Slujitori ca educatori

Starea lucrurilor în _____ este o problemă care trezește un profund regret. Ceea ce Domnul a binevoit să-mi arate a fost de un caracter care mi-a produs durere. Oricine va lucra aici sau în _____, după aceea, va avea de făcut o lucrare cât un munte și va trebui să poarte o grea povară din cauza faptului că lucrarea n-a fost făcută cu credincioșie, ci a fost lăsată neterminată. Și lucrul acesta este mult mai dureros, pentru că insuccesul nu se datorează în totul celor lumești sau lipsei de iubire față de Domnul Isus Hristos și față de adevăr din partea poporului, ci, în mare parte, vina este la ușa slujitorilor care, atunci când au lucrat printre ei, nu și-au îndeplinit în mod vădit datoria. Ei n-au avut un spirit misionar, n-au simțit marea nevoie a unei depline educații a poporului în toate ramurile lucrării, în toate locurile în care adevărul a câștigat teren. Lucrarea făcută în mod desăvârșit pentru un suflet are rezultate pentru mai multe suflete. Dar slujitorii n-au înțeles lucrul acesta și nu i-au educat pe credincioșii care, la rândul lor, vor sta tari în apărarea adevărului și vor educa și pe alții. Acest fel de a lucra, neglijent, slab, gata de a face compromis, nu este plăcut lui Dumnezeu.5M 254.4

Unui slujitor poate că-i place să predice, căci este partea plăcută a lucrării și este, comparativ, cea mai ușoară; dar nici un slujitor nu trebuie măsurat după capacitatea sa de vorbitor. Cea mai grea parte a lucrării vine după ce coboară de la amvon, când trebuie să ude sămânța pe care a semănat-o. Interesul trezit trebuie să fie urmat de o lucrare personală — vizitând, ținând lecturi biblice, învățând cum să cercetezi Scripturile, rugându-te în familii și cu cei ce simt această nevoie, căutând să adâncești impresia făcută asupra inimii și a conștiinței.5M 255.1

Sunt mulți aceia care nu au nici o dorință de a se cunoaște cu vecinii lor necredincioși și cu aceia cu care ei vin în contact, și aceștia nu consideră că este de datoria lor să înfrângă această lipsă de tragere de inimă. Adevărul pe care ei îl fac cunoscut, cum și iubirea lui Isus ar trebui să aibă mare putere și să-i ajute să biruie acest simțământ. Ei nu trebuie să uite că vor sta chiar în fața acestor oameni, bărbați și femei, în ziua judecății. Au lăsat ei nespuse cuvinte ce ar fi trebuit să fie rostite? Au ei un suficient interes pentru suflete, să le avertizeze, să insiste pe lângă ele, să se roage pentru ele, să facă orice efort posibil pentru a le câștiga la Hristos? Au unit ei discernământul cu zelul, ascultând de îndrumarea apostolului: “Căutați să mântuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne”?5M 255.2

Este o lucrare plină de zel ce trebuie să fie făcută de toți aceia care vor fi plini de succes în lucrarea slujirii lor. Vă implor, scumpi frați, slujitori ai lui Hristos, să nu dați greș în datoria voastră de a educa poporul ca să lucreze în mod inteligent și a susține cauza lui Dumnezeu în diferitele ei compartimente. Domnul Hristos a fost un educator și slujitorii Lui, care Îl reprezintă, trebuie să fie educatori. Când neglijează să învețe poporul cu privire la obligațiile lor față de Dumnezeu în ceea ce privește zecimea și darurile, ei neglijează o parte importantă a lucrării pe care Domnul lor le-a lăsat-o să o facă și în dreptul numelui lor din cărțile cerului este scris: “Slujitor necredincios”. Biserica ajunge la concluzia că, dacă aceste lucruri ar fi esențiale, slujitorul pe care Dumnezeu l-a trimis ca să le prezinte adevărul le-ar fi spus lucrul acesta; și astfel ei se simt în siguranță și liniștiți în timp ce neglijează datoriile ce le revin. Ei merg contrar cerințelor exprese ale lui Dumnezeu și, ca rezultat, devin fără viață și ineficienți. Ei nu exercită o influență mântuitoare asupra lumii, și pe unii ca aceștia Domnul Hristos îi aseamănă cu sarea care și-a pierdut puterea de a săra.5M 255.3

Grupe de păzitori ai Sabatului pot fi înființate în multe locuri. Adesea, ele nu vor fi grupe mari; dar ele nu trebuie să fie neglijate, nu trebuie să fie lăsate să moară din lipsă de efort personal și de instruire. Lucrarea nu trebuie părăsită prematur. Asigurați-vă de faptul că toți sunt cunoscători ai adevărului, bine fixați în adevăr și interesați în orice ramură a lucrării, mai înainte de a-i părăsi pentru un alt câmp. Și atunci, asemenea apostolului Pavel, vizitează-i din când în când pentru a vedea ce fac. Lucrarea slabă pe care o fac mulți dintre cei ce pretind că sunt însărcinați de Dumnezeu să predice Cuvântul Său îi face până și pe îngeri să plângă.5M 256.1

Cauza lui Dumnezeu trebuie să fie într-o stare sănătoasă în fiecare câmp și ea va fi, dacă slujitorii se vor încrede în Dumnezeu și nu vor îngădui ca ceva sau cineva să se interpună între ei și lucrarea lor. Lucrătorii sunt mult mai necesari decât cei ce sunt numai pastori; dar cele două slujbe trebuie să fie unite. S-a dovedit în câmpurile misionare că, indiferent care este talentul predicatorului, dacă partea care cere ca el să fie un bun lucrător este neglijată, dacă poporul nu este învățat cum să lucreze, cum să conducă adunări, cum să-și îndeplinească partea în lucrarea misionară, cum să aibă succes în câștigarea oamenilor, lucrarea acestora va fi — aproape — un eșec. Este mult de făcut în lucrarea școlii de Sabat, de asemenea și în aducerea poporului în a-și da seama de obligațiile lor și de a-și aduce la îndeplinire partea lor. Dumnezeu îi cheamă la lucru pentru El și slujitorii trebuie să le canalizeze eforturile.5M 256.2

Un fapt trist, dar evident, este acela că lucrarea în aceste câmpuri ar trebui să fie cu ani mai avansată față de cum este acum. Neglijența din partea slujitorilor a descurajat poporul și lipsa de interes, de sacrificiu de sine, și aprecierea lucrării din partea poporului i-a descurajat pe slujitori. “Cu doi ani în urmă” — stă scris în raportul din Cartea Cerului. Acest popor ar fi putut face mai mult pentru înaintarea cauzei adevărului și pentru aducerea sufletelor la Hristos în diferite localități, și în același timp, ei înșiși ar fi crescut în har și în cunoașterea adevărului, dacă ar fi folosit ocaziile și ar fi folosit bine toate privilegiile avute, umblând, nu murmurând și plângând, ci plini de credință și curaj. Numai veșnicia va putea arăta cât de mult s-a pierdut în timpul acestor ani — câte suflete au fost lăsate să piară datorită acestor stări de lucruri. Pierderea este prea mare ca să fie socotită. Dumnezeu a fost insultat. Drumul urmat a adus asupra lucrării lui Dumnezeu o rană care va cere ani ca să fie vindecată; și dacă greșelile care au fost făcute nu sunt văzute și nu are loc o pocăință, ele vor fi cu siguranță repetate.5M 257.1

Când mi-am dat seama de aceste lucruri, o povară grea a venit asupra mea și somnul mi-a pierit. La un moment dat, am avut simțământul că inima mi se va frânge și n-am putut face altceva decât să mă rog, în timp ce am lăsat frâu liber suferinței mele, plângând tare. O, am fost așa de supărată, mi-a părut așa rău de Mântuitorul meu! Căutarea de către El a roadelor pe ramurile pline de frunze ale smochinului și dezamăgirea Sa, negăsind altceva decât “numai frunziș”, îmi apar atât de viu în fața ochilor. Simt că nu pot să admit lucrul acesta. În nici un chip nu mă pot împăca cu anii de neglijare din trecut a datoriei din partea slujitorilor și a poporului. Mi-e teamă că blestemul rostit asupra smochinului ar putea să fie soarta acestor neglijenți. Neglijarea teribilă de a face lucrarea și de a împlini misiunea pe care Dumnezeu le-a încredințat-o atrage după sine o pierdere pe care nimeni dintre noi nu-și poate permite să o susțină. Înseamnă asumarea unui risc prea groaznic spre a fi contemplat și prea teribil ca să te aventurezi în așa ceva, în orice timp al istoriei noastre religioase, dar în mod deosebit acum, când timpul rămas este atât de scurt și când este atât de mult de făcut în această zi de pregătire a lui Dumnezeu. Tot cerul este angajat cu mult zel în mântuirea oamenilor; lumină de la Dumnezeu se revarsă asupra poporului Său, arătându-le care le este datoria, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să greșească sau să se abată de la calea cea dreaptă. Dar Dumnezeu nu trimite lumina și adevărul Său pentru a fi puțin prețuit sau luat în bătaie de joc. Dacă poporul este neglijent, atunci ei sunt de două ori vinovați înaintea Lui.5M 257.2

Pe când intra călare în Ierusalim, pe creasta Muntelui Măslinilor, Domnul Hristos a izbucnit într-o durere ce n-a mai putut fi stăpânită, exclamând printre suspine, în timp ce privea asupra Ierusalimului: “Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi!” El a plâns nu pentru Sine, ci pentru disprețuitorii harului Său, ai îndelungii Lui răbdări și ai iertării Sale. Atitudinea manifestată de locuitorii cu inima împietrită și nepocăiți ai cetății blestemate este asemănătoare cu atitudinea bisericilor și a oamenilor, luați în mod individual, față de Domnul Hristos din timpul de față. Ei neglijează cerințele Lui și disprețuiesc îndurarea Lui. Există o formă de evlavie, există o închinare ceremonială, sunt rugăciuni care se înalță în plus; dar adevărata putere lipsește. Inima nu este înmuiată de har, ci este rece și nesimțitoare. Mulți, asemenea iudeilor, sunt orbi de necredință și nu cunosc timpul cercării lor. În ceea ce privește adevărul, ei au avut orice avantaj; Dumnezeu a apelat la ei ani de zile prin avertizări, mustrări, corectări și învățături în neprihănire; dar îndrumările speciale au fost date numai ca să fie desconsiderate și așezate pe același plan cu lucrurile de rând.5M 258.1