Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii pentru comunitate, vol. 5

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Privind la Isus

    Mulți fac o greșeală serioasă în viața lor religioasă, având atenția îndreptată asupra sentimentelor lor și judecând după acest criteriu înaintarea, progresul sau declinul lor. Sentimentele nu sunt un criteriu sigur. Noi nu trebuie să privim înăuntrul nostru ca să avem dovada că Dumnezeu ne-a primit. Nu vom găsi acolo decât descurajare. Singura noastră speranță este de a “privi la Isus, Autorul și desăvârșitorul credinței noastre”. În El există tot ce inspiră speranță, credință și curaj. El este neprihănirea noastră, mângâierea și bucuria noastră.5M 199.5

    Aceia care vor privi înăuntrul lor pentru sprijin vor fi dezgustați și dezamăgiți. Un simțământ al slăbiciunii și nevredniciei noastre ne va conduce cu o inimă smerită să facem apel la jertfa ispășitoare a Domnului Hristos. Sprijinindu-ne pe meritele Lui, vom găsi odihnă, pace și bucurie. El îi mântuiește în chip desăvârșit pe toți cei care vin la Dumnezeu prin El.5M 200.1

    Trebuie să ne încredem zilnic și în fiecare clipă în Domnul Isus. El a făgăduit că tăria noastră va fi cât zilele noastre. Prin harul Său, noi putem purta toate poverile prezente și ne putem îndeplini toate îndatoririle. Dar mulți sunt doborâți de anticiparea necazurilor viitoare. Ei caută mereu să aducă în prezent poverile de mâine. În felul acesta, o mare parte din necazurile lor sunt imaginare. Pentru astfel de necazuri Dumnezeu n-a făcut nici o rezervă, El făgăduiește har numai pentru astăzi. El ne cere să nu ne împovărăm singuri cu grijile și necazurile zilei de mâine; căci “ajunge zilei necazul ei”.5M 200.2

    Obiceiul de a te gândi la relele ce vor veni este neînțelept și necreștinesc. Făcând astfel, nu ne vom bucura de binecuvântările oferite și nu vom folosi ocaziile prezente. Domnul ne cere să ne îndeplinim îndatoririle zilei de astăzi și să suportăm încercările ei. Noi trebuie să veghem astăzi ca nu cumva să greșim în cuvânt sau faptă. Noi trebuie să lăudăm astăzi și să onorăm pe Dumnezeu. Prin exercitarea unei credințe vii astăzi, noi vom putea să biruim pe vrăjmaș. Noi trebuie să căutăm pe Dumnezeu astăzi și să fim hotărâți să nu ne oprim satisfăcuți, fără prezența Lui. Noi trebuie să veghem și să ne rugăm ca și când aceasta ar fi ultima zi ce ne mai este dată. Cât de intensă și plină de zel ar fi viața noastră! Cât de strâns am urma noi atunci pe Isus în tot ceea ce spunem și facem!5M 200.3

    Sunt puțini aceia care apreciază cum se cuvine și folosesc prețiosul privilegiu al rugăciunii. Noi trebuie să mergem la Domnul Isus și să-I spunem toate nevoile noastre. Noi trebuie să-I prezentăm micile noastre griji și nedumeriri, ca și marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, să venim cu ele la Domnul, în rugăciune. Când simțim că avem nevoie de prezența Domnului Hristos la fiecare pas, atunci Satana va avea puține ocazii să vină cu ispitele lui. Efortul său studiat este acela de a ne ține departe de cel mai bun și cel mai înțelegător prieten al nostru. N-ar trebui să avem alt confident, decât pe Domnul Isus. Noi putem să împărtășim cu El tot ce avem în inimile noastre.5M 200.4

    Frați și surori, când vă adunați pentru a vă închina, să credeți că Isus Se întâlnește cu voi; să credeți că El este binevoitor să vă binecuvânteze. Întoarceți-vă ochii de la voi; priviți la Isus, vorbiți despre dragostea Lui inegalabilă. Privind la El, vă veți schimba, făcându-vă asemenea Lui. Când vă rugați, fiți scurți și la subiect. Nu țineți o predică Domnului în rugăciunea voastră lungă. Cereți pâinea vieții așa cum un copil flămând cere pâine de la tatăl său pământesc. Dumnezeu va revărsa asupra noastră orice binecuvântare de care avem nevoie, dacă cerem de la El în simplitate și credință.5M 201.1

    Rugăciunile înălțate de pastori înainte de predica lor sunt în mod frecvent lungi și nepotrivite. Ei cuprind o mulțime de subiecte ce nu au nici o legătură cu nevoile ocaziei respective sau cu nevoile oamenilor. Astfel de rugăciuni sunt potrivite a fi înălțate în cămăruță, dar nu în public. Ascultătorii obosesc și doresc ca pastorul să încheie. Fraților, purtați pe oameni cu voi în rugăciune. Mergeți la Mântuitorul vostru în credință, spuneți-I cu ocazia aceea tot ce aveți nevoie. Lăsați ca ființa să se înalțe spre Dumnezeu cu o dorință puternică pentru binecuvântarea necesară pentru acel timp.5M 201.2

    Rugăciunea este exercițiul cel mai sfânt pentru suflet. Ea trebuie să fie sinceră, smerită, călduroasă — dorința unei inimi renăscute, rostite în prezența unui Dumnezeu Sfânt. Când cel care se roagă simte că se află în prezența Divinității, eul va fi iertat. El nu va avea dorința să etaleze talentul omenesc; el nu va căuta să placă urechii omenești, ci să obțină binecuvântarea după care tânjește sufletul.5M 201.3

    Dacă am crede pe Domnul pe cuvânt, ce binecuvântări am avea. O, dacă ar fi rugăciuni mai fierbinți, mai eficiente! Domnul Hristos va fi ajutorul tuturor acelora care-l caută cu credință.5M 202.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents