Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Rugăciunea

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    “Când vă rugați, să ziceți: ‘Tatăl nostru’” (Luca 11, 2)

    Domnul Isus ne învață să-L numim pe Tatăl Său, Tatăl nostru. Lui nu-I este rușine să ne considere frații Săi. (Evrei 2, 11.) Atât de binevoitoare și de doritoare este inima Mântuitorului să ne spună bun-venit, ca membri ai familiei lui Dumnezeu, încât așază, chiar în primele cuvinte pe care trebuie să le folosim când ne adresăm lui Dumnezeu, un apelativ ce exprimă siguranța înrudirii noastre cu El: “Tatăl nostru”.Rg 290.3

    Aici este făcut cunoscut acel adevăr minunat, atât de plin de încurajare și mângâiere, că Dumnezeu ne iubește, așa cum îl iubește pe Fiul Său. Aceasta spunea Domnul Isus în ultima Sa rugăciune pentru ucenici, prin cuvintele: “Tu i-ai iubit ... cum M-ai iubit pe Mine”. (Ioan 17, 23.)Rg 290.4

    Prin lucrarea Sa mare și uimitoare, Domnul Isus a învăluit cu dragostea Lui lumea aceasta pe care Satana o revendicase ca fiind proprietatea lui și pe care o stăpânea cu o tiranie nemiloasă și a refăcut legătura cu tronul lui Dumnezeu. Când biruința aceasta a fost câștigată, heruvimii, serafimii și oștirile nenumărate ale lumilor necăzute au cântat imnuri de laudă în cinstea lui Dumnezeu și a Mielului. Ei s-au bucurat pentru că fusese deschisă o cale de salvare a neamului omenesc decăzut și pământul urma să fie răscumpărat și eliberat de blestemul păcatului. Cu cât mai mult ar trebui să se bucure cei care sunt obiectul unei iubiri atât de impresionante și uimitoare!Rg 290.5

    Cum am putea să ne îndoim vreodată, să fim nesiguri și să ne simțim orfani? Domnul Isus a luat asupra Sa natura omenească, tocmai pentru aceia care călcaseră Legea Sa; El a devenit asemenea nouă, pentru ca noi să putem avea pace și siguranță pentru veșnicie. Avem în cer un Mijlocitor și oricine îl primește ca Mântuitor personal nu este părăsit ca un orfan, lăsat să-și poarte singur povara păcatelor.Rg 291.1

    “Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu”. “Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El ca să fim proslăviți împreună cu El”. “Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este”. (1 Ioan 3, 2; Romani 8, 17.)Rg 291.2

    Chiar primul pas al apropierii noastre de Dumnezeu constă în a cunoaște și a crede în iubirea Lui față de noi (1 Ioan 4, 16), deoarece tocmai puterea de atracție a iubirii Sale este cea care ne determină să venim la El.Rg 291.3

    Înțelegerea iubirii lui Dumnezeu ne determină să renunțăm la egoism. Prin faptul că îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, noi îi considerăm pe toți copiii Lui ca fiind frații noștri. Fiecare dintre noi este un fir în marea țesătură a omenirii și toți suntem membri ai unei singure familii. Când ne rugăm, trebuie să-i amintim și pe semenii noștri. Niciun credincios care caută binecuvântări numai pentru sine nu se roagă așa cum trebuie.Rg 291.4

    Dumnezeul cel infinit, a spus Isus, vă acordă privilegiul de a vă adresa Lui cu numele de Tată. Trebuie să înțelegeți toate implicațiile acestui fapt. Niciun părinte pământesc nu și-a chemat înapoi copilul rătăcit, așa cum îl cheamă Tatăl ceresc pe cel păcătos. Niciodată, grija omenească iubitoare nu i-a adresat unui păcătos îndărătnic invitații atât de duioase și insistente. Dumnezeu locuiește în fiecare casa; El aude fiecare cuvânt rostit, ascultă fiecare rugăciune, ia parte la întristările și dezamăgirile fiecărui suflet și vede modul în care ne comportăm cu tatăl, mama, sora, prietenul și aproapele nostru. El Se îngrijește de trebuințele noastre, iar dragostea, mila și harul Lui se revarsă necontenit pentru a împlini nevoile noastre.Rg 291.5

    Dacă îl numiți pe Dumnezeu Tatăl vostru, voi recunoașteți că sunteți copiii Lui, ca să fiți călăuziți de înțelepciunea Lui și să vă supuneți voinței Lui în toate lucrurile, știind că iubirea Lui este neschimbătoare. Prin urmare, veți accepta planul Său pentru viața voastră. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, susținerea onoarei Sale, a caracterului Său, a familiei și lucrării Sale va constitui cea mai importantă preocupare a voastră. Veți recunoaște cu bucurie și veți trata cu respect relația voastră cu Tatăl ceresc și cu fiecare membru al familiei Sale. Veți îndeplini cu voioșie orice faptă, oricât de umilă ar fi ea, dacă este menită să contribuie la proslăvirea Lui sau la bunăstarea semenilor voștri.Rg 292.1

    “Tatăl nostru care ești în ceruri”. Acela pe care Domnul Hristos ne îndeamnă să-L numim “Tatăl nostru” “este în cer, El face tot ce vrea”. (Psalmii 115, 3.) Putem să ne încredințăm fără nicio rezervă grijii Sale, spunând: “Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine”. (Psalmii 56, 3.)Rg 292.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents