Capitolul 40 — Visul lui Nebucadnețar

Capitol bazat pe textele din Daniel 2.PR 491.1

La scurtă vreme după ce Daniel și tovarășii lui au intrat în slujba împăratului Babilonului, s-au petrecut evenimente care au făcut cunoscut unei națiuni idolatre puterea și credincioșia Dumnezeului lui Israel. Nebucadnețar a avut un vis important, prin care “duhul i s-a tulburat și i-a pierit somnul”. Dar cu toate că mintea împăratului a fost profund impresionată, i-a fost cu neputință să-și amintească amănuntele atunci când s-a trezit.PR 491.2

În nedumerirea lui, Nebucadnețar și-a adunat înțelepții — “vrăjitorii, cititorii în stele și ghicitorii” — și le-a cerut ajutorul. “Am visat un vis”, le-a zis el, “și duhul îmi este tulburat și aș vrea să știu visul acela”. Împreună cu declarația aceasta în ce privește nedumerirea sa, el le-a cerut să-i descopere lucrurile care aveau să-i aducă liniște sufletului.PR 491.3

La aceasta, înțelepții au răspuns: “Veșnic să trăiești împărate! Spune robilor tăi visul și-ți vom da tâlcuirea lui”.PR 491.4

Nemulțumit cu răspunsul lor evaziv și bănuitor deoarece, în ciuda susținerilor lor pretențioase de a descoperi tainele oamenilor, nu păreau să fie binevoitori să-i dea ajutor, împăratul a poruncit înțelepților, făgăduind bogăție și cinste, pe de o parte și amenințarea cu moartea pe de alta, să-i spună nu numai tâlcuirea visului, ci și visul. “Mi-a scăpat din minte lucrul acela”, le-a zis el; “dar dacă nu-mi veți face cunoscut visul și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți și casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. Dar dacă-mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri și răsplătiri, și mare cinste. De aceea, spuneți-mi visul și tâlcuirea lui!”.PR 492.1

Înțelepții au repetat răspunsul: “Să spună împăratul robilor săi visul și i-l vom tâlcui”.PR 492.2

Nebucadnețar, stârnit la culme și înfuriat din cauza vicleniei date pe față de aceia în care se încrezuse, a spus: “Văd, cu adevărat, că voiți să câștigați vreme, pentru că vedeți că lucrul mi-a scăpat din minte. Dacă deci nu-mi veți spune visul, vă așteaptă pe toți aceeași soartă, fiindcă vreți să vă înțelegeți, ca să-mi spuneți minciuni, până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneți-mi visul, ca să știu dacă sunteți în stare să mi-l și tâlcuiți”.PR 492.3

Înfricoșați de consecințele eșecului lor, vrăjitorii s-au străduit să arate împăratului că cererea lui era irațională și că acest test era dincolo de ceea ce s-a cerut vreodată unui om. “Nu este nimeni pe pământ”, au răspuns ei, “care să poată spune ce cere împăratul; de aceea, niciodată nici un împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau haldeu! Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!”.PR 492.4

Atunci “împăratul s-a mâniat și s-a supărat foarte tare și a poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului”.PR 493.1

Printre cei căutați de căpeteniile care se pregăteau să împlinească prevederile hotărârii împărătești era și Daniel, împreună cu prietenii lui. Când i s-a spus că, potrivit decretului, și ei trebuiau să moară, “cu minte și cu judecată”, Daniel l-a întrebat pe Arioc, căpetenia gărzii împăratului: “Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc i-a relatat întâmplarea cu nedumerirea împăratului față de visul cel neobișnuit și despre faptul că nu primise ajutor de la aceia în care își pusese până atunci toată încrederea. Când a auzit aceasta, Daniel și-a pus viața în primejdie, a intrat înaintea împăratului și a rugat să-i dea timp pentru ca să ceară Dumnezeului lui să-i descopere visul și tâlcuirea.PR 493.2

Monarhul a acceptat cererea. “Apoi Daniel s-a dus în casa lui și a spus despre lucrul acesta tovarășilor săi, Hanania, Mișael și Azaria”. Împreună au căutat înțelepciune de la Izvorul luminii și al cunoștinței. Credința lor era puternică datorită cunoașterii faptului că Dumnezeu îi așezase acolo unde erau ca să împlinească lucrarea Sa și să facă față cerințelor datoriei. În vremurile de încercare și de primejdie se îndreptaseră totdeauna către El pentru călăuzire și ocrotire, iar El Se dovedise un ajutor permanent prezent. Acum cu umilire de inimă, s-au supus din nou Judecătorului a tot pământul, rugându-L să-i izbăvească în această vreme de nevoie. Și nu s-au rugat în zadar. Dumnezeul pe care-L onoraseră, acum îi onora. Duhul Domnului a venit peste ei și “într-o vedenie de noapte”, lui Daniel i s-a descoperit visul împăratului și însemnătatea lui.PR 493.3

Primul lucru pe care l-a făcut Daniel a fost să mulțumească lui Dumnezeu pentru descoperirea dată: “Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu”, a exclamat el, “din veșnicie în veșnicie! A Lui este înțelepciunea și puterea. El schimbă vremurile și împrejurările, El răstoarnă și pune pe împărați, El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți! El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și la El locuiește lumina. Pe Tine, Dumnezeul părinților mei, Te slăvesc și Te laud că mi-ai dat înțelepciune și putere și mi-ai făcut cunoscut ce ți-am cerut noi; căci ne-ai descoperit taina împăratului!”PR 494.1

Mergând imediat la Arioc, căruia împăratul îi poruncise să-i piardă pe înțelepți, Daniel i-a spus: “Nu pierde pe înțelepții Babilonului! Du-mă înaintea împăratului și voi da împăratului tâlcuirea!” Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului și i-a vorbit așa: “Am găsit între prinșii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!”.PR 494.2

Priviți pe robul evreu liniștit și stăpân pe sine, în fața împăratului celui mai puternic imperiu din lume. De la primele cuvinte, el nu și-a asumat onoarea, ci L-a înălțat pe Dumnezeu ca izvor al oricărei înțelepciuni. La întrebarea îngrijorată a împăratului: “Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și tâlcuirea lui?” el a răspuns: “Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare să o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.PR 494.3

lată visul tău, a zis Daniel, și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. În patul tău, împărate, ți-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri; și Cel ce descoperă taine ți-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta nu însemnă că este în mine o înțelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei și să afli ce-ți dorește inima să știi.PR 497.1

Tu, împărate, te uitai, și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, parte de fier și parte de lut.PR 497.2

Tu te uitai la el și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului; și le-a făcut bucăți. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună, și s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul”.PR 497.3

“lată visul”, a spus Daniel cu încredere; iar împăratul, ascultând cu mare atenție la orice amănunt, și-a dat seama că era chiar visul care-l tulburase. În felul acesta mintea lui a fost pregătită să primească favorabil interpretarea. Împăratul împăraților era gata să transmită adevărul cel mare monarhului babilonian. Dumnezeu a făcut cunoscut faptul că El are putere asupra împărățiilor lumii — putere de a-i întrona și de a-i detrona pe împărați. Mintea lui Nebucadnețar avea să fie trezită, dacă se putea, în ce privește simțământul responsabilității sale față de Cer. Evenimentele viitorului, care ajungeau până la sfârșitul timpului, urmau să-i fie aduse la cunoștință.PR 497.4

“Tu, împărate, ești împăratul împăraților”, a continuat Daniel, “căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă. El ți-a dat în mâini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului și păsările cerurilor, și te-a făcut stăpân peste toate acestea; tu ești capul de aur!PR 498.1

După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă, și care va stăpâni peste tot pământul.PR 498.2

Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți.PR 498.3

Și după cum ai văzut picioarele și degetele de la picioare parte de lut de olar și parte de fier, tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămânea în ea ceva din tăria fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.PR 498.4

Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat și tâlcuirea lui este temeinică”.PR 499.1

Împăratul a fost convins de adevărul cu privire la interpretare și în umilință și teamă “a căzut cu fața la pământ și s-a închinat”, zicând: “Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul domnilor și El descoperă tainele, fiindcă ai descoperit taina aceasta”.PR 499.2

Nebucadnețar a revocat decretul cu privire la nimicirea înțelepților. Viața le-a fost cruțată datorită legăturii lui Daniel cu Descoperitorul tainelor. “Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților. Daniel l-a rugat pe împărat să dea grija treburilor ținutului Babilonului în mâna lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Daniel însă a rămas la curtea împăratului”.PR 499.3

În analele istoriei omenirii, creșterea națiunilor, ridicarea și căderea imperiilor apar ca și când ar depinde de vitejia și voința omului; cursul pe care îl iau evenimentele pare, într-o mare măsură, a fi determinat de puterea, ambiția sau de capriciul lui. Dar în Cuvântul lui Dumnezeu vălul este dat la o parte și vedem mai sus, dincolo, și, prin acțiunile și contra acțiunile interesului, puterii și pasiunilor, mijloacele Celui Atotputernic care în liniște, cu răbdare îndeplinește sfaturile voinței Sale.PR 499.4

În cuvinte de o frumusețe și de o gingășie fără seamăn, apostolul Pavel a prezentat înaintea înțelepților din Atena scopul divin în creșterea și împărțirea raselor și popoarelor. “Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea”, spune apostolul, “este Domnul cerului și al pământului, și nu locuiește în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva. El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremi și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să-L caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi”. (Faptele Apostolilor 17, 24-27.)PR 500.1

Dumnezeu a făcut cunoscut că oricine vrea, poate intra în prevederea legământului. (Ezechiel 20, 37.) La creațiune, scopul Său a fost ca pământul să fie locuit de ființe a căror existență să fie o binecuvântare atât pentru ele însele cât și una pentru alta și o cinste pentru Creatorul lor. Toți aceia care vor, se pot identifica cu acest scop. Despre ei se spune că formează “poporul pe care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele”. (Isaia 43, 21.)PR 500.2

În Legea Sa Dumnezeu a făcut cunoscut principiile care stau la baza oricărei prosperități adevărate, atât a națiunilor cât și a indivizilor. Moise a spus izraeliților despre această lege: “Să păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor”. “Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața noastră”. (Deuteronom 4, 6; 32, 47.) Binecuvântările oferite astfel lui Israel sunt asigurate în aceleași condiții și în aceeași măsură oricărui popor și oricărei ființe omenești de sub întinsele ceruri.PR 500.3

Cu sute de ani înainte ca anumite popoare să apară pe scena lumii, Cel Atotștiutor a privit de-a lungul veacurilor și a profetizat ridicarea și căderea împărățiilor universale. Dumnezeu i-a spus lui Nebucadnețar că împărăția Babilonului va cădea și se va ridica o a doua împărăție care, la rândul ei, va avea perioada ei de probă. Pentru că nu va înălța pe Dumnezeul cel adevărat, slava ei va dispărea și o a treia împărăție îi va lua locul. Și aceasta va trece; iar a patra, tare ca fierul, va supune popoarele pământului.PR 501.1

Dacă conducătorii Babilonului — cea mai bogată dintre împărățiile pământului — ar fi păstrat mereu teama de Iehova, le-ar fi fost date înțelepciune și putere, care i-ar fi legat de El și i-ar fi ținut tari. Dar ei au făcut din Dumnezeu ocrotirea lor numai atunci când au fost hărțuiți și puși în încurcătură. În asemenea împrejurări negăsind ajutor la oamenii lor mari, l-au căutat de la bărbați ca Daniel — bărbați despre care știau că cinsteau pe viul Dumnezeu și erau onorați de El. La acești bărbați au recurs ei să le descopere tainele Providenței; căci deși conducătorii mândrului Babilon erau bărbați cu o inteligență vestită, se despărțiseră atât de mult de Dumnezeu, prin păcat, încât nu înțelegeau descoperirile și avertizările cu privire la viitor.PR 501.2

În istoria popoarelor cercetătorul Cuvântului lui Dumnezeu poate vedea împlinirea literală a proorociilor dumnezeiești. Babilonul, slăbit și doborât în cele din urmă, a dispărut, deoarece în prosperitate conducătorii lui s-au socotit independenți de Dumnezeu și au atribuit slava împărăției lor realizărilor omenești. Împărăția Medo-Persiei a fost lovită de mânia cerului, deoarece în ea Legea lui Dumnezeu fusese călcată în picioare. Temerea de Domnul nu-și găsise loc în inimile majorității covârșitoare a poporului. Nelegiuirea, hula și stricăciunea predominau. Împărățiile care au venit după ea au fost și mai josnice și mai stricate; ele au ajuns și mai jos și mai decăzute pe scara valorilor morale.PR 501.3

Puterea exercitată de orice conducător de pe pământ este dată de Cer; și reușita lui depinde de folosirea pe care o dă puterii primite. Cuvântul Veghetorului divin se adresează fiecăruia: “Eu te-am încins înainte ca tu să Mă cunoști”. (Isaia 45, 5.) Și pentru oricine cuvintele rostite către Nebucadnețar în vechime sunt lecții ale vieții: “Pune capăt păcatelor tale, și trăiește în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, și ai milă de cei nenorociți, și poate că ți se va prelungi fericirea!” (Daniel 4, 27.)PR 502.1

A înțelege aceste lucruri — a înțelege că “dreptatea înalță poporul”, că “scaunul de domnie se întemeiază pe dreptate” și se menține prin bunătate, a recunoaște acțiunea acestor principii în manifestarea purtării Sale, care “îndepărtează pe împărați și pune pe împărați” — înseamnă a înțelege filozofia istoriei. (Proverbe 14, 34; 16, 12; 20, 28; Daniel 2, 21.)PR 502.2

Numai în Cuvântul lui Dumnezeu acest lucru este prezentat cu claritate. Aici se arată că puterea națiunilor ca și a indivizilor nu se găsește în ocaziile sau privilegiile care par să-i facă de neînvins; nu se găsește în măreția lor îngâmfată. Ea se măsoară prin credincioșia cu care împlinesc planul lui Dumnezeu.PR 502.3