Mărturii personale
Soliile care mi-au fost date pentru diferite persoane le-am scris adesea pentru ei; în multe cazuri, am făcut lucrul acesta la cererea lor expresă. Pe măsură ce lucrarea mea se extindea, lucrul acesta a devenit o parte importantă și obositoare a muncii mele. Mai înainte de publicarea Mărturiei 15, multe cereri pentru mărturiile scrise mi-au fost adresate de către aceia pe care i-am sfătuit sau mustrat; dar eu mă aflam într-o stare de mare slăbiciune datorită muncii epuizante și m-am dat înapoi de la datorie, în mod deosebit de când am știut că multe dintre aceste persoane erau foarte nevrednice și se părea că există puțină speranță ca avertizările date să lucreze vreo schimbare hotărâtă în ei. La data aceea, am fost mult încurajată de următorul vis:5M 657.1
“O persoană mi-a adus un material alb și mi-a cerut să croiesc din el haine pentru persoane de toate măsurile și de toate felurile de caracter și împrejurări ale vieții. Mi s-a spus să le croiesc și să le agăț, să fie terminate atunci când se va adresa chemarea. Am avut impresia că mulți dintre cei pentru care mi s-a cerut să croiesc haine erau nevrednici. Am întrebat dacă aceea era ultima bucată de material pe care trebuie s-o croiesc și mi s-a spus că nu era ultima; că, de îndată ce terminam această bucată, mai erau și altele pe care trebuia să le iau. M-am simțit descurajată de cantitatea de lucru ce stătea înaintea mea și am spus că am croit haine pentru alții timp de mai bine de douăzeci de ani și munca mea nu a fost apreciată și nici n-am văzut că lucrul meu a realizat prea mult. Am vorbit cu persoana care mi-a adus pânza despre o anume femeie în mod deosebit, pentru care mi s-a spus să croiesc o haină. Am spus că ea nu va aprecia haina și deci va fi o pierdere de timp și material pentru a i-o prezenta. Ea era foarte săracă, cu un intelect inferior și dezordonată în obiceiuri și în curând le va murdări.5M 657.2
Persoana a răspuns: ‘Croiește haine. Aceasta este datoria ta. Pierderea nu este a ta, ci a mea. Domnul nu Se va uita la ce se uită omul’. El așează înainte lucrarea care dorește să fie făcută și ‘nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea’.5M 658.1
Apoi mi-am ținut mâinile în sus, bătătorite, așa cum erau din cauza îndelungatei folosiri a foarfecelor, și am spus că nu pot decât să mă cutremur la gândul continuării acestui fel de lucrare. Persoana a repetat din nou:5M 658.2
‘Croiește haine. Eliberarea ta n-a venit încă’.5M 658.3
Cu simțămintele unei mari oboseli, m-am ridicat ca să încep să lucrez. Înaintea mea stătea o foarfecă nouă, lustruită, pe care am început s-o folosesc. Deodată, sentimentul oboselii și al descurajării m-a părăsit, foarfeca părea că taie singură și am croit haină după haină, cu mai multă ușurință decât până acum.” []5M 658.4
Sunt multe vise care își au originea în lucrurile obișnuite ale vieții, cu care însă Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de-a face. “Sunt, de asemenea, vise false, ca și viziuni false, care sunt inspirate de duhul lui Satana. Dar visele de la Domnul sunt clasate în Cuvântul lui Dumnezeu la un loc cu viziunile și sunt tot atât de adevărate roade ale Spiritului Profetic ca și viziunile. Asemenea vise, având în vedere persoanele care le au și împrejurările în care sunt date conțin în ele însele dovada autenticității lor.” []5M 658.5
De când avertizările și învățăturile date în mărturii pentru cazuri individuale și care se aplică cu putere multor oameni, care n-au fost în mod special evidențiate în felul acesta, mi se pare că este de datoria mea să public mărturiile personale pentru binele bisericii. În Mărturia numărul 15, vorbind despre necesitatea de a face acest lucru, am spus: “Nu cunosc o altă cale mai bună pentru a prezenta poziția mea cu privire la primejdia generală și a pozițiilor greșite, precum și datoria pe care o au toți cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și țin poruncile Lui, decât făcând public aceste mărturii. Poate că nu este o altă cale mai directă și mai puternică de a prezenta ceea ce Domnul mi-a arătat.” [ ]5M 658.6
Într-o viziune ce mi-a fost dată la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat ceea ce îndreptățește pe deplin atitudinea mea de publicare a mărturiilor personale. “Când Domnul scoate în evidență cazuri individuale și numește greșelile lor, alții, care n-au fost arătați în viziune, în mod frecvent consideră că ei sunt drepți sau aproape drepți. Dacă unul este mustrat pentru un rău deosebit, frații și surorile ar trebuie să se examineze cu atenție, spre a vedea unde au căzut și în ce anume se fac și ei vinovați de același păcat. Ei trebuie să aibă spiritul unei unite mărturisiri. Dacă alții simt că sunt drepți, aceasta nu-i face să fie astfel. Dumnezeu privește la inimă. El pune la probă, testează sufletele în acest fel. În mustrarea relelor unora, El intenționează să corecteze pe mulți. Dar, dacă ei dau greș în a primi mustrarea, ca nefiind pentru ei, și se mângâie singuri că Dumnezeu a trecut peste greșelile lor numai pentru că nu i-a scos în mod personal în evidență, ei se înșeală singuri și vor fi lăsați afară în întuneric, în propriile lor căi, spre a urma închipuirea inimilor lor.5M 659.1
Mulți se înșeală singuri cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El folosește căi și mijloace care slujesc cel mai bine scopului Său, cum și pentru a dovedi ceea ce este în inimile celor ce mărturisesc că sunt urmași ai Săi. El face clar relele unora, pentru ca alții să poată astfel să fie avertizați și să se teamă și să ocolească acele greșeli. Printr-o cercetare de sine, ei pot afla că și ei fac aceleași lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la alții. Dacă doresc într-adevăr să-I slujească lui Dumnezeu, temându-se să nu-L jignească, atunci ei nu vor aștepta ca mai întâi păcatele lor să fie arătate, ca apoi să mărturisească și cu o pocăință plină de umilință să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi, vor abandona lucrurile care nu Îi plac lui Dumnezeu, în armonie cu lumina dată altora. Dacă, din contră, aceia care nu sunt drepți înaintea lui Dumnezeu văd că se fac vinovați de aceleași păcate care au fost mustrate la alții, și cu toate acestea continuă în aceleași comportamente necredincioase, pentru că n-au fost nominalizați în mod special, ei își pun în primejdie propriile lor suflete și vor fi făcuți robi de către Satana, după cum vrea el.” [.]5M 659.2
“Mi-a fost arătat că, în înțelepciunea lui Dumnezeu, nu toate păcatele și greșelile tuturor vor fi date la iveală…. Toți cei vinovați sunt atenționați în aceste mărturii individuale, deși poate că numele lor n-au fost adăugate la mărturiile speciale; și dacă persoanele trec peste acestea și-și acoperă păcatele pentru că numele lor nu au fost în mod special amintite, ei nu vor prospera în cele ale lui Dumnezeu. Nu pot înainta într-o viață divină, ci vor deveni tot mai întunecați, până când lumina cerului va fi în întregime retrasă.” []5M 660.1
Într-o viziune ce mi-a fost dată acum douăzeci de ani, “mi s-a arătat atunci să aduc niște principii generale, în vorbire și în scris, și, în același timp, să atrag atenția asupra primejdiilor, greșelilor și păcatelor unor persoane, pentru ca toți să poată fi avertizați, mustrați și sfătuiți. Am văzut că toți ar trebui să-și cerceteze inimile și să trăiască cu multă atenție, ca să vadă dacă nu cumva au făcut și ei aceleași greșeli pentru care alții au fost corectați și dacă nu cumva avertizările date pentru alții se aplică și în cazul lor. Dacă da, ar trebui să simtă că sfatul și mustrările au fost date în mod special pentru ei și ar trebui să le aplice ca și când le-ar fi fost adresate în mod special. Dumnezeu a fixat testul credinței pentru toți aceia care pretind că sunt urmași ai Domnului Hristos. El va pune la probă sinceritatea rugăciunilor tuturor acelora care pretind că doresc cu multă ardoare să știe care le este datoria. Le va arăta în mod clar care este aceasta. Va da tuturor ocazie să dezvolte ceea ce se află în inimile lor.” []5M 660.2