CAPITOLUL 3 - Caracteristicile pastorului

Influența caracterului de creștin autentic al unui pastor este asemenea razelor înveselitoare ale soarelui. — Dumnezeu îi cheamă pe pastorii care acceptă adevărul Lui și care duc, în numele Său, cel mai solemn mesaj care a fost dat vreodată lumii să înalțe standardul adevărului Bibliei și să îi ilustreze principiile în viața lor de zi cu zi. Un astfel de comportament îi va atrage la credință pe mulți dintre cei care s-au baricadat în spatele zidurilor necredinței. Influența unui caracter creștin autentic este asemenea razelor înveselitoare ale soarelui, care, acolo unde le este îngăduit să intre, pătrund până în cele mai îndepărtate și mai întunecoase colțuri. Lumina care emană din exemplul unui adevărat pastor creștin nu ar trebui să fie intermitentă și fluctuantă ca fulgerarea unui meteorit, ci ar trebui să aibă strălucirea calmă și constantă a stelelor. — RH, 8 august 1878.LP 15.1

Iuda îi întruchipează pe pastorii care poate că Îl iubesc pe Isus, dar țin la trăsăturile inacceptabile ale caracterului lor. — El [Iuda] a văzut la Hristos un caracter curat, nevinovat și nepătat, iar inima sa a fost atrasă în dragoste față de Domnul lui. Dar lumina care s-a revărsat asupra lui din caracterul lui Hristos a adus cu sine responsabilitatea de a renunța la orice trăsătură de caracter naturală sau dobândită care nu se armoniza cu acesta. În acest punct, Iuda nu a trecut testul. Dragostea de lume era adânc înrădăcinată în inima lui și el nu a renunțat la ea, nici nu și-a predat ambiția lui Hristos. Nu a ajuns niciodată la stadiul de a se preda în întregime lui Isus. A crezut că și-ar putea păstra propria rațiune și opiniile personale. Deși a acceptat poziția de slujitor al lui Hristos, el nu s-a lăsat niciodată modelat de Hristos. A rămas atașat de trăsăturile inacceptabile ale caracterului său, s-a lăsat în voia propriilor obiceiuri păcătoase și, în loc să devină curat și asemenea lui Hristos, a devenit egoist și invidios. — ST, 18 decembrie 1893.LP 15.2