Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 18 — Adunările din Sabat

    Sabatul a fost făcut pentru om, ca să fie o binecuvântare pentru el, să-i îndepărteze gândurile de la munca obișnuită și să le îndrepte spre bunătatea și slava lui Dumnezeu. Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se adune, ca să discute despre El, să împărtășească gânduri și idei cu privire la adevărurile conținute în Cuvântul Său și să consacre o parte din timp rugăciunii. Dar, chiar și în Sabat, aceste întâlniri nu trebuie să fie obositoare prin lungimea lor și prin caracterul lor anost. Toți trebuie să aibă ocazia de a petrece o parte a zilei în aer liber. — (The Review and Herald, 30 mai, 1871.)MS 85.1

    (...) Este necesar ca poporul lui Dumnezeu să se întâlnească special pentru închinare, pentru a schimba gânduri despre adevărul și Cuvântul Lui, și pentru rugăciune. Dar aceste întâlniri, chiar și în Sabat, nu trebuie să fie obositoare prin lungimea și lipsa lor de interes. O parte din timpul acestei zile ar trebui să o petrecem în natură. — (The Signs of the Times, 20 mai, 1886.)MS 85.2

    Tații și mamele trebuie să facă din participarea copiilor lor la închinarea publică în Sabat o regulă și să întărească această regulă prin propriul exemplu. Este datoria noastră să fim capii familiilor noastre, asemenea lui Avraam. (...) Toți cei care au făcut legământul botezului s-au consacrat solemn în slujba lui Dumnezeu. Acest legământ îi obligă să facă tot ce le stă în putință pentru ca ei și copiii lor să poată obține toate motivațiile și încurajările pentru viața de creștin. — (The Review and Herald, 13 iunie, 1882.)MS 85.3

    Casa lui Dumnezeu este adesea profanată, iar Sabatul călcat de copiii celor care respectă Sabatul. Uneori, copiilor li se permite să alerge, să se joace, să discute și să-și manifeste înclinațiile rele chiar și la întâlnirile unde sfinții trebuie să I se închine lui Dumnezeu în frumusețea sfințeniei. În felul acesta, locul care ar trebui să fie sfânt, în care ar trebui să domnească o liniște sfântă, să fie ordine desăvârșită, curăție și umilință, este transformat în Babilon (“confuzie”). — Acest fapt este de ajuns pentru a atrage neplăcerea lui Dumnezeu și pentru a îndepărta prezența Lui din adunările noastre. Aceste lucruri li aprind mânia și, atâta timp cât vor exista, El nu-l va însoți pe Israel în lupta împotriva dușmanilor lui. — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854.)MS 85.4

    Casa lui Dumnezeu este adesea profanată de copiii celor care respectă Sabatul. Părinții lor le permit să alerge înăuntru, să se joace, să discute, să distragă atenția celorlalți și să-și manifeste înclinațiile rele chiar în locul în care oamenii s-au adunat să I se închine lui Dumnezeu. Mi s-a arătat ca în adunările sfinților trebuie să domnească o liniște sfântă. Dar casa în care se adună poporul lui Dumnezeu este adesea făcută un adevărat babilon, un loc al confuziei și al dezordinii. Lui Dumnezeu nu-l place acest lucru. Dacă părinții nu au autoritate și nu-și pot controla copiii la aceste întâlniri, lui Dumnezeu l-ar plăcea mai mult ca ei să rămână acasă. Mai bine să piardă doar ei ocazia de întâlnire, decât un număr mare de persoane să fie deranjate, iar adunările să fie tulburate. Dacă părinții nu-și exercită controlul asupra copiilor acasă, ei nu-i pot stăpâni nici la biserică. Cine trebuie să sufere în acest caz? Cu siguranță că părinții. Ei nu trebuie să se simtă lezați, dacă alți participanți nu vor să li se tulbure pacea, când se întâlnesc să I se închine lui Dumnezeu. — (Spiritual Gifts 2:288.)MS 86.1

    Este trist faptul că mulți întârzie mereu în Sabat dimineața. Dormind până târziu, ei risipesc o bună parte a dimineții acestei zile care îi aparține lui Dumnezeu și pe care ne cere să I-o consacram Lui. În felul acesta, ei îl jefuiesc pe Dumnezeu. Din această cauză, ei sunt în întârziere cu orice lucru, familia este în confuzie, iar, în final, toți întârzie la școala de Sabat și poate chiar la serviciul divin. De ce să nu ne sculăm devreme, o dată cu păsările, și să aducem laude și mulțumiri lui Dumnezeu? Încercați, frați și surori! Faceți toate pregătirile cu o zi înainte, iar în Sabat veniți la timp la școala de Sabat și la serviciul divin. Astfel, nu numai că le veți fi de folos altora, ci voi înșivă vă veți bucura de bogate binecuvântări. — (The Youth's, 19 martie, 1879.)MS 86.2

    Neglijența ta de a participa la serviciile divine este o greșeală foarte gravă. Privilegiile serviciului divin sunt binefăcătoare și pentru tine, în aceeași măsură ca și pentru alții, și sunt la fel de importante. (...) — (Counsels on Health, 368; Testimony for the Physicians and Helpers of the Sanitarium, 16.)MS 87.1

    Poporul nostru nu trebuie făcut să creadă că este nevoie să asculte o predică în fiecare Sabat. Mulți care ascultă frecvent predici rămân cu puține învățături, chiar dacă adevărul este expus foarte clar. Adesea, ar fi mai folositor dacă întâlnirile de Sabat ar fi asemenea unei ore de studiu biblic. Adevărurile Bibliei trebuie să fie prezentate într-o manieră simplă și captivantă, așa încât toți să poată înțelege principiile mântuirii. — (Loma Linda Messages, 179.)MS 87.2

    Fiecare trebuie să-și dea seama că are ceva de făcut pentru a face ca adunările din Sabat să fie interesante. Voi nu trebuie să vă strângeți pentru a îndeplini numai o formalitate, ci pentru a face schimb de gânduri, pentru a povesti experiențele voastre zilnice, pentru a exprima mulțumiri, pentru a rosti sincera voastră dorință după iluminare divină; pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis Ei. Discuțiile purtate cu privire la Hristos vor întări sufletul pentru încercările și luptele vieții. Să nu credeți că puteți fi creștini, și totuși să vă închideți în voi înșivă. Fiecare este o parte din marea pânză a omenirii și experiența fiecăruia va fi determinată, în mare măsură, de experiența tovarășilor săi. (...) — (Testimonies for the Church 6:362.)MS 87.3

    (...) Totuși cât de mulți din poporul lui Dumnezeu sunt nepăsători în Sion. În general, comunitățile sunt slabe și nu pot sta pe picioarele lor. Membrii acestor biserici socotesc că trebuie să fie cineva cu ei în fiecare Sabat pentru a le oferi hrana spirituală a Evangheliei. Ei nu-și dau seama că este necesar ca fiecare să-și însușească personal adevărul care le-a fost descoperit și că trebuie să transmită lumina lui Hristos și celor care nu-L cunosc. De fapt, ei nu fac nimic nici în ce privește lucrarea misionară de acasă, nici în regiunile îndepărtate. — (The Review and Herald, 12 ianuarie, 1897.)MS 88.1

    (...) Aceia care s-au unit cu Domnul prin legământ de slujire sunt datori să se unească cu El în marea și grandioasa lucrare de salvare de suflete. Membrii bisericii să-și facă în chip credincios partea de lucru în timpul săptămânii, iar în Sabat să povestească experiența lor. Adunarea va fi atunci ca o hrană dată la timp potrivit, aducând tuturor celor prezenți viața și o putere nouă. Când poporul lui Dumnezeu vede marea nevoie de a lucra așa cum a lucrat Hristos pentru convertirea păcătoșilor, mărturiile depuse de credincioși în Sabat, la serviciul divin, vor fi pline de putere. Cu bucurie, ei vor povesti experiența scumpă câștigată, lucrând pentru alții. — (Testimonies for the Church 7:19.)MS 88.2

    (...) Am discutat despre modalitatea cea mai eficientă și mai înțeleaptă prin care pot fi salvate sufletele și despre felul în care poate fi petrecut Sabatul într-o manieră cât mai folositoare acolo unde nu sunt decât foarte puțini cei care îl păzesc. Dacă sunt doar trei care se pot întâlni în Sabat, aceștia trebuie să se adune și să studieze Scripturile, citind din publicațiile noastre ce pare mai potrivit pentru părinți și copii, iar apoi să se roage împreună, cerând prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu. — (The Signs of the Times, 16 martie, 1882.)MS 88.3

    (...) Nimeni să nu vină la locul de închinare ca să ațipească, în casa lui Dumnezeu nu trebuie să doarmă nimeni. Voi nu picați de somn când sunteți prinși de lucrările voastre pământești, pentru că aveți un interes în lucrarea voastră. Să îngăduim noi oare ca slujba de care sunt legate interese veșnice să fie pusă pe o treaptă mai jos decât treburile trecătoare ale vieții? — (Testimonies for the Church 6:361.)MS 89.1

    (...) Adunările de Sabat, serviciile de dimineață și de seara în cămin și în capelă, dacă nu sunt plănuite cu înțelepciune și nu sunt vitalizate de Duhul lui Dumnezeu, pot deveni cât se poate de formale, neplăcute, neatrăgătoare și cele mai împovărătoare pentru tineri, dintre toate exercițiile școlare. Adunările sociale și toate celelalte exerciții religioase ar trebui sa fie în așa fel plănuite și dirijate, încât să fie nu numai folositoare, ci și plăcute, și atrăgătoare. Rugăciunea înălțată laolaltă va lega inimile de Dumnezeu cu legături dăinuitoare; mărturisindu-L pe Hristos în mod deschis și curajos, dovedind în caracterul nostru blândețea, smerenia și iubirea Lui, îi vom fermeca pe alții cu frumusețea sfințeniei. — (Testimonies for the Church 6:174.)MS 89.2

    În general, predica la adunările noastre din Sabat ar trebui să fie scurtă. Ar trebui să se dea ocazie celor care-L iubesc pe Dumnezeu să-și arate recunoștința și adorarea. — (Testimonies for the Church 6:361.)MS 89.3

    Cuvântările lungi și banale fac mai mult rău decât bine. Adesea, în cadrul întâlnirilor de Sabat, sunt prezentate asemenea cuvântări. Acolo unde nu este prezent un predicator, cel desemnat să conducă întâlnirea consideră că este datoria lui să încerce să suplinească lipsa cât poate el de bine și începe o cuvântare lungă și plictisitoare, care ucide întâlnirea din start. Deseori, el este tulburat de lipsa de interes arătată de cei prezenți. El vede cum interesul scade și începe să se întrebe ce să facă. Acestora le-aș spune: nu mai faceți eforturi să predicați. Multora le place să vorbească, dar cuvântările lor sunt lungi și anoste, lipsite de rouă cerului. Atunci când un asemenea om conduce întâlnirea, nu pot simți decât înțelegere pentru ascultători. El crede că o cuvântare atât de lungă trebuie să facă mult bine, însă de fapt face rău. — (Pastoral Ministry, 264; Sabbath-School Worker, 1 octombrie, 1885.)MS 89.4

    În fiecare Sabat, oamenii trebuie să audă adevăruri care să-i ajute pe calea mântuirii și să-i învețe cum pot deveni creștini mai buni. Este important ca ei să afle cum poate păcătosul să fie îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Calea mântuirii să le fie prezentată simplu. Înălțați-L pe Isus ca singura speranță a păcătoșilor! — (The Review and Herald, 7 octombrie, 1909.)MS 90.1

    Mi-a fost arătat adesea că pastorii trebuie să predice mai puțin în bisericile lor și trebuie să facă mai multă lucrare personală. Poporul nostru nu trebuie făcut să creadă că este necesar să asculte o predică în fiecare Sabat. Mulți care ascultă frecvent predici învață foarte puțin, chiar dacă adevărul e prezentat clar! Adesea, ar fi mai folositor dacă întâlnirile de Sabat s-ar desfășura asemenea unei ore de studiu biblic. Adevărul Scripturii trebuie prezentat într-o manieră simpla, atractivă, astfel încât toți să poată înțelege cu ușurință principiile mântuirii. — (Loma Linda Messages, 180; Evangelism, 348.)MS 90.2

    Unii își imaginează că este datoria lor să fie cârpacii comunității. Firii lor pământești îi place să găsească pete și defecte la ceilalți. Ei caută cu mult zel ceva de reproșat și devin din ce în ce mai înguști la minte, până când sunt gata să acuze pe cineva chiar și pentru un singur cuvânt. În Sabat, ei se acuză unul pe altul. Acesta nu este spiritul lui Hristos și duce la dezbinare și ceartă. Dumnezeu nu acceptă o astfel de închinare, cum nu a acceptat nici jertfa lui Cain. Nu există o piedică mai mare în calea creșterii spirituale, decât atitudinea de a-i critica și de a-i condamna pe alții. Noi am văzut din experiență felul în care acest spirit de acuzare a pătruns în inima membrilor bisericii, până când aproape întreaga biserică a ajuns ca un aluat dospit, iar rezultatul a fost că evlavia și spiritul iui Hristos n-au mai rămas aproape deloc. — (Pastoral Ministry, 268; Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, 212-213.)MS 90.3

    Când vă întâlniți Sabat de Sabat, nu aveți nevoie de o orgă scumpă, ca să cântați spre lauda Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Adorația inimii să se îndrepte către “Cel ce ne-a iubit și ne-a spălat de păcate cu sângele Său”. Subiectul cuvântărilor predicatorilor să fie dragostea lui Hristos. Aceasta să fie exprimată în cuvinte simple în fiecare cântare de laudă. Inspirația Duhului lui Dumnezeu sa vă conducă rugăciunile. Sabat de Sabat, cântarea recunoștinței să se înalțe de pe buzele voastre la altarul familial, să se audă de la amvon și să răsune în biserică. În timp ce pastorul rostește cuvintele vieții, lăsați ca inima voastră să răspundă, mărturisind că ați primit mesajul ca și când ar fi venit din ceruri. Acest lucru este demodat, știu, dar lauda nu se va îndrepta către pastor, ci va fi o jertfă de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru pâinea vieții, pe care a dat-o sufletelor voastre înfometate. Acest răspuns dat inspirației Duhului Sfânt va întări și încuraja întreaga adunare. — (General Conference Daily Bulletin, 28 ianuarie, 1893.)MS 91.1

    (...) Nici unul dintre cei care lucrează la birou nu este scutit de a fi un lucrător în biserica lui Dumnezeu. Cei care sunt capabili să lucreze la birou sunt capabili să fie lucrători și în biserică. Pretutindeni este o lucrare misionară de făcut. Oricine lucrează la birou și se declară creștin trebuie să fie pus să lucreze în biserică în mod sistematic. Fiecărui bărbat și fiecărei femei Dumnezeu le cere să contribuie la înaintarea cauzei Sale. Fiecare instituție, cum ar fi Editura Pacific Coast, trebuie să aibă reguli și disciplină, cerându-le celor care lucrează în birouri să fie niște lucrători zeloși în biserică. Dacă neglijează să participe la întâlnirile de seară sau la cele din Sabat, ei trebuie să fie întrebați, iar dacă prezintă motive valide trebuie îndemnați sau mustrați să participe la aceste întâlniri atât de importante pentru puterea lor spirituală. Fără această putere spirituală, influența lucrătorilor nu va fi bună, iar atmosfera religioasă de la birou nu va fi adecvată. Cei care pretind că sunt angajați în lucrarea sfântă a lui Dumnezeu nu trebuie să scuze neglijarea slujirii lui Dumnezeu din cauza muncii lor. Decât să lase la o parte slujirea lui Dumnezeu, mai degrabă ar trebui să renunțe la munca lor, deoarece puterea și harul Său sunt esențiale în fiecare zi în vederea împlinirii datoriilor zilnice, iar ocaziile și privilegiul de a primi putere spirituală nu pot fi desconsiderate sau neglijate fără a ne îndepărta de Dumnezeu. În lucrarea sfântă a lui Dumnezeu nu se dorește angajarea unor asemenea oameni. — (Special Testimonies Concerning the Work and Workers in the Pacific Press, 7.)MS 91.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents