Capitolul 19 — Influența părinților

Conduși de principii divine — Asupra părinților se află cea mai solemnă responsabilitate, și anume să-și educe copiii în respect și iubire de Dumnezeu. Păstrați în căminul vostru o atmosferă caracterizată de influențele morale cele mai curate și cultivați o ascultare strictă față de cerințele Bibliei. Faceți ca învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu să călăuzească mintea și inima, așa încât viața familiei să poată constitui o demonstrare a puterii harului lui Dumnezeu. Principiile și îndrumările divine trebuie să modeleze caracterul fiecărui membru al familiei, iar copiii noștri să fie asemenea unor “stâlpi săpați frumos, care împodobesc casele împărătești”. (Psalmii 144, 12.) — The Review and Herald, 10 noiembrie, 1904.1MCP 163.1

Părinții au nevoie să-și înțeleagă copiii — Părinții nu ar trebui să uite de anii propriei lor copilării, amintindu-și cât de mult tânjeau după simpatie și dragoste și cât de nefericiți se simțeau atunci când erau respinși și certați cu asprime. Ei trebuie să se simtă din nou tineri și să se coboare la mintea copiilor lor, pentru a le înțelege nevoile. Modul în care solicită supunerea copiilor să fie ferm, dar plin de iubire. Cuvântul părintelui trebuie să primească o ascultare necondiționată din partea copiilor. — Testimonies for the Church 1:388 (1863).1MCP 163.2

Dumnezeu a rânduit o cale potrivită — Îngerii lui Dumnezeu veghează cu cel mai profund interes asupra copiilor, pentru a vedea ce fel de caractere dezvoltă. Dacă noi am fi fost tratați de Domnul Hristos așa cum îi tratăm noi pe semenii sau copiii noștri, ne-am poticni și am cădea în descurajare. Am văzut că Domnul Isus cunoaște slăbiciunile și infirmitățile noastre și că El Însuși a împărtășit experiența noastră în toate privințele, cu excepția păcatului; prin urmare, El a prevăzut deja o cale care să se potrivească propriilor noastre capacități și puteri și, asemenea lui Iacov, a călătorit cu pas domol, potrivindu-și ritmul pe măsura puterii și a rezistenței copiilor Lui, pentru ca, însoțindu-ne pe calea experienței, să poată fi călăuza neîncetată a vieții noastre, mângâindu-ne și încurajându-ne prin prezența Sa. Domnul nu disprețuiește, nu neglijează și nici nu lasă în urmă mielușeii turmei Sale. El nu ne îndeamnă să înaintăm, părăsindu-i pe cei care nu reușesc să țină pasul cu noi. El nu a mers atât de grăbit, încât noi și copiii noștri să rămânem în urmă, fără putința de a merge alături de El. Oh, nu! Ci Domnul a făcut ca drumul spre viață să poată fi accesibil chiar și unor copii. Iar părinții sunt chemați, în Numele lui Isus, să-și îndrume copiii pe întregul parcurs al căii înguste. Dificultățile căii pe care a rânduit-o Dumnezeu pentru noi nu depășesc puterea și capacitățile copiilor. — Testimonies for the Church 1:388, 389 (1863).1MCP 164.1

Mânia trebuie să fie stăpânită — Părinților, atunci când vă simțiți furioși, nu comiteți un păcat atât de mare, otrăvind întreaga familie prin manifestarea acestei nervozități periculoase. În asemenea situații, dublați efortul stăpânirii de sine și hotărâți-vă în inima voastră să vă exprimați într-un mod plăcut și binevoitor, evitând să jigniți prin rostirea unor cuvinte necugetate. Spuneți-vă în sinea voastră: “Nu voi îngădui să iasă de pe buzele mele nici un cuvânt care ar putea risipi fericirea copiilor mei”. Prin exercitarea stăpânirii de sine, veți deveni mai puternici. Sistemul nervos va înceta să mai fie atât de sensibil. Voința voastră va fi întărită de principiile drepte. Conștiința faptului că vă îndepliniți cu credincioșie datoria vă va conferi noi puteri morale. Îngerii lui Dumnezeu vor privi cu plăcere eforturile voastre și vă vor veni în ajutor.1MCP 164.2

Când simțiți că vă pierdeți răbdarea, adesea credeți că vina le aparține copiilor voștri și îi acuzați pe nedrept. Iar alteori, când copiii se comportă exact la fel ca și în situațiile în care v-ați enervat din cauza lor, voi reacționați complet diferit, ca și cum totul ar fi acceptabil și bun. Copiii observă și țin minte aceste inconsecvențe din partea voastră și încetează să mai fie constanți. Uneori, ei sunt oarecum pregătiți să întâmpine dispozițiile voastre sufletești schimbătoare, dar alteori, ei înșiși devin iritați și nervoși și nu mai pot suporta să fie certați....1MCP 164.3

Unii părinți au un temperament irascibil și, când sunt obosiți de muncă sau împovărați de îngrijorări, nu își pot păstra calmul, manifestând, tocmai față de aceia care le sunt cei mai dragi pe pământ, o iritare și o lipsă de răbdare care sunt neplăcute înaintea lui Dumnezeu și aduc nefericire în familie. La rândul lor, copiii trec prin dificultăți și necazuri și au nevoie să fie încurajați printr-o simpatie duioasă. Bunătatea și răbdarea reciprocă vor face căminul un paradis și vor atrage prezența îngerilor în intimitatea familiei. — Testimonies for the Church 1:386, 387 (1863).1MCP 165.1

Mintea paralizată a părinților — Noi am ajuns să cunoaștem deja, într-o anumită măsură, maniera de lucru a lui Satana, precum și succesul pe care îl obține prin intermediul acesteia. Din ceea ce mi-a fost arătat, am înțeles că unul dintre obiectivele sale este acela de a paraliza mintea părinților. Ei nu reușesc să sesizeze la timp posibilele greșeli și păcate ale copiilor lor. Unii dintre acești copii poartă numele de creștini, iar părinții lor dorm liniștiți, fără să se teamă de vreun pericol, în timp ce mintea și trupul copiilor lor ajung din ce în ce mai degradate.1MCP 165.2

Unii părinții nici măcar nu se preocupă să-și supravegheze copiii, atunci când se află în casa lui Dumnezeu. Tinerele fete participă la adunări împreună cu părinții, dar, de cele mai multe ori, ocupă locurile din spate. Ele obișnuiesc să găsească un motiv pentru a pleca din adunare. Băieții observă acest obicei și ies afară, înainte sau după ieșirea fetelor, și apoi, la încheierea întâlnirii, le conduc acasă. Părinții nu știu nimic în legătură cu aceasta. Așa că băieții și fetele prind ocazia de a ieși la plimbare, adunându-se în grădini sau în alte locuri ferite, unde se joacă și fac tot ce doresc, fără ca vreun ochi matur să îi supravegheze. — Testimonies for the Church 2:481, 482 (1870).1MCP 165.3

Influența stilului de viață și a dietei părinților — Dacă părinții ar fi cultivat un stil de viață sănătos, mulțumindu-se cu o dietă simplă, multe cheltuieli ar fi fost evitate. Tatăl nu ar fi fost nevoit să muncească peste măsura puterilor sale, pentru a asigura nevoile familiei. O alimentație simplă nu ar fi influențat în mod negativ sistemul nervos, incitând pasiunile firești și favorizând o stare de tulburare și irascibilitate. Dacă părinții ar fi consumat în exclusivitate o hrană simplă, mintea lor ar fi fost limpede, nervii calmi și stomacul sănătos. Organismul lor curat nu ar fi fost afectat de un apetit degradat, iar generația prezentă ar fi beneficiat de o stare de sănătate mult mai bună decât este acum.1MCP 165.4

Dar, chiar și în situația actuală, există posibilitatea de a ne îmbunătăți condiția fizică. Pentru aceasta, este necesară o cumpătare în toate privințele. Un tată cumpătat nu se va plânge, dacă pe masa lui nu se află o mulțime de feluri de mâncare. Un mod sănătos de viață va contribui la îmbunătățirea stării familiei din toate punctele de vedere, iar mamele vor beneficia de un timp suplimentar, pe care îl pot dedica educării copiilor lor.1MCP 166.1

Obiectul cel mai înalt al cercetării părinților va fi acela de a afla cum pot oferi copiilor cea mai bună educație, pentru a trăi o viață folositoare pe acest pământ și pentru a moșteni viața veșnică. Ei se vor mulțumi să-și vadă copiii îmbrăcați cu haine curate, simple, dar confortabile, fără ornamente sofisticate și obiecte de podoabă. Acești părinți vor depune eforturi stăruitoare pentru a-și vedea copiii împodobiți cu podoaba lăuntrică a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț în ochii lui Dumnezeu. — Healthful Living, 45 (1865). (Selected Messages 2:437, 438.)1MCP 166.2

Tatăl este cel care unește familia — Un tată creștin este cel care își unește familia printr-o legătură profundă și o conduce mai aproape de tronul lui Dumnezeu. El nu este preocupat de copiii săi doar pentru a face impresie. Un asemenea tată nu va lăsa grija băieților săi neastâmpărați în exclusivitate în sarcina mamei. Aceasta ar însemna o povară prea grea pentru ea. El ar trebui să devină prietenul lor și să își asume răspunderea de a-i feri de societatea unor prieteni răi. Este posibil ca mamei să-i fie greu să-și exercite stăpânirea de sine. În aceste condiții, dacă tatăl observă că slăbiciunea mamei pune în pericol siguranța spirituală a copiilor săi, el trebuie să preia o parte mai mare din povara care apasă asupra ei, făcând tot ce îi stă în putință pentru a-și conduce băieții la Dumnezeu. — The Review and Herald, 8 iulie, 1902.1MCP 166.3

Mamele să nu caute distracția și amuzamentul — Mamele, care au responsabilitatea de a educa mintea și de a forma caracterele copiilor lor, nu ar trebui să apeleze la atracțiile lumii, pentru a se simți mulțumite și fericite. Ele au o menire importantă în viață și nu-și pot îngădui să-și petreacă timpul în chip nefolositor. Timpul constituie unul dintre cei mai valoroși talanți care ne-au fost încredințați de Dumnezeu și El ne va cere socoteală pentru modul în care l-am folosit. Risipirea timpului înseamnă risipirea capacităților intelectului. Puterile minții ne oferă posibilitatea unei mari dezvoltări. Iar datoria mamelor este aceea de a căuta orice mijloc posibil pentru a progresa din punct de vedere intelectual și moral, astfel încât să devină din ce în ce mai competente în lucrarea de cultivare a minții copiilor lor.1MCP 167.1

Părinții care își îngăduie predispoziția de a-și petrece timpul în compania prietenilor nu se vor simți confortabil decât dacă merg în vizite sau dacă primesc vizitatori. Ei nu au puterea de a acorda prioritate responsabilităților vieții, iar nevoile esențiale ale familiei și datoriile sfinte pe care le au față de aceasta li se par lipsite de importanță și neinteresante. Acestor părinți nu le face plăcere să-și analizeze propria conduită și să exercite stăpânirea de sine. Mintea lor este însetată de lucrurile distractive și atrăgătoare ale unei vieți lumești; copiii sunt neglijați în favoarea satisfacerii propriilor lor înclinații; iar îngerul raportor scrie în dreptul lor: “slujitori nefolositori și nevrednici”. Dumnezeu a prevăzut ca mintea noastră să nu fie lipsită de o preocupare temeinică, ci să urmărească atingerea unui obiectiv de valoare în viața aceasta. — Testimonies for the Church 3:146, 147 (1872).1MCP 167.2

Mama să cultive o stare de fericire — Caracterul copilului este afectat într-o măsură destul de mare de natura îngrijirii primite din partea mamei, încă din perioada primelor luni de viață. Prin urmare, atunci când se ocupă de îngrijirea sugarului, este deosebit de important ca mamele să cultive un simțământ de fericire și un control desăvârșit asupra propriilor lor stări sufletești. Procedând astfel, laptele pe care îl oferă sugarului va fi sănătos, iar atitudinea calmă și temperată a mamei va avea o mare influență în modelarea minții acestuia. Dacă sugarul este agitat și irascibil, maniera atentă și blândă în care îl va trata va avea un efect liniștitor asupra acestuia, iar sănătatea sugarului va fi mult îmbunătățită. — The Review and Herald, 25 iulie, 1899. (Counsels on Health, 80.)1MCP 167.3

Mama trebuie să se străduiască să fie calmă și temperată — Cu cât viața unui copil va fi mai simplă și mai liniștită, cu atât potențialul lui de dezvoltare fizică și intelectuală va fi mai mare. Mama trebuie să se străduiască să fie calmă, liniștită și temperată în mod permanent. Mulți sugari sunt foarte predispuși la o stare de agitație nervoasă, dar blândețea mamei și maniera atentă în care îl va trata pe copil vor avea un efect liniștitor, care se va dovedi o binecuvântare nespus de mare pentru el. — The Ministry of Healing, 381 (1905).1MCP 168.1

Inima sensibilă a micuților nu are voie să fie rănită prin indiferența părinților — Copiii mici se simt atrași de compania altora. În general, ei nu se pot bucura în singurătate, iar mama trebuie să înțeleagă faptul că, de cele mai multe ori, locul potrivit pentru copilul mic, atunci când se află în casă, este în aceeași cameră cu ea. Astfel, mama poate să-l supravegheze, să stabilească mici reguli, dacă este nevoie; să îi corecteze obiceiurile greșite sau manifestările de egoism și poate să-i călăuzească mintea într-o direcție corectă. Ceea ce va produce o mare satisfacție copilului mic este simțământul că mamei îi face plăcere să fie în compania lui și este întru totul natural ca acesta să-și întrebe mama cu privire la micile lui nedumeriri sau probleme.1MCP 168.2

Mama nu are voie să rănească inima sensibilă a copilului mic, prin tratarea cu indiferență a solicitărilor lui mărunte sau prin refuzul de a se preocupa de problemele lui minore. Ceea ce mamei ar putea să i se pară lipsit de semnificație poate fi foarte important pentru cei mici. Iar un simplu cuvânt de îndrumare sau avertizare, spus la timpul potrivit, se va dovedi adesea de o mare valoare. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare și apreciere din partea mamei, de cele mai multe ori, va fi ca o rază de soare în inimile micuțe, pentru tot restul zilei. — Healthful Living, 46, 47 (1865). (Selected Messages 2:438, 439.)1MCP 168.3

Mamelor, tratați-i cu blândețe pe micuții voștri — Mamelor, tratați-i cu blândețe pe micuții voștri. Domnul Hristos a fost cândva un copil mic. Respectați-vă copilașii de dragul Numelui Lui. Considerați că aveți față de ei o misiune sfântă, care v-a fost încredințată nu pentru a-i răsfăța într-o manieră permisivă și nici pentru a-i idolatriza, ci pentru a-i învăța să trăiască o viață curată și nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; Domnul îi iubește și vă solicită să colaborați cu El, ajutându-i să își formeze caractere desăvârșite. — The Signs of the Times, 23 august, 1899. (The Adventist Home, 280.)1MCP 169.1

Copilul tău este proprietatea lui Dumnezeu — Sora mea, ai fi surprinsă să afli că fiica ta este lipsită de respect față de cuvântul mamei sale? Tu ești cea care ai educat-o să fie neascultătoare; iar Domnul este supărat văzând cum unul dintre micuții Săi copii este condus pe o cărare greșită de către propria sa mamă. Fetița ta nu este proprietatea ta particulară; tu nu poți face tot ce dorești cu ea, deoarece ea este proprietatea Domnului. Manifestă o atitudine consecventă și perseverentă în educarea ei; învaț-o că ea Îi aparține lui Dumnezeu. Și dacă va beneficia de o asemenea creștere, va ajunge să fie o binecuvântare pentru cei din jurul ei. Dar, pentru a reprima tendința ei de a te domina, de a-și urma propriile ei dorințe și propria ei cale și de a face tot ce vrea, va fi nevoie de un discernământ clar și precis. — Letter 69, 1896.1MCP 169.2

O dispoziție voioasă și o atitudine plăcută — Învățați-vă copiii încă din leagăn să practice renunțarea și stăpânirea de sine. Învățați-i să se bucure de frumusețile naturii și să-și utilizeze puterile minții și ale trupului în îndeletniciri folositoare. Creșteți-i astfel, încât să aibă o constituție fizică robustă și principii morale sănătoase, să cultive o dispoziție voioasă și o atitudine plăcută. Spuneți-le că a ceda ispitei înseamnă slăbiciune și degradare, iar a rezista înseamnă noblețe și demnitate. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 127 (1913).1MCP 169.3

Mamele sunt un exemplu — Dacă mamele doresc ca fiicele lor să devină femei sănătoase și virtuoase, trebuie să le ofere un exemplu prin propria lor viață, păzindu-le astfel de moda degradantă și nesănătoasă a acestui veac. Mamele creștine nu înțeleg responsabilitatea care le este încredințată. Ele ar trebui să-și educe copiii în așa fel, încât, în acest veac al corupției, aceștia să poată avea principii morale temeinice și sănătoase. — Manuscript 76, 1900.1MCP 169.4

Când dorința copilului este lege — În unele familii, dorința copilului este lege. I se oferă tot ce poftește. Este încurajat să respingă tot ce nu îi face plăcere. Se presupune că îngăduința îl va face pe copil fericit, dar, în cele din urmă, aceasta nu îl va face să fie decât lipsit de mulțumire și pace. Îngăduința i-a afectat gustul pentru o hrană sănătoasă și simplă, precum și dispoziția de a-și petrece timpul într-un mod simplu; satisfacerea sinelui i-a denaturat caracterul atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. — The Review and Herald, 10 mai, 1898.1MCP 170.1

Satana caută să pună stăpânire pe mintea copiilor — Părinți, voi cunoașteți câteva dintre amăgirile prin care Satana încearcă să vă ducă în rătăcire copiii. El se străduiește cu toate puterile pentru a-i duce departe. Satana caută să pună stăpânire pe mintea lor și să anuleze orice influență a poruncilor lui Dumnezeu în viețile lor, cu o hotărâre și o tenacitate pe care mulți nici măcar nu le visează. — Manuscript 93, 1909.1MCP 170.2

Părinții să fie confidenții copiilor lor — Nu le oferiți copiilor ocazia de a vă vedea copleșiți de supărare pe ei. Dacă ei cedează ispitei și după aceea își înțeleg greșeala și se pocăiesc, iertați-i cu aceeași ușurință cu care sperați că sunteți și voi iertați de către Tatăl vostru ceresc. Sfătuiți-i cu răbdare și legați-i de inimile voastre. Copiii trec prin perioade critice. Asupra lor vor fi exercitate influențe care urmăresc să-i înstrăineze de voi și pe care va trebui să le contracarați. Comportați-vă în așa fel, încât să vă facă să fiți confidentul lor. Îngăduiți-le să vă împărtășească încercările și bucuriile lor. Încurajând aceasta, veți putea să-i salvați din multe curse pe care Satana le-a pregătit în calea pașilor lor lipsiți de experiență.1MCP 170.3

Nu vă tratați copiii cu răceală, uitând de anii propriei voastre copilării și uitând că ei nu sunt altceva decât niște copii. Nu așteptați de la ei să fie desăvârșiți și nu le pretindeți să acționeze ca și cum ar fi deja oameni maturi. Procedând așa, veți închide o ușă spre inimile lor și îi veți determina să devină vulnerabili față de influențele nefaste din partea celor care le vor otrăvi mintea lor tânără, înainte ca voi să vă dați seama de pericolul în care se află. — Testimonies for the Church 1:387 (1863).1MCP 170.4

O disciplină fermă și serioasă — Fericirea fiecărui copil poate fi asigurată prin intermediul unei discipline ferme și serioase. Adevăratele calități ale copilului sunt modestia și ascultarea — dispoziția atentă de a respecta cuvintele de îndrumare, picioarele și mâinile doritoare să meargă și să lucreze pentru îndeplinirea lucrurilor cerute. Iar adevărata bunătate a unui copil își va aduce răsplata chiar și în viața aceasta.1MCP 171.1

Primii ani sunt timpul potrivit pentru educație, nu doar pentru ca serviabilitatea și plinătatea darurilor și a adevărului să se manifeste în viața prezentă a copilului, ci și pentru ca el să poată avea un loc asigurat în căminul ceresc, pregătit pentru toți cei ascultători și buni. Atât în educarea propriilor noștri copii, cât și în educarea copiilor altora, noi am constatat și am dovedit faptul că ei nu își vor iubi mai puțin părinții și educatorii, dacă aceștia îi opresc de la săvârșirea unor fapte greșite. — The Review and Herald, 10 mai, 1898.1MCP 171.2

Domnul Isus manifesta o atitudine deosebit de plăcută — În copilărie, Domnul Isus era caracterizat de o atitudine aparte, deosebit de plăcută. Mâinile Sale binevoitoare erau întotdeauna gata să slujească nevoilor altora. El manifesta o răbdare pe care nimic nu o putea tulbura și o credincioșie a cărei integritate nu ar fi putut fi niciodată sacrificată. Principialitatea Lui era statornică, asemenea unei stânci, iar viața Sa dezvăluia harul unei amabilități lipsite de egoism.1MCP 171.3

Mama Domnului Isus urmărea cu profund interes dezvoltarea puterilor Lui și observa manifestarea desăvârșirii în caracterul Său. Cu câtă plăcere căuta ea să încurajeze acea minte strălucitoare și receptivă! Prin influența Duhului Sfânt, ea primea înțelepciune pentru a coopera cu agenții cerești în vederea dezvoltării acestui copil, care Îl considera pe Dumnezeu singurul Său Tată. — The Desire of Ages, 68, 69 (1898).1MCP 171.4

Preocuparea minții alungă gândurile josnice — Educați capacitățile intelectuale și preferințele celor dragi; căutați să le oferiți o preocupare care să nu lase loc pentru gânduri josnice, degradante, sau pentru satisfacerea pasiunilor. Harul lui Hristos constituie unicul antidot pentru prevenirea și anihilarea influențelor rele. Voi sunteți cei care pot alege dacă mintea copiilor voștri va fi ocupată de gânduri curate și sfinte sau de impresiile rele care sunt răspândite pretutindeni în preajma lor, de mândria lumească sau de spiritul iertător al Răscumpărătorului lor. — Letter 27, 1890. (Child Guidance, 188.)1MCP 172.1

Înconjurați de un zid de apărare care nu poate fi dărâmat cu ușurință — Fiecare cămin creștin trebuie să își stabilească propriile lui reguli; iar părinții, prin cuvintele și faptele lor, ar trebui să le ofere copiilor un exemplu prețios, arătându-le ce anume doresc să fie. Curăția în vorbire și amabilitatea creștină sinceră ar trebui să fie practicate fără încetare. Orice încurajare a păcatului, orice gest aparent rău și orice vorbire nepotrivită să fie evitate.1MCP 172.2

Învățați-i pe copii și pe tineri să se respecte pe ei înșiși, să fie loiali față de Dumnezeu și față de principii; învățați-i să respecte și să asculte de Legea lui Dumnezeu. Atunci, aceste principii vor conduce viețile lor și vor fi manifestate în cadrul relațiilor lor cu alții. Ei își vor iubi aproapele ca pe ei înșiși. Vor crea o atmosferă curată și vor exercita o influență care va încuraja sufletele slabe pe calea care duce la sfințire și cer. Fiecare învățătură să aibă un caracter înălțător și nobil, iar rapoartele scrise în ceruri să fie de așa natură, încât să nu vă fie rușine să vă confruntați cu ele la judecată.1MCP 172.3

Copiii care beneficiază de o asemenea educație nu vor fi o povară și un motiv de îngrijorare pentru cei care se ocupă de ei în cadrul instituțiilor noastre [școli, sanatorii, case de editură etc.], ci vor fi un sprijin pentru aceia care poartă răspunderi în ceea ce îi privește. Ei vor fi pregătiți să ocupe funcții de încredere și, prin îndrumările și exemplul lor, vor constitui un ajutor permanent pentru cei care doresc să înfăptuiască binele. Prețuindu-și la adevărata valoare propriile lor talente, acești tineri vor oferi cea mai bună întrebuințare capacităților lor fizice, intelectuale și morale.1MCP 172.4

Asemenea suflete sunt mereu puternice în fața ispitei; ele sunt înconjurate de un zid de apărare care nu poate fi dărâmat cu ușurință. Caracterele lor sunt purtătoare de lumină, prin binecuvântarea lui Dumnezeu; influența lor îi atrage pe cei din jur la trăirea unei vieți creștine. Mintea poate fi atât de înnobilată, încât gândurile divine îi sunt inspirate într-un mod la fel de natural ca respirația. — Letter 74, 1896.1MCP 173.1