Capitolul 5 — Semnul despărțirii de lume

Cu privire la Israel, Domnul a declarat: “Un popor care să locuiască deoparte și să nu facă parte dintre neamuri”. (Numeri 23, 9.) Și nouă ni se aplică aceste cuvinte ca și vechiului Israel. Poporul lui Dumnezeu trebuie să rămână singur deoparte. ținerea Sabatului zilei a șaptea urmează să fie un semn între ei și Dumnezeu, arătând că ei sunt un popor aparte, separat de lume prin obiceiuri și practici. Prin ei, Dumnezeu va lucra ca să adune din toate neamurile un popor care să fie al Său. — (Testimonies for the Church 7:109.)MS 28.1

Nimic nu-i distingea atât de mult pe iudei de națiunile înconjurătoare, nimic nu-i evidenția ca fiind adevărații închinători ai Creatorului, ca instituția Sabatului. Respectarea lui era un semn vizibil al legăturii lor cu Dumnezeu și al separării de celelalte popoare. Toate ocupațiile obișnuite pentru viața și câștigul pământesc erau interzise în ziua a șaptea. Conform poruncii a patra, Sabatul era dedicat odihnei și închinării religioase. Orice angajament pământesc trebuia să fie întrerupt, dar faptele de milă și de caritate erau în acord cu scopul lui Dumnezeu. Ele nu trebuiau limitate de timp sau de spațiu. A-i alina pe cei suferinzi, a le ușura suferința constituie fapte ale dragostei, care onorează ziua sfântă a lui Dumnezeu. — (The Spirit of Prophecy 2:193; The Signs of the Times, 30 noiembrie, 1876.)MS 28.2

(...) După cum Sabatul, era un semn care îl distingea pe Israel când a ieșit din Egipt pentru a intra în Canaanul pământesc, la fel, el este un semn care îl distinge astăzi pe poporul lui Dumnezeu când iese din lume pentru a intra în odihnă cerească. Sabatul este un semn care există între Dumnezeu și copiii Săi, un semn că ei onorează Legea Lui. El face distincție între supușii Săi credincioși și cei care calcă Legea. — (Testimonies for the Church 6:349.)MS 28.3

Linia de demarcație dintre poporul nostru și lume trebuie sa fie întotdeauna păstrată clar, astfel încât să nu fie greșit înțeleasă. Platforma noastră este Legea iui Dumnezeu, în care ni se cere să păzim Sabatul; deoarece, după cum e clar arătat în capitolul 31 din Exod, ținerea Sabatului este un semn între Dumnezeu și poporul Său. (...) — (Testimonies for the Church 7:122.)MS 29.1

Sabatul trebuia să fie un semn veșnic între Dumnezeu și poporul Său. Toți cei care păzesc Sabatul arată prin acest fapt că sunt închinători ai viului Dumnezeu, Creatorul cerurilor și al pământului. Atâta timp cât pe pământ va exista un popor care îi slujește lui Dumnezeu, Sabatul trebuie să rămână semnul dintre El și poporul Său. — (Spiritual Gifts 3:267; The Spirit of Prophecy 1:237; The Story of Redemption, 141.)MS 29.2

Sabatul este semnul relației dintre Dumnezeu și poporul Său — un semn că ei sunt supușii Săi ascultători, că păzesc Legea sfântă. Păzirea Sabatului este mijlocul destinat de Dumnezeu pentru a păstra cunoștința despre El și pentru a face deosebire între supușii Lui loiali și călcătorii legii Sale. — (Special Testimonies Seria B 1:6; Counsels on Health, 358.)MS 29.3

(...) Pentru toate națiunile, neamurile și limbile noi trebuie să dăm mărturie că suntem un popor care îl iubește pe Dumnezeu și se teme de El, un popor care sfințește ziua a șaptea — semnul dintre Dumnezeu și copiii Săi ascultători, semnul că El este Cel care îi sfințește. Prin urmare, trebuie să arătăm cât se poate de clar că avem credința deplină că Domnul vine în curând pe norii cerurilor. — (Counsels on Health, 237; Battle Creek Letters, 53; Our High Calling, 345; The Review and Herald, 4 august, 1904.)MS 29.4

Mă rog ca frații mei să-și dea seama cât de mult înseamnă pentru noi mesajul îngerului al treilea și că respectarea adevăratului Sabat trebuie să fie semnul care face deosebirea între cei care îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu îi slujesc. Toți cei ce au ațipit sau sunt indiferenți să se trezească! Suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evităm cu grijă să lăsăm impresia că nu este așa de important dacă păstrăm sau nu particularitățile credinței noastre. (...) — (Counsels on Health, 238; Battle Creek Letters, 53; The Review and Herald, 4 august, 1904.)MS 30.1

(...) Știm că binecuvântarea lui Dumnezeu nu se poate revărsa asupra bisericii Sale dacă nu va avea loc o reformă în acest punct important — Sabatul. Cei care au poziții de răspundere trebuie să fie foarte atenți, așa încât, prin cuvintele și exemplul lor, să conducă poporul la puncte de vedere și practici corecte. Să fie siguri că nu diminuează în nici un fel importanța cererilor lui Dumnezeu. Deoarece porunca a patra este neglijată într-o măsură atât de mare, trebuie să fim mult mai serioși și mai hotărâți în străduința de a onora preceptele Legii lui Dumnezeu. Noi trebuie să vestim lumii solia îngerului al treilea. Dumnezeu are un test pentru noi, iar, dacă noi atingem standardul, vom fi un popor deosebit. (...) — (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 215.)MS 30.2

Când respectăm Sabatul, să ne aducem aminte că el este semnul pe care Dumnezeu i l-a dat omului pentru a-i arăta că este primit prin Hristos și că, dacă este ascultător, va putea să intre în cetatea lui Dumnezeu și să mănânce din fructele pomului vieții. Dacă ne abținem de la orice lucrare în ziua a șaptea, noi mărturisim lumii că suntem de partea lui Dumnezeu și că ne străduim să trăim în perfectă conformitate cu poruncile Sale. Prin aceasta, recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu care a făcut lumea în șase zile și în a șaptea S-a odihnit. — (Our High Calling, 343; The Southern Watchman, 8 ianuarie, 1907; The Review and Herald, 28 octombrie, 1902.)MS 30.3

(...) Sabatul este marea linie de demarcație, iar respectarea lui ne va separa de lume. Ca popor deosebit al lui Dumnezeu, noi nu trebuie sa considerăm că, pentru a avea influență în lume, este necesar să ne declaram dependența de oamenii care încalcă Legea lui Dumnezeu. Puterea noastră vine de la Dumnezeu. El este răsplata noastră cea mare. El este gata să ne dea privilegii mai presus de toate avantajele pe care le-am putea primi de la oamenii lumești, prin asocierea cu aceia care nu recunosc Legea lui Dumnezeu. — (The Paulson Collection of Ellen G. White Letters, 270.)MS 31.1

Sabatul este semnul lui Dumnezeu, semnul Legii Sale (Isaia 8, 16), semnul autorității și al puterii lui Dumnezeu. Este un semn prin care putem cunoaște că El este Dumnezeu și, de aceea, pe bună dreptate, se spune că trebuie pus pe frunte. Despre închinătorii fiarei (Apocalipsa 13) se spune că vor primi semnul ei pe frunte sau pe mână. Așa cum fruntea reprezintă intelectul, mâna reprezintă puterea, în același sens în care este menționat în Psalmii 89, 48 — “... își va scăpa El sufletul din mâna mormântului?” O închinare impusă nu este acceptabilă înaintea lui Dumnezeu, de aceea, servii Săi sunt sigilați doar pe frunte. Dar pentru puterile răului o astfel de închinare este acceptabilă. Ea a fost dorită întotdeauna de slujitorii papei. Semnul, sau sigiliul, lui Dumnezeu este Sabatul Său, iar semnul fiarei este opusul acestuia, o contrafacere a Sabatului prin “ziua Soarelui”. Biblia afirmă, în Apocalipsa 14, 12-19, că aceia care nu primesc semnul fiarei respectă poruncile lui Dumnezeu, iar Sabatul este porunca a patra. Ei respectă Sabatul Domnului, de aceea au sigiliul Lui. Importanța acestui semn este arătată prin faptul că porunca a patra este singura din Lege care face deosebirea între Creator și zeii falși. Poporul lui Dumnezeu va suferi persecuția tocmai pentru respectarea acestei părți din Lege. Dar când mânia lui Dumnezeu va veni asupra persecutorilor, care încearcă să forțeze primirea semnului fiarei, ei își vor da seama de importanța Sabatului — sigiliul viului Dumnezeu. Cei care au întors spatele poruncilor rostite de Domnul, când vocea Sa a zguduit pământul, își vor mărturisi greșeala fatală, dar numai atunci când vocea Lui va zgudui din nou cerurile și pământul. — (Conflict and Courage, 88, 691.)MS 31.2

Domnul este gata să pedepsească lumea pentru nedreptățile ei. El este gata să pedepsească organizațiile religioase pentru respingerea luminii și a adevărului care le-au fost date. Măreața solie a celor trei îngeri trebuie să fie vestită omenirii. Aceasta trebuie să fie lucrarea noastră prioritară. Cei care cred cu adevărat în Hristos se vor conforma Legii lui lehova într-o manieră deschisă. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu și poporul Său și, prin respectarea lui, noi trebuie să facem cunoscută conformarea noastră față de Legea lui Dumnezeu. El trebuie să fie semnul care face deosebirea între poporul ales al lui Dumnezeu și lume. Credincioșia față de Dumnezeu înseamnă mult. Aceasta implică reforma sănătății, acceptarea unei diete simple și a cumpătării în toate lucrurile. (...) Doar cei care au fost instruiți în cunoașterea și temerea de Dumnezeu trebuie să fie aleși să poarte responsabilități. Cei care au cunoscut de mult timp adevărul, dar care nu pot face încă distincția între principiile curate ale neprihănirii și principiile răului, a căror înțelegere a dreptății, a îndurării și a dragostei lui Dumnezeu este confuză, trebuie să fie degrevați de responsabilități. — (The Kress Collection, 105.)MS 32.1