Ezechia
Ezechia s-a rugat pentru rămășița lui Israel — Ziua aceasta “este o zi de necaz, de pedeapsă și de ocară”, a fost cuvântul pe care regele i l-a trimis. “Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rabșache, pe care l-a trimis împăratul Asiriei, stăpânul său, să batjocorească pe Dumnezeul cel viu și, poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță dar o rugăciune pentru ceilalți care au mai rămas”. (2 Regi 19, 3.4.)Rg 142.3
“Împăratul Ezechia și prorocul Isaia, fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer”. (2 Cronici 32, 20.)Rg 143.1
Dumnezeu a răspuns la rugăciunile slujitorilor Săi. Lui Isaia i-a fost dată solia pe care s-o transmită lui Ezechia: “Așa vorbește Domnul: ‘Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui’” (2 Regi 19, 6.7). — Profeți și regi, 354. Rg 143.2
Rugăciunea lui Ezechia a fost în armonie cu planul lui Dumnezeu — Când a primit scrisoarea batjocoritoare, împăratul lui Iuda a luat-o la templu, “a întins-o înaintea Domnului” (Versetul 14) și s-a rugat cu o credință puternică pentru ajutor din cer, pentru ca popoarele pământului să știe că Dumnezeul evreilor încă trăiește și domnește. Era în joc onoarea lui Iehova. Numai El putea aduce eliberarea.Rg 143.3
“Doamne, Dumnezeul lui Israel, care șezi pe heruvimi”, s-a rugat Ezechia. “Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor împăraților pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul. Doamne, pleacă-ți urechea și ascultă! Doamne, deschide-ți ochii și privește! Auzi cuvintele lui Sanherib, care a trimis pe Rabșache să batjocorească pe Dumnezeul cel viu. Da, Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au nimicit neamurile și le-au pustiit țările și că au aruncat în foc pe dumnezeii lor; dar ei nu erau dumnezei, ci erau lucrări făcute de mâna omului, erau lemn și piatră; și i-au nimicit. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăvește-ne din mâna lui Sanherib, ca să știe toate împărățiile pământului că numai Tu ești Dumnezeu, Doamne”. (Versetul 15-19.)Rg 143.4
Rugăciunile lui Ezechia în favoarea lui Iuda, și pentru onoarea Conducătorului lor suprem, erau în armonie cu planul lui Dumnezeu. Solomon, în binecuvântarea rostită la consacrarea templului, se rugase Domnului “să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El”. (1 Regi 8, 59.60.) Domnul avea să-și arate favoarea îndeosebi atunci când, în vreme de război sau de înfrângere, căpeteniile lui Israel aveau să intre în casa de rugăciune și trebuia să se roage pentru izbăvire. (Versetele 33, 34.)Rg 143.5
Ezechia n-a fost lăsat fără nădejde. Isaia a fost trimis la el să-i spună: “Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Am auzit rugăciunea pe care Mi-ai făcut-o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei’”. — Profeți și regi, 355, 356, 359.Rg 144.1
Ezechia, vindecat ca răspuns la rugăciune — Din zilele lui David, nu mai domnise niciun împărat care să fi făcut pentru zidirea împărăției lui Dumnezeu în timp de apostazie și descurajare, așa de mult cum făcuse Ezechia. Domnitorul aflat pe moarte Îl slujise pe Dumnezeul său cu credincioșie și făcuse mult pentru a întări încrederea poporului în Iehova, ca fiind Conducătorul lui suprem. Asemenea lui David, el a putut să se roage: “S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele și mi se apropie viața de locuința morților”. “Căci Tu ești nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinerețea mea. Pe Tine mă sprijin.... Nu mă lepăda la vremea bătrâneței, când mi se duc puterile, nu mă părăsi!... Dumnezeule, nu Te depărta de mine! Dumnezeule, vino degrabă în ajutorul meu!... Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrânețe cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum și puterea Ta, neamului de oameni care va veni!” (Psalmii 88, 2.3; 71, 5-18.)Rg 144.2
Acela ale cărui îndurări “nu sunt la capăt” (Plângerile lui Ieremia 3, 22) a auzit rugăciunea slujitorului Său. “Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: ‘Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea și din pricina robului Meu David’”. (2 Regi 20, 4-6.) — The Review and Herald, 6 mai, 1915.Rg 144.3