Vizitarea celor bolnavi

Slujirea celor suferinzi este o parte a lucrării pastorale. —Lucrarea Evangheliei este să-i abordezi pe oameni acolo unde se află, indiferent de poziția sau de starea lor de sănătate, și să-i ajuți pe orice cale posibilă. Cei ce au organismul bolnav au aproape întotdeauna și mintea bolnavă, iar atunci când sufletul este bolnav, și corpul este bolnav. Pastorii ar trebui să simtă că este o parte a lucrării lor aceea de a le sluji celor bolnavi și suferinzi oricând apare o ocazie. Slujitorul Evangheliei este dator să prezinte mesajul, iar oamenii trebuie să-l primească, dacă vor să fie sfințiți și pregătiți pentru venirea Domnului. Lucrarea aceasta trebuie să includă tot ceea ce a inclus slujirea lui Hristos. — 6T 301.LP 135.1

Membrii bisericii ar trebui să fie educați să îi viziteze pe cei bolnavi. — Membrii bisericilor s-au învățat să nu simtă nicio responsabilitate specială de a se vizita unul pe celălalt, de a discuta despre adevăr, de a se ruga împreună și unul pentru altul, de a-i vizita pe cei bolnavi, de a-i încuraja, de a le arăta compasiune și dragoste și de a-i face să înțeleagă în mod clar că, în Hristos, ei își sunt membre unul altuia. — 6MR 69.LP 135.2

Atunci când pastorii care au o credință puternică se roagă pentru cei bolnavi, oamenii vin în contact cu divinitatea. — Cu o conștiință trezită, multe suflete tulburate, suferind de boli fizice ca rezultat al îndelungatelor lor nelegiuiri, strigă: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul! Fă-mă un copil al Tău!” Atunci pastorul, cu o credință puternică, ar trebui să-i spună celui suferind că există speranță pentru cel care se pocăiește, că în Isus oricine tânjește după ajutor și acceptare poate găsi eliberare și pace. Cel care, cu blândețe și dragoste, prezintă Evanghelia sufletului apăsat, care are atât de mare nevoie de mesajul ei plin de speranță, devine purtător de cuvânt al Aceluia care S-a dat pe Sine pentru omenire. În timp ce el rostește cuvinte de încurajare și se roagă pentru bolnavul aflat pe patul de suferință, Isus aduce vindecare. Dumnezeu vorbește prin buze omenești. Inima este atinsă. Omul este adus în contact cu divinitatea. — GW 213, 214.LP 135.3