Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Gânduri despre cartea Apocalipsei

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Legea duminicală și primul înger

    Judecata de cercetare și cronologia ei:GA 149.5

    1. Atât judecata de cercetare cât și ștergerea păcatului încep în 1844.GA 149.6

    “La timpul rânduit pentru judecată — încheierea celor 2300 de zile în anul 1844 — a început lucrarea de cercetare și ștergere a păcatelor.” — (The Great Controversy, 486.)GA 150.1

    2. Cercetarea și ștergerea păcatului trebuie terminate înaintea celei de a doua veniri.GA 150.2

    “Lucrarea judecății de cercetare și ștergere a păcatului trebuie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului.” — (The Great Controversy, 485.)GA 150.3

    3. Păcatele trebuie să fie cercetate înainte ca să fie șterse. Din moment ce sunt șterse, ele nu mai există, și ceea ce nu mai există nu poate fi cercetat.GA 150.4

    “Deoarece morții trebuie judecați după lucrurile scrise în cărți, este cu neputință ca păcatele oamenilor să fie șterse înainte de judecata la care sunt cercetate cazurile lor.” — (The Great Controversy, 485.)GA 150.5

    “Când păcatul a fost regretat, mărturisit și părăsit, atunci în dreptul numelui păcătosului este scris ‘iertare’; dar păcatele lui nu sunt șterse înainte de judecata de cercetare.” — (The Signs of the Times, 16 mai, 1895.)GA 150.6

    4. Conform cu Petru, în Faptele Apostolilor 3:19, păcatele celor vii sunt șterse în timpul ploii târzii [(vezi Apocalipsa 18, pentru un studiu aprofundat al ploii târzii)].GA 150.7

    “Dar apostolul Petru a declarat categoric că păcatele credincioșilor vor fi șterse ‘când vor veni de la Domnul vremurile de înviorare; și El va trimite pe Isus Hristos’. Faptele Apostolilor 3, 19.20. Când se încheie judecata de cercetare, va veni Hristos, și răsplata Sa va fi cu El ca să dea fiecărui om după faptele sale.” — (The Great Controversy, 485.)GA 150.8

    “Poziția noastră adevărată și singura în care există siguranță este aceea a pocăinței și mărturisirii păcatelor înaintea lui Dumnezeu. Simțind că suntem păcătoși, noi vom avea credință în Domnul Isus Hristos, singurul care este în stare să ierte fărădelegea și să ne atribuie neprihănirea. Când vor veni vremurile de înviorare de la fața Domnului, păcatele sufletului pocăit, care a primit harul lui Hristos și a devenit biruitor prin sângele Mielului, vor fi îndepărtate din cărțile cerului și vor fi așezate asupra Satanei, țapul ispășitor, inițiatorul păcatului, și sufletul nu va mai fi acuzat de ele niciodată. Păcatele biruitorilor vor fi șterse din cărțile de aducere aminte dar, numele lor vor fi păstrate în cartea vieții. Martorul adevărat spune: ‘Cel ce va birui va fi astfel îmbrăcat în haine albe și nu-i voi șterge numele din cartea vieții ci voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Săi.’” — (The Signs of the Times, 16 mai, 1895.)GA 150.9

    5. Destinul nostru veșnic este decis prin testul legii duminicale.GA 151.1

    “Domnul mi-a arătat în mod clar că chipul fiarei va fi format înaintea închiderii harului, pentru că aceasta va fi cea mai mare încercare pentru poporul lui Dumnezeu, prin care i se va decide destinul veșnic. ‘Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel și vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; și făcea ca pământul și locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.’ Apocalipsa 13, 11-17.GA 151.2

    Acesta este examenul pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să-l treacă înainte de a fi sigilat.Toți care demonstrează loialitatea lor față de Dumnezeu prin păzirea Legii Sale și refuză să accepte un sabat fals, se vor strânge sub drapelul Domnului Dumnezeu Iehova primind sigiliul viului Dumnezeu. Cei care renunță la adevărul ceresc și acceptă sabatul duminical vor primi semnul fiarei.” — (The S. D. A. Bible Commentary 7:976.)GA 151.3

    6. Legea duminicală ne va duce în punctul în care Stăpânul va zice: “Dă-ți socoteală de isprăvnicia ta!” Aceasta înseamnă că legea Duminicală este punctul de început al judecății celor vii.GA 151.4

    “Mulți din poporul nostru sunt înregistrați în cărțile cerești ca servi leneși. Ei au îngropat talanții lor de bogăție și aptitudini în lume, și lucrarea pe care ar fi putut s-o facă a rămas nefăcută. Unii dintre cei cărora Domnul le-a încredințat mijloace iubesc comoditatea și nu-și împlinesc datoria lor în temere și dragoste față de Dumnezeu. Mulți au părăsit bisericile mici pentru a se uni cu cele mari unde nu poartă nici o povară de responsabilitate și sunt doar spectatori. Astfel și-au pierdut puterea spirituală deoarece ei n-au făcut nimic pentru adevăr. Ce socoteală vor da aceștia Stăpânului atunci când va zice: ‘Dă socoteală de isprăvnicia ta’?GA 152.1

    Noi nu suntem gata pentru marele deznodământ spre care ne va conduce impunerea legii Duminicale.” — (The Review and Herald, 1 ianuarie, 1889.)GA 152.2

    7. Judecata celor vii și Legea duminicală.GA 152.3

    “În timpul încercării și necazului, scutul Celui Atotputernic va fi întins asupra acelora pe care Dumnezeu i-a făcut depozitarii Legii Sale. Când legiuitorii vor lepăda principiile protestantismului, ca să favorizeze și să dea mâna cu puterea romanismului, atunci Dumnezeu va interveni în mod deosebit pentru onoarea Sa proprie și pentru salvarea poporului Său.GA 152.4

    Principiile, pe care tinerii noștri trebuie să le cultive, trebuie puse mereu în fața lor, în educația lor zilnică, pentru ca atunci când va fi dat decretul, care va cere de la toți să se închine fiarei și chipului ei, să poată lua hotărârea dreaptă și să aibă destulă tărie să-și declare fără șovăire încrederea lor în poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, chiar în timpul când Legea lui Dumnezeu va fi lepădată de lumea religioasă. Aceia care șovăiesc acum și care sunt ispitiți să meargă pe drumul celor apostaziați, care s-au abătut de la credință și ‘au plecat urechea la spirite amăgitoare și la învățăturile demonilor’, vor fi găsiți, cu siguranță, de partea celor ce desființează Legea lui Dumnezeu, dacă nu se pocăiesc și nu-și pun cu tărie picioarele pe temelia credinței, dată sfinților odată pentru totdeauna.GA 152.5

    Dacă trăim în mijlocul primejdiilor grozave descrise în Cuvântul lui Dumnezeu, să nu ne trezim oare și să ne dăm seama de adevărata stare în care ne găsim? De ce suntem așa tăcuți? De ce dăm atât de puțină importanță lucrurilor care sunt de cel mai mare interes pentru fiecare dintre noi? Biblia trebuie să fie comoara noastră cea mai scumpă, și trebuie s-o cercetăm cu seriozitate și să-i învățăm cu râvnă și pe alții. Cum poate rămâne această indiferență ciudată asupra celor care au lumină și cunoștință?GA 153.1

    Profeția și istoria ar trebui să formeze o parte din studiile școlilor noastre, și toți cei ce acceptă postura de educatori ar trebui să prețuiască tot mai mult voia descoperită a lui Dumnezeu. Ei ar trebui să-i învețe pe elevi în simplitate. Să le dezvăluie Scripturile și să le arate prin propria lor viață și caracter religia prețioasă a Bibliei și frumusețea sfințeniei; dar niciodată, nici măcar un moment să nu lase impresia față de vreunul dintre ei că ar fi în interesul lui să-și ascundă credința și învățăturile de cei necredincioși, temându-se că nu va mai fi tot atât de onorat dacă principiile lui devin cunoscute.GA 153.2

    Nu este timp să ne rușinăm de credința noastră. Noi suntem o priveliște pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. Întregul Univers privește cu interes nespus să vadă lucrarea finală a marii lupte dintre Hristos și Satana, într-un timp ca acesta, tocmai când marea lucrare de judecată a celor vii trebuie să înceapă, să mai îngăduim oare vreunei ambiții nesfinte să pună stăpânire pe inima noastră? Ce poate fi de mai mare importanță pentru noi acum decât să fim găsiți credincioși și sinceri față de Dumnezeul cerului? Ce mai poate avea vreo valoare reală în această lume când ne aflăm chiar pe pragul lumii veșnice? Ce educație putem da elevilor din școlile noastre care să fie la fel de necesară ca și a cunoaște ‘ce zice Scriptura?’” — (Testimonies for the Church 5:525, 526.)GA 153.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents