Cea de-a doua venire a lui Hristos a fost întotdeauna speranța Bisericii

“‘Gândul revenirii Domnului, spunea Baxter, îmi este atât de drag și plin de bucurie’ — (Richard Baxter, Works, vol. 17, 555.) ‘A iubi revenirea Sa și a aștepta această fericită nădejde este lucrarea credinței și caracterul sfinților Lui.... Dacă moartea este ultimul vrășmaș care va fi distrus la înviere, ne putem da seama cât de stăruitor trebuie să se roage și să dorească credincioșii a doua venire a lui Hristos când va fi făcută această cucerire deplină și finală’ — Idem., 500. ‘Aceasta este ziua pe care toți credincioșii trebuie să o dorească, să o nădăjduiască și să o aștepte, pentru că este împlinirea întregii lucrări a mântuirii, a dorințelor și străduințelor sufletului lor.... Grăbește, o, Doamne, această zi binecuvântată’ — Idem., 182-183. Aceasta a fost nădejdea bisericii apostolice, a ‘bisericii din pustie’, și a reformatorilor.” — (The Great Controversy, 303-304.)GA 66.1

Conform Proverbe 6, 20, noi nu putem să respingem învățăturile mamei noastre, biserica. Noi putem învăța din lecțiile și experiențele predecesorilor noștri în credința primită de la Dumnezeu. “Istoria copiilor lui Israel este scrisă pentru avertizarea noastră și pregătirea celor asupra cărora va veni sfarșitul lumii. Cei care vor sta fermi în credință în aceste zile din urmă și vor câștiga în final dreptul de a intra în Canaanul ceresc, trebuie să asculte cuvintele de avertizare spuse de Isus Hristos israeliților. Aceste lecții au fost date bisericii în pustie pentru a fi studiate și însușite de către poporul Său în toate generațiile. Experiența poporului lui Dumnezeu din pustie va fi experiența poporului Său din acest veac. Adevărul este o pavăză în orice vreme pentru cei ce păzesc credința dată odată sfinților.”— (Manuscript 110, 1899, p. 110, “The Unfaithful Husbandman”) — (The Upward Look, 232.)GA 66.2