Atitudine pozitivă

Bucurați-vă și fiți fericiți fără să vă dedați la ușurătate sau frivolitate. — Ironiile, glumele și conversațiile lumești aparțin lumii. Creștinii care au pacea lui Dumnezeu în inimile lor vor fi bucuroși și fericiți fără să se complacă în neseriozitate sau frivolitate. Veghind în rugăciune, ei vor avea o seninătate și o liniște care îi vor ridica deasupra tuturor lucrurilor inutile. — 3T 241.LP 17.1

Îndoiala și necredința, care ies la iveală în circumstanțe nefavorabile, indică probleme spirituale. — Nu este nevoie de o dovadă mai mare că o persoană se află foarte departe de Isus și că trăiește neglijând rugăciunea tainică și evlavia personală decât faptul că își exprimă îndoielile și necredința din cauză că circumstanțele îi sunt nefavorabile. Astfel de persoane nu au religia adevărată, curată și neîntinată a lui Hristos. Au o credință falsă, pe care procesul de purificare o va arde în întregime, ca pe zgură. Când Dumnezeu le încearcă și le testează credința, ele ezită, slăbesc, oscilând între o cale și alta. Nu au credința autentică pe care o avea Pavel, capabil să se bucure în necaz, pentru că „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre” [Romani 5:3-5]. Acești credincioși au o religie conjuncturală. Dacă toți cei din jurul lor sunt tari în credință și încrezători în succesul final al mesajului celui de-al treilea înger și nicio influență anume nu lucrează împotriva lor, atunci par și ei să aibă un pic de credință. Însă, imediat ce se abate necazul asupra cauzei adevărului, iar lucrarea înaintează cu greutate și este nevoie de ajutorul tuturor, aceste suflete sărmane, chiar dacă pretind că sunt pastori ai Evangheliei, se așteaptă ca totul să se prăbușească. Această atitudine este mai degrabă o piedică decât un ajutor. — 2T 514.LP 17.2

Când păstorul își pierde curajul, lupii devorează turma. — Satana va lucra prin orice metode pentru a-i descuraja pe slujitorii activi ai lui Dumnezeu. Dacă păstorul poate fi ademenit și făcut să nu-și mai îndeplinească sarcinile, calea este liberă ca lupii să împrăștie și să mănânce turma. — ST, 3 ianuarie 1884.LP 17.3