pentru Dumnezeu și pentru oameni. — The Review and Herald, 29 iulie, 1884.DH 182.1

    292. Petrecerile îmbuibării și hrana introdusă în stomac la ceasuri nepotrivite lasă urmări asupra fiecărei fibre a organismului. — The Health Reformer, iunie, 1878.DH 182.2

    293. Mulți mănâncă la toate orele, fără a ține cont de legile sănătății. Apoi întunecimea le acoperă mintea. Cum ar putea oamenii să fie onorați cu iluminare divină când ei sunt atât de nepăsători în obiceiurile lor, atât de neatenți față de lumina pe care a dat-o Dumnezeu în privința acestor lucruri? Fraților, nu a venit timpul să vă convertiți în aceste puncte ale cedării egoiste în fața plăcerilor? — Gospel Workers, 174 (1892) (ediția veche).DH 182.3

    294. Trei mese pe zi și nimic între aceste mese — nici măcar un măr — ar trebui să fie limita maximă a îngăduinței. Cei ce merg mai departe încalcă legile firii și vor suferi urmările. — The Review and Herald, 8 mai, 1883.DH 182.4

    [Slujbașii care nesocotesc această regulă — 227.]

    [A mânca între mese la întâlnirile de tabără — 124.]

    [Copiii nu ar trebui să mănânce bomboane, fructe, nuci sau orice altceva între mese — 344.]

    [Faptul de a-i lăsa pe copii să mănânce la orice oră — 348, 355, 361.]

    [Rezultatele acestui lucru în cazul studenților — 246.]

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents