Capitolul 23 — Rugăciunea pentru iertare

Rugăciunea pentru iertare primește întotdeauna răspuns imediat — Când ne rugăm pentru binecuvântări pământești, răspunsul la rugăciune poate să întârzie sau este posibil ca Dumnezeu să ne dea altceva decât lucrurile pe care le cerem, dar nu așa se întâmplă când cerem să fim eliberați de păcat. Dorința Lui este tocmai să ne curețe de păcat, să facă din noi copii ai Lui și să ne dea putere, pentru a trăi o viață sfântă. Hristos “S-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl” (Galateni 1, 4). și “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5, 14.15). “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1, 9). — Hristos, Lumina lumii, 266.Rg 238.1

Îndată ce un copil al lui Dumnezeu se apropie de tronul harului, el ajunge să fie clientul marelui Avocat. La cea dintâi rostire a părerii lui de rău și a cererii lui de iertare, Hristos preia cazul lui ca fiind al Său, prezentând rugămintea înaintea Tatălui ca și când ar fi cererea Sa. — Mărturii pentru comunitate 6:364.Rg 238.2

Spuneți-I lui Isus dorințele voastre cu toată sinceritatea sufletului, Nu vi se cere să aveți o conversație lungă cu Dumnezeu sau să-I țineți o predică, dar spuneți-I cu inima plină de întristare pentru păcatele voastre astfel: “Scapă-mă, Doamne, sau voi pieri”. Pentru asemenea suflete există speranță. Ele vor căuta, vor cere, vor bate și vor găsi. Când Domnul Isus a ridicat povara păcatului care zdrobește sufletul vostru, veți trăi experiența binecuvântării păcii lui Hristos. — Our High Calling, 131.Rg 239.1

Dacă, atunci când vedem păcătoșenia faptei noastre, cădem neajutorați înaintea crucii și cerem iertare și putere, rugăciunea noastră este auzită și primește răspuns. Aceia care îi adresează lui Dumnezeu cererile lor în Numele lui Hristos nu vor fi respinși niciodată. Domnul spune: “Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi da afară”. “El va lua aminte la rugăciunea celui nevoiaș”. Ajutorul nostru vine de la Acela care ține toate lucrurile în mâinile Sale. Pacea pe care ne-o trimite este asigurarea că El ne iubește.Rg 239.2

Nimeni nu poate fi mai neajutorat și totuși mai invincibil ca omul care își simte nimicnicia și se bazează întru totul pe meritele unui Mântuitor răstignit și înviat. Dumnezeu va trimite toți îngerii din cer pentru a-l ajuta pe acela care simte că, în loc să își îngăduie sa fie biruit, depinde întru totul de Hristos. — Signs of the Times, 29 octombrie, 1902.Rg 239.3

Aceia care caută iertarea trebuie să aibă ei înșiși o atitudine iertătoare — Când venim să cerem mila și binecuvântarea Iui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit iubitor și iertător. Oare cum ne putem ruga: “și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, și totuși să nutrim un spirit neiertător? (Matei 6, 12). Dacă ne așteptăm ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alții, în același fel și în aceeași măsură în care sperăm să fim iertați noi. — Calea către Hristos, 97.Rg 239.4

După ce a încheiat rugăciunea domnească, Isus a adăugat: “Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar, dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 14.15). Cel care este neiertător închide însăși calea prin care el însuși poate primi mila lui Dumnezeu. Nu ar trebui să credem că, dacă aceia care ne-au prejudiciat nu își mărturisesc greșeala, noi suntem îndreptățiți să nu-i iertăm. Fără îndoială, partea lor este să-și umilească inima prin pocăință și mărturisire, dar noi trebuie să avem un spirit de milă și înțelegere față de aceia care au greșit față de noi, indiferent dacă ei își mărturisesc greșelile sau nu le mărturisesc. — The Faith I Live By, 131.Rg 239.5

În rugăciunea pe care Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi să o rostească era și cererea: “și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Nu putem repeta această rugăciune din inimă și, în același timp, să îndrăznim a fi neiertători, pentru că noi Îl rugăm pe Domnul să ne ierte greșelile făcute împotriva Lui, în același fel în care îi iertăm pe cei ce greșesc împotriva noastră însă puțini își dau seama de adevărata semnificație a acestei rugăciuni. Dacă ar înțelege profunzimea sensului ei, aceia care sunt neiertători nu ar îndrăzni să o repete și să-I ceară lui Dumnezeu să Se poarte cu ei, așa cum ei înșiși se poartă cu semenii lor muritori. — Mărturii pentru comunitate 3:95.Rg 240.1

Când ne pregătim să venim înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, trebuie să ne cercetăm inima, ca să știm ce fel de spirit ne motivează. Dacă nu îi iertăm pe aceia care au greșit împotriva noastră, rugăciunile noastre pentru iertare nu vor fi ascultate, “și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Când ne apropiem de tronul harului, ca niște păcătoși, nu putem să exprimăm cererea ceasta, fără să-i iertăm în inima noastră pe aceia care ne-au adus un prejudiciu. Cu privire la cererea aceasta, Domnul Isus face următorul comentariu: “Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”, — Signs of the Times, 21 august, 1884.Rg 240.2

Mărturisirea trebuie să fie specifică — Mărturisirea adevărată are întotdeauna un caracter specific și recunoaște fiecare păcat în parte. Păcatele pot să fie de o asemenea natură, încât să fie aduse numai înaintea lui Dumnezeu, pot să fie greșeli care ar trebui să fie mărturisite înaintea persoanelor care au suferit prejudicii din cauza lor sau pot să aibă un caracter general și atunci ar trebui să fie mărturisite în adunare. Totuși toate mărturisirile trebuie să fie definite și la subiect, recunoscând tocmai păcatele de care sunteți vinovați. — Mărturii pentru comunitate 5:630.Rg 240.3

Isus ascultă rugăciunea simplă pentru iertare — Nu este esențial ca toți să fie în stare să precizeze cu certitudine când au fost iertate păcatele lor. Copiii să fie învățați că greșelile lor trebuie să fie aduse la Isus încă din fragedă copilărie. Învățați-i să-I ceară iertare zilnic pentru orice greșeală făcută și spuneți-le că Isus ascultă rugăciunea simplă a inimii pocăite și că îi va ierta și îi va primi, așa cum i-a primit pe copiii care au fost aduși la El când era pe pământ. — Îndrumarea copilului, 494, 495.Rg 241.1

Prin urmare, copii, veniți la Domnul Isus. Dați-I lui Dumnezeu darul cel mai prețios pe care vă este cu putință să I-l oferiți; dați-I inima voastră. El vă vorbește spunând: “Fiul meu, fiica mea, dă-Mi inima ta! De vor fi păcatele voastre cum e purpura, Eu le voi face albe ca zăpada, pentru că vă voi curăța cu sângele Meu. Vă voi face membri ai familiei Mele — copii ai Împăratului ceresc. Primiți iertarea Mea, pacea Mea pe care v-o dau, fără reținere. Eu vă voi îmbrăca în neprihănirea Mea — haina de nuntă — și vă voi face să fiți pregătiți pentru ospățul de nuntă al Mielului. Dacă veți fi îmbrăcați în neprihănirea Mea, prin rugăciune, prin veghere, prin studiul atent al Cuvântului Meu, veți fi în stare să atingeți un standard înalt. Veți înțelege adevărul, iar caracterul vostru va fi modelat de influența divină, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu, și anume să fiți sfințiți”. — Comentarii Biblice ale AZȘ 3:1162.Rg 241.2

Este foarte important să ne rugăm, ca să primim putere de sus pentru a vedea ispitele vrăjmașului și pentru a ne împotrivi lor , totuși Satana caută mereu să-i împiedice pe oameni să se roage, umplându-le timpul cu afaceri ori plăceri sau ducându-i într-o asemenea nelegiuire, încât să nu mai aibă nicio dorință de a se ruga. Domnul Isus a deschis cerul pentru toți aceia care vor să vină la El și îi invită pe copii și pe tineri să vină. El a spus: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a lor este împărăția lui Dumnezeu”. Isus vrea ca toți copiii și tinerii să vină la El cu aceeași încredere cu care merg la părinții lor. Așa cum copilul îi cere mamei sau tatălui lui pâine când îi este foame, tot așa, Domnul dorește ca voi să-I cereți lucrurile de care aveți nevoie. Dacă păcatele voastre vă apasă greu inima, trebuie să veniți la Dumnezeu și să spuneți: “În Numele lui Hristos, iartă păcatele melc”. Fiecare rugăciune sinceră va fi auzită în cer și fiecare cerere stăruitoare după har și putere va primi răspuns. — The Youth's Instructor, 7 iulie, 1892.Rg 241.3

Rugăciunea pentru iertare trebuie să se dovedească a fi sinceră “Nu mă lepăda de la Fața Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt”. Pocăința, la fel ca iertarea, este un dar al lui Dumnezeu prin Hristos. Noi suntem convinși de păcat și simțim nevoia de a fi iertați numai prin influența Duhului Sfânt. Numai aceia care se pocăiesc sunt iertați, dar harul Domnului este acela care face inima să se pocăiască. El este obișnuit cu slăbiciunile și neputințele noastre, de aceea, ne va ajuta. El va auzi rugăciunea credinței, dar sinceritatea rugăciunii poate să fie dovedită numai prin eforturile noastre de a ne aduce în armonie cu marele standard moral prin care va fi pus la încercare caracterul fiecărui om. Trebuie să ne deschidem inima față de influența Duhului și să trăim experiența puterii transformatoare. — The Review and Herald, 24 iunie, 1884. “Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide”. Oare de ce nu îl credem pe Dumnezeu pe cuvânt? A cere și a primi sunt două fapte strâns legate unul de altul. Dacă veți cere cu credință lucrurile pe care Dumnezeu le-a făgăduit, le veți primi. Cereți-I lui Isus lucrurile de care aveți nevoie. Cereți-I iertare pentru păcate, iar, când veți cerc cu credință, inima voastră va fi sensibilizata și îi veți ierta pe aceia care v-au făcut rău, apoi cererile voastre se vor înălța la Dumnezeu pline de frumusețea iubirii. Împreună cu rugăciunea, vine vegherea și fiecare gând, cuvânt și faptă vor fi în armonie cu cererile voastre stăruitoare pentru schimbarea vieții. Rugăciunea credinței va aduce rezultate corespunzătoare. Totuși simplele cuvinte rostite de formă, fără o sinceritate stăruitoare și o dorință fierbinte de a primi ajutor, tară nicio așteptare a celor cerute, nu vor avea nicio valoare. Aceia care vin la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe aceia care Îl caută cu toată silința. — The Review and Herald, 28 martie, 1912.Rg 242.1