Capitolul 7 — Munca în Sabat

Este ciudat că biserica s-a unit cu lumea pentru a aduce la îndeplinire o lucrare pe care Dumnezeu a interzis-o în mod special! Ei sfidează poruncile lui Dumnezeu. Cât de teribile au fost consecințele nesupunerii în grădina Edenului, atunci când Adam și Eva nu au ascultat porunca lui Dumnezeu! Domnul pune astăzi la probă familia omenească în același fel, aducând în atenția oamenilor Sabatul, ziua care este memorialul puterii creatoare a lui Dumnezeu. Omenirea este astăzi testată prin porunca a patra, care vorbește despre Sabat ca memorial al creațiunii lui Dumnezeu. Mărturisește Dumnezeu prin acest memorial înaintea lumii și a Universului că El a făcut lumea în șase zile și că S-a odihnit în prima zi? Nu, ci în a șaptea. Aceleași învățături ne sunt date astăzi ca și atunci când Dumnezeu a vorbit poporului Israel, spunând: “Sfințiți Sabatele Mele, pentru că ele sunt un semn între Mine și voi, din neam în neam”. — (The Signs of the Times, 18 iunie, 1894.)MS 39.1

Pedeapsa căzută asupra fiilor lui Aaron, pentru păcatul făptuit prin depărtarea de poruncile lui Dumnezeu, trebuie să fie o avertizare pentru cei ce calcă porunca a patra a lui lehova, în care ni se spune clar: “Șase zile să-ți faci lucrul tău, dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tău, să nu faci nici o lucrare în ea!” Aproape toți pretinșii urmași ai lui Hristos profanează ziua sfințită de Dumnezeu și dată omului să o respecte drept memorial al odihnei Creatorului. Ei lucrează în timpul sfânt al lui Dumnezeu și se odihnesc în prima zi a săptămânii, onorând în felul acesta o zi de lucru obișnuită, o zi în care Dumnezeu nu S-a odihnit și pe care nu a binecuvântat-o. — (The Signs of the Times, 8 iulie, 1880.)MS 39.2

În timpul rămânerii sale pe munte, Moise a primit instrucțiuni pentru construirea sanctuarului, în care avea să se manifeste în mod deosebit prezența divină. (...) Pentru a treia oară s-a amintit de păzirea Sabatului. “Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic”, a declarat Domnul, “căci acesta va fi un semn după care se va cunoaște ca Eu sunt Domnul, care vă sfințesc. Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său”. (Exod 31, 17.13.14.) — (Patriarchs and Prophets, 313.)MS 40.1

Se dăduseră îndrumări pentru ca de îndată să se ridice un cort, pentru a fi pus în slujba lui Dumnezeu; și acum israeliții puteau trage concluzia că, întrucât scopul avut în vedere era slava lui Dumnezeu și întrucât marea lor nevoie era aceea a unui loc de închinare, ar fi fost îndreptățiți să lucreze la construcția aceasta în ziua Sabatului. Pentru a-i feri de o asemenea greșeală, le-a fost dată avertizarea. Nici chiar sfințenia și urgența acelei lucrări speciale pentru Dumnezeu nu trebuia să-i facă să calce ziua Lui cea sfântă de odihnă. — (Patriarchs and Prophets, 314.)MS 40.2

(...) Cu toate că lucrul la cortul întâlnirii trebuia să fie îndeplinit cât mai repede, Sabatul nu trebuia folosit ca zi de lucru. Chiar dacă lucrau la Casa Domnului, ei trebuiau să respecte ziua de odihnă a lui Dumnezeu. Mare este gelozia lui Dumnezeu pentru slava memorialului creațiunii Sale. — (The Southern Watchman, 8 ianuarie, 1907.)MS 40.3

Israeliții nu trebuiau să lucreze în nici un caz în Sabat. Porunca divina era: “șase zile să lucrezi, să-ți faci lucrul tău, dar ziua a șaptea este ziua de odihnă. Să te odihnești chiar în vremea aratului și seceratului.” În cele mai ocupate perioade ale anului, când fructele și cerealele trebuiau să fie puse la adăpost, ei nu trebuiau să încalce timpul sfânt. Ei trebuiau să-și amintească faptul că binecuvântările trecătoare vin din mâna generoasă a Creatorului lor, iar El putea să le înmulțească sau să le scadă în funcție de credincioșia sau necredincioșia lor în slujirea Lui. — (The Signs of the Times, 13 mai, 1886.)MS 40.4

Religia pe care o mărturisești te obligă să folosești timpul celor șase zile de lucru, dar și să fii prezent la serviciile divine din Sabat. Dar tu nu ești harnic în lucrul tău. Lași să treacă ore, zile și chiar săptămâni fără să realizezi nimic. Cea mai bună predică pe care o poți prezenta înaintea oamenilor este să arăți o reformă categorică în viața ta și să porți de grijă familiei tale. Apostolul spune: “Dacă nu poartă cineva de grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios”. — (Counsels on Stewardship, 253.)MS 41.1

Am primit scrisori de la câteva persoane care îmi cereau să le scriu despre felul în care trebuie respectat Sabatul. Subiectul acesta este descoperit clar, explicit în Biblie. Nu ar trebui să lăsăm ca lucrarea celor șase zile să rămână de făcut în Sabat. Prin Moise, Domnul le-a spus copiilor lui Israel: “Mâine este ziua de odihnă, Sabatul Domnului, coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați ce va rămâne până mâine dimineață”. — (The Bible Echo, 13 februarie, 1899.)MS 41.2

Dumnezeu cere ca ziua Sa cea sfântă să fie păzită cu sfințenie astăzi, ca și pe timpul poporului Israel. Porunca dată poporului evreu ar trebui privită de toți creștinii ca o poruncă a lui lehova adresată lor. (...) Ziua dinaintea Sabatului trebuie să fie o zi de pregătire, în care totul să fie gata pentru orele ei sfinte. În nici un caz nu trebuie să se îngăduie ca treburile noastre să fie puse mai presus de acest timp sfânt. (...) Mulți amână neglijenți până la începutul Sabatului lucruri mici care ar fi putut fi făcute în ziua pregătirii. Aceasta nu trebuie să se întâmple. Lucrarea neglijată până la începutul Sabatului trebuie să rămână nefăcută până după trecerea lui. Acest mod de a lucra poate să ajute memoria celor neglijenți și să-i facă atenți să-și facă lucrul lor în cele șase zile de lucru. — (Patriarchs and Prophets, 296.)MS 41.3

(...) Aceia care consacră în mod regulat Sabatele lor scrisului sau muncii, nefăcând nici o schimbare specială, își vătăma propriile suflete și dau altora un exemplu care nu merită sa fie imitat și nu-L cinstesc pe Dumnezeu. — (Testimonies for the Church 4:539.)MS 42.1

Mi-a fost arătat că există prea multă neglijență în privința păzirii Sabatului. Nu există acea dispoziție de a îndeplini datoriile lumești în cadrul celor șase zile lucrătoare, pe care Dumnezeu le-a dat omului, și grija de a nu călca nici măcar o singură oră din timpul sfânt, pe care Dumnezeu L-a pus deoparte pentru El însuși. Nu există nici o lucrare care să fie atât de importantă pentru om, încât să-l facă să calce porunca a patra a lui lehova. Sunt cazuri în care Domnul Hristos a îngăduit să se facă ceva în Sabat, atunci când este vorba de salvarea vieții oamenilor și animalelor. Însă, dacă încălcăm litera poruncii a patra în folosul nostru, pentru un avantaj financiar, noi ajungem călcători ai Sabatului și suntem vinovați de călcarea tuturor poruncilor, căci, dacă greșim într-una singură, ne facem vinovați de toate. Dacă pentru bogăție călcăm porunca expresă a lui lehova, cum dovedim noi că îndeplinim porunca de a ne opri piciorul în ziua Sabatului? Unde punem noi limitările? Dacă păcătuim într-un lucru mic și socotim că nu facem cine știe ce păcat, conștiința se împietrește, simțurile se tocesc, până când putem ajunge chiar mai departe, muncind din ce în ce mai mult în Sabat, între timp, amăgindu-ne că suntem păzitori ai Sabatului, când, potrivit cu standardul lui Hristos, noi călcăm toate poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Păzitorii Sabatului greșesc în această privință; însă Dumnezeu vorbește foarte clar și toți aceia care consideră că pot câștiga astfel ceva timp și anumite foloase, încălcând într-o mică măsură timpul care aparține Domnului, vor avea de pierdut, mai curând sau mai târziu. (...) — (Testimonies For The Church 1:531.)MS 42.2

Împrejurările nu vor îndreptăți pe nimeni care lucrează în Sabat de dragul unui profit lumesc. Dacă Dumnezeu scuză un om, El îi poate scuza pe toți. De ce să nu poată fratele L, care este om sărac, să lucreze în Sabat spre a câștiga bani pentru trai, când făcând așa ar putea fi în stare să-și întrețină mai bine familia? De ce nu ar putea alți frați sau noi toți să păzim Sabatul numai când ne convine să facem astfel? Glasul de pe Sinai răspunde: “Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.” — (Testimonies for the Church 4:251.)MS 43.1

(...) Bolnavii și suferinzii cer grijă și atenție chiar și în ziua de Sabat, ca și în celelalte zile ale săptămânii. Pentru confortul lor, poate fi necesar să se prepare hrană și băuturi calde. În asemenea circumstanțe, nu este o încălcare a poruncii a patra să-i facem să se simtă cât mai bine. Marele Legiuitor este atât Dumnezeul milei, cât și al dreptății. — (The Signs of the Times, 15 aprilie, 1880; Spiritual Gifts 3:254.)MS 43.2

(...) Actele de milă și absolută necesitate sunt îngăduite în ziua Sabatului, bolnavii și cei în suferință trebuie să fie întotdeauna îngrijiți; dar lucrul care nu este necesar trebuie să fie cu strictețe evitat. (...) — (Patriarchs and Prophets, 307.)MS 43.3

Am fost foarte încântată de posibilitatea de a vizita acest loc și de a face cunoștință cu frații noștri germani. (...) Un mare număr de persoane care nu aveau credința noastră participau la întâlniri. Unii dintre ei simpatizau cu noi și erau convinși de valabilitatea Sabatului, dar poziția lor ca oameni de afaceri era o piedică în calea acceptării adevărului. Sabatul este o cruce grea. Cei care o poartă aici, în Europa, cunosc, în general, cât este de grea. Pierderea locului de muncă îi înspăimântă. Sunt atât de mulți care nu-și găsesc un loc de muncă și ajung înfometați și aproape dezbrăcați! Când cineva este concediat, mulți sunt gata să-i ia locul. De aceea e nevoie de o credință puternică și de principii ferme, ca să stea tari pentru adevăr. Aceasta înseamnă să ridici și să duci o cruce grea, călcând pe urmele lui Isus — Răscumpărătorul lumii. — (The Review and Herald, 27 septembrie, 1887.)MS 43.4

Un frate, care împreună cu soția a acceptat de curând adevărul, este un foarte bun tâmplar. El și-a exprimat credința înaintea patronului său, spunând că el nu poate lucra în ziua a șaptea. În loc să fie concediat, așa cum se temuse, a fost păstrat în funcție și i s-a permis să păzească Sabatul. În orice afacere sau profesie, întotdeauna merită să fim meticuloși, să facem tot ce putem mai bine, să învățăm și să ne dezvoltăm continuu. Cei care procedează așa vor fi păstrați de patronii lor, pe când alții, mai puțin capabili și mai puțin eficienți, vor fi concediați. În general, cei credincioși și meticuloși în afacerile lor vor avea aceeași conduită și în viața religioasă. — (The Review and Herald, 26 octombrie, 1886.)MS 44.1

Oamenii pot spune: “Aș respecta Legea lui Dumnezeu dacă ar fi convenabil pentru mine și nu mi-ar afecta afacerile. Dar, dacă trebuie să respect Sabatul poruncii a patra, m-aș ruina, aș ajunge sărac.” Domnul slavei S-a făcut sărac pentru binele nostru, ca noi să fim îmbogățiți prin sărăcia Lui. Hristos a plătit un preț nespus de mare pentru răscumpărarea omenirii, ca să ne poată purifica și înnobila și să facă din noi fii si fiice ale lui Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 21 iulie, 1887.)MS 44.2

Sfințiți Sabatul, indiferent de sacrificiul pe care trebuie să-l faceți. Nu vă permiteți vouă, nici copiilor voștri să dezonoreze ziua sfântă a lui Dumnezeu. Aduceți-vă aminte de ziua Sabatului pe tot parcursul săptămânii, pentru ca această zi trebuie să fie consacrată slujirii lui Dumnezeu. Deși nici o lucrare lumească nu trebuie săvârșită în această zi, oamenii trebuie să se îngrijească în mod deosebit de sufletul lor. — (The Bible Echo, 13 februarie, 1899.)MS 44.3

Frate K., tu recunoști cerințele lui Dumnezeu de a păzi Sabatul, dar faptele tale nu sunt în armonie cu declarația ta de credință. Lași influența ta de partea celor necredincioși în așa măsură, încât calci Legea lui Dumnezeu. Când împrejurările vremelnice par să-ți ceară atenție, tu calci porunca a patra fără nici o remușcare. Faci din păzirea Legii lui Dumnezeu o problemă de avantaj, ascultând sau neascultând, după cum îți indică ocupația sau înclinația ta. Aceasta nu este cinstirea Sabatului ca instituție sacră. Tu îl întristezi pe Duhul lui Dumnezeu și îl dezonorezi pe Răscumpărătorul tău, urmând pe această cale nesăbuită. — (Testimonies for the Church 4:247.)MS 45.1

Una dintre poruncile lui Dumnezeu spune: “Adu-ți aminte de ziua de Sabat ca s-o sfințești”. (...) Când refuzați să închinați această zi slujirii Lui și să vă abțineți de la munca voastră, voi îl jefuiți pe Dumnezeu. El a sfințit ziua a șaptea, dar voi ignorați sfințenia ei, iar în felul acesta aruncați dispreț asupra Dătătorului Legii. Dumnezeu are încă răbdare cu voi. Decideți-vă ca de acum încolo picioarele voastre să meargă pe calea ascultării, întunericul care vă înconjoară ca un nor gros va dispărea, iar lumina cerească va străluci asupra tuturor celor care doresc adevărul, indiferent cât ar costa. — (The Review and Herald, 29 iunie, 1911.)MS 45.2