Capitolul 54 — Mustrare împotriva asupririi

Capitol bazat pe textele din Neemia 5.

Zidul Ierusalimului nu fusese încă terminat când atenția lui Neemia a fost atrasă de starea nefericită a claselor mai sărace din popor. În situația destabilizată a țării, cultivarea pământului fusese, într-o oarecare măsură, neglijată. Mai mult, datorită căii egoiste, urmate de unii dintre cei reîntorși în ludea, binecuvântarea Domnului nu rămânea asupra țării și era lipsă de cereale.PR 646.1

Ca să obțină hrană pentru familii, cei săraci erau obligați să cumpere pe datorie și la prețuri foarte mari. Ei mai erau obligați să ridice bani, împrumutând cu camătă, ca să plătească impozite grele, la care erau obligați de către împărații Persiei. Pentru a mai adăuga ceva la aceste necazuri ale săracilor, cei mai bogați dintre iudei profitaseră de nevoile lor, îmbogățindu-se în felul acesta.PR 646.2

Domnul poruncise lui Israel, prin Moise, ca la fiecare trei ani să se solicite o zecime pentru folosul săracilor și o altă măsură fusese luată, prin suspendarea muncii agricole la fiecare șapte ani, pământul rămânând astfel necultivat, iar produsele care răsăreau de la sine fiind lăsate celor în nevoie. Credincioșia în consacrarea acestor daruri pentru ajutorarea săracilor și pentru alte scopuri de binefacere ar fi contribuit la păstrarea, mereu actuală înaintea poporului, a adevărului cu privire la dreptul de proprietate al lui Dumnezeu asupra tuturor și la ocazia de a fi canale de binecuvântare. Planul lui Dumnezeu era ca izraeliții să aibă o educație care să stârpească egoismul și să dezvolte altruismul și noblețea de caracter.PR 646.3

De aceea Dumnezeu îndemnase prin Moise: “Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar. Să nu ceri nici o dobândă de la fratele tău; nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă”. (Exod 22, 25; Deuteronom 23, 19.) Și mai spusese: “Dacă va fi la tine vreun sărac dintre frații tăi, în vreuna din cetățile tale, și în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ți împietrești inima și să nu-ți deschizi mâna înaintea fratelui tău, celui lipsit. Ci, dimpotrivă, să-ți deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce-i trebuie, ca să facă față nevoilor lui. Nu vor înceta niciodată să fie săraci în țară de aceea îți dau porunca aceasta: ‘Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta’”. (Deuteronom 15, 7.8.11.)PR 647.1

În vremea care a urmat reîntoarcerii robilor din Babilon, iudeii bogați lucraseră tocmai contrar acestor porunci. Când săracii erau obligați să împrumute, ca să-și plătească darea către împărat, cei bogați le împrumutau bani, dar cereau o dobândă mare. Prin faptul că au luat zălog ogoarele săracilor, au redus treptat pe nefericiții datornici la cea mai adâncă sărăcie. Mulți fuseseră siliți să-și vândă fiii și fiicele ca robi și părea că nu mai e nici o nădejde pentru îmbunătățirea stărilor, nici o cale pentru răscumpărarea copiilor sau ogoarelor, nici o perspectivă înaintea lor decât aceea de creștere continuă a necazului, cu lipsă și robie continuă. Cu toate acestea, ei aparțineau aceleiași națiuni, copii ai aceluiași legământ, ca frații lor mai favorizați.PR 647.2

În cele din urmă, poporul a prezentat starea lor înaintea lui Neemia: “lată”, au zis ei, “supunem la robie pe fiii noștri și pe fetele noastre; și multe din fetele noastre au fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”.PR 648.1

Când a auzit Neemia despre această apăsare crudă, sufletul i s-a umplut de indignare. “M-am supărat foarte tare”, spune el, “când le-am auzit plângerile și cuvintele acestea”. A văzut că, pentru a avea succes în desființarea acestei practici de exploatare apăsătoare, trebuia să ia o atitudine hotărâtă pentru dreptate. Cu energia și hotărârea care-l caracterizau, a pornit la lucru pentru a aduce ușurare fraților lui.PR 648.2

Faptul că asupritorii erau oameni bogați, al căror sprijin era foarte necesar în lucrarea de restaurare a cetății, nu l-a influențat nici măcar pentru o clipă pe Neemia. El a mustrat aspru pe nobili și pe căpetenii, și când a adunat un mare număr de oamenii, le-a pus înainte cerințele lui Dumnezeu în acea problemă.PR 648.3

El le-a atras atenția la evenimentele care au avut loc în timpul domniei împăratului Ahaz. Le-a repetat solia pe care Dumnezeu o trimisese lui Israel în vremea aceea pentru a mustra cruzimea și oprimarea lor. Din cauza idolatriei lor, copiii lui Iuda fuseseră dați în mâinile fraților și mai idolatri poporul lui Israel. Aceștia și-au manifestat vrăjmășia până acolo, încât au ucis în luptă multe mii dintre bărbații lui Iuda și au luat toate femeile și toți copiii, intenționând să-i facă robi sau să-i vândă ca robi păgânilor.PR 648.4

Datorită păcatelor lui Iuda, Domnul nu intervenise pentru a preveni bătălia; dar prin proorocul Oded, El a mustrat planul nemilos al armatelor învingătoare: “Și credeți că veți face din copiii lui Iuda și din Ierusalim robii și roabele voastre? Dar voi nu sunteți vinovați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru?” (2 Cronici 28, 10.) Oded a avertizat poporul lui Israel că mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva lor și că procedeul nedreptății și al apăsării va atrage judecățile Sale. La auzul acestor cuvinte, bărbații înarmați au lăsat robii și prada înaintea căpeteniilor și a întregii adunări. Atunci unii bărbați de frunte din seminția lui Efraim “au luat prinșii de război și au îmbrăcat cu prada lor pe toți care erau goi, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănânce și să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toți cei osteniți, și i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la frații lor”. (2 Cronici 28, 15.)PR 649.1

Neemia și alții răscumpăraseră pe unii iudei care fuseseră vânduți păgânilor și acum el a prezentat acest lucru în contrast cu purtarea acelora care, de dragul unui câștig pământesc, înrobeau pe frații lor. “Ce faceți voi nu este bine”, a zis el. “N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?”PR 649.2

Neemia le-a arătat cum el însuși, fiind învestit cu autoritate din partea împăratului persan, ar fi putut cere contribuții mari pentru folosul personal. Dar în loc să facă aceasta, nu luase nici măcar ceea ce îi aparținea de drept, ci dăduse cu mână largă pentru ajutorarea săracilor în nevoia lor. El i-a îndemnat pe aceia dintre conducătorii iudei care se făcuseră vinovați de exploatare să înceteze această lucrare nelegiuită, să redea săracilor pământurile, precum și plusul de bani, pe care-l storseseră de la ei, și să le împrumute bani fără dobândă sau camătă.PR 650.1

Aceste cuvinte au fost rostite în fața întregii adunări. Dacă conducătorii ar fi ales să se îndreptățească, ar fi avut ocazia să facă lucrul acesta. Dar n-au prezentat nici o scuză. “Le vom da înapoi”, au declarat ei, “și nu le vom cer nimic; vom face cum ai zis”. La auzul acestor cuvinte, Neemia i-a pus să jure în fața preoților că-și vor ține cuvântul. “Toată adunarea a zis: ‘Amin’. Și au lăudat pe Domnul. Și poporul s-a ținut de cuvânt”.PR 650.2

Acest raport ne învață o lecție importantă: “Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor”. (1 Timotei 6, 10.) În această generație, dorința după câștig este o patimă captivantă. Bogăția este adesea obținută prin înșelăciune. Mulțimi se luptă cu sărăcia, obligați să lucreze, din greu pentru retribuții mici, nefiind în stare să obțină nici cele mai simple trebuințe ale vieții. Truda și lipsa, fără nădejdea unor lucruri mai bune, fac povara lor și mai grea. Împovărați de griji și apăsați, ei nu știu încotro să se îndrepte pentru ajutor. Și toate acestea pentru ca bogații să-și întrețină extravaganța sau să-și împlinească dorința de a aduna cât mai mulți.PR 650.3

Iubirea de bani și plăcerea de etalare au făcut din lumea aceasta o peșteră de tâlhari și, de hoți. Scripturile descriu lăcomia și asuprirea care vor predomina chiar înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos: “Ascultați acum, voi bogaților!” scrie Iacov. “V-ați strâns comori în zilele din urmă! lată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile, și pe care le-ați oprit-o prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Ați trăit pe pământ în plăceri și desfătări. V-ați săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Ați osândit, ați omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!” (Iacov 5, 1.3-6.)PR 651.1

Chiar și printre aceia care pretind că umblă în temere de Domnul sunt unii care merg din nou pe calea urmată de căpeteniile lui Israel. Deoarece stă în puterea lor să facă lucrul acesta, ei pretind mai mult decât este drept și, în felul acesta, devin asupritori. Și pentru că lăcomia și trădarea se văd în viața acelora care poartă numele lui Hristos, pentru că biserica menține în registrele ei numele acelora care și-au câștigat averi prin nedreptate, religia lui Hristos este batjocorită. Extravaganța, îmbogățirea peste măsură, înșelăciunea corup credința multora și le distrug spiritualitatea. Biserica este, într-o mare măsură, răspunzătoare pentru păcatele membrilor ei. Ea dă sprijin răului, dacă nu-și înalță glasul împotriva lui.PR 651.2

Obiceiurile lumii nu sunt un criteriu pentru creștin. El nu trebuie să imite practicile ei necinstite, îmbogățirea ei peste măsură și asuprirea. Orice faptă nedreaptă față de aproapele este o încălcare a regulii de aur. Orice rău făcut copiilor lui Dumnezeu este făcut lui Hristos Însuși în persoana sfinților Lui. Orice încercare de a profita de neștiința, slăbiciunea sau nenorocirea altuia este înregistrată ca înșelăciune în registrul cerului. Acela care se teme cu adevărat de Dumnezeu va trudi mai degrabă zi și noapte, ca să mănânce pâinea sărăciei, decât să-și îngăduie ca patima pentru câștig să apese pe văduvă și pe orfani sau să răpească străinului dreptul lui.PR 651.3

Cea mai neînsemnată îndepărtare de la dreptate doboară barierele și pregătește inima să facă o nedreptate și mai mare. Exact în măsura în care cineva câștigă pentru sine în detrimentul altuia, sufletul său devine insensibil la influența Duhului lui Dumnezeu. Câștigul obținut cu prețul acesta este o pierdere groaznică.PR 652.1

Toți am fost datori dreptății divine, dar n-am avut cu ce să plătim datoria. Atunci Fiul lui Dumnezeu, căruia l s-a făcut milă de noi, a plătit prețul pentru răscumpărarea noastră. El S-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogățim. Prin faptele de dărnicie față de săracii Săi, putem dovedi sinceritatea recunoștinței noastre pentru mila revărsată peste noi. “Cât avem prilej, să facem bine la toți”, îndeamnă apostolul Pavel “și mai ales fraților în credință”. (Galateni 6, 10.) Și cuvintele lui se acordă cu acele ale Mântuitorului: “Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricând voiți”. (Marcu 14, 7.) “Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Proorocii”. (Matei 7, 12.)PR 652.2