Sigiliul lui Dumnezeu

“Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: ‘Apropiați-vă voi, care trebuie să pedepsiți cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână….’”5M 207.2

“Și el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis: ‘Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo.’ Iar celorlalți le-a spus în auzul meu: ‘Treceți după el în cetate și loviți. Ochiul vostru să fie fără milă și să nu vă îndurați. Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel sfânt!’ Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului”.5M 207.3

Isus este gata să părăsească locul milei din sanctuarul ceresc, ca să-și îmbrace hainele răzbunării și să-și reverse mânia în judecățile Sale asupra acelora care n-au răspuns luminii pe care Dumnezeu le-a dat-o. “Pentru că sentința împotriva lucrării celui rău nu este executată imediat, de aceea inima fiilor oamenilor este în totul dedată să facă răul”. În loc de a se înmuia pentru răbdarea și îndelunga răbdare pe care Domnul a manifestat-o față de ei, aceia care nu se tem de Dumnezeu și nu iubesc adevărul își împietresc inimile în comportarea lor rea. Dar sunt limite chiar pentru îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și mulți trec dincolo de aceste limite. Ei au depășit limitele harului și de aceea Dumnezeu trebuie să intervină pentru a-și apăra onoarea.5M 207.4

Despre amoriți, Domnul a spus: “În al patrulea neam, ei se vor întoarce aici; căci nelegiuirea amoriților nu și-a atins încă vârful”. Deși această națiune se făcea remarcată datorită idolatriei și corupției, ea nu umpluse încă cupa nelegiuirii ei și Dumnezeu n-a dat porunca pentru totala ei distrugere. Poporul trebuie să vadă puterea divină manifestată într-un mod remarcabil, încât ei să fie lăsați fără scuze. Creatorul Cel milostiv a fost binevoitor să suporte nelegiuirea lor până la a patra generație. Apoi, dacă nu se va vedea nici o schimbare spre bine, judecățile Sale aveau să cadă asupra lor.5M 208.1

Cu o corectitudine ce nu greșește, Cel Infinit păstrează încă un raport al tuturor națiunilor. În timp ce mila Sa este oferită, cu chemarea la pocăință, acest raport va rămâne deschis; dar când cifra ajunge la o anumită sumă pe care a fixat-o Dumnezeu, începe aplicarea mâniei Sale. Socoteala este închisă. Răbdarea divină a ajuns la capăt. Nu mai există nici o implorare, nici o acțiune a milei în favoarea lor.5M 208.2

Profetul, privind de-a lungul veacurilor, a avut acest moment prezentat în viziune, înaintea sa. Națiunile veacului acestuia au beneficiat de o milă fără precedent. Le-au fost date cele mai alese binecuvântări ale lui Dumnezeu, dar o mândrie mereu crescândă, lăcomie, idolatrie, disprețul față de Dumnezeu, nerecunoștința cea mai josnică sunt scrise în dreptul și împotriva lor. Ei au depășit măsura îndurării lui Dumnezeu.5M 208.3

Dar ceea ce m-a făcut să mă cutremur a fost faptul că aceia care au avut cea mai mare lumină și cele mai mari privilegii s-au contaminat de nelegiuirea ce predomina. Influențați de cei nelegiuiți din jurul lor, mulți, chiar dintre aceia care mărturisesc adevărul, s-au răcit și au fost luați de curentul puternic al răului. Batjocura universală aruncată asupra adevăratei evlavii și sfințenii i-a dus pe aceia care nu sunt strâns legați de Dumnezeu să piardă respectul față de Legea Sa. Dacă ar fi urmat lumina și dacă ar fi ascultat de adevăr din inimă, această lege sfântă avea să fie privită ca fiind mult mai prețioasă pentru ei, atunci când era disprețuită și dată la o parte. Pe măsură ce lipsa de respect față de Legea lui Dumnezeu se manifesta din ce în ce mai mult, linia de demarcație dintre păzitorii ei și lume a devenit mai distinctă. Iubirea pentru preceptele divine creștea cu o clasă, în timp ce disprețul față de lume creștea cu o altă clasă.5M 209.1

Criza se apropie foarte repede. Rapiditatea cu care cifrele se umflă arată că timpul pentru revărsarea mâniei lui Dumnezeu este gata să vină. Deși nu-i face plăcere să pedepsească, cu toate acestea, El va pedepsi și va face acest lucru repede. Aceia care umblă în lumină vor vedea semnele primejdiei ce se apropie; dar ei nu trebuie să stea liniștiți, într-o așteptare nepăsătoare a ruinei, mângâindu-se cu credința că Dumnezeu va ocroti pe poporul Său în ziua mâniei. Departe de așa ceva. Ei trebuie să-și dea seama că este de datoria lor să lucreze în mod stăruitor pentru salvarea altora, privind cu o credință puternică la Dumnezeu pentru ajutor. “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”5M 209.2

Aluatul evlaviei nu și-a pierdut în totul puterea. În timpul când primejdia și criza bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va geme și va suspina pentru nelegiuirile ce au loc în țară. Dar în mod special rugăciunile se vor înălța în favoarea bisericii, pentru că membrii ei se comportă la fel ca lumea.5M 209.3

Rugăciunile stăruitoare, calde, ale celor puțini, dar credincioși, nu vor fi în zadar. Când Domnul va veni ca un răzbunător, El va veni, de asemenea, ca un protector al acelora care au păstrat credința în toată puritatea ei și s-au păstrat pe ei înșiși neîntinați față de lume. Într-un timp ca acesta, Dumnezeu deși a avut multă răbdare cu ei, a făgăduit să-i răzbune pe aleșii Săi care strigă zi și noapte la El.5M 210.1

Porunca este: “Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo”. Aceștia care suspină și gem au ținut sus cuvintele vieții; ei au mustrat, au sfătuit și au stăruit. Unii care au dezonorat pe Dumnezeu s-au pocăit, și-au umilit inimile înaintea Lui. Dar slava Domnului s-a depărtat de Israel; deși mulți continuă să observe formele religiei, puterea și prezența Sa lipsesc.5M 210.2

În timpul când mânia Sa se va revărsa în judecățile Sale, acești umili și devotați urmași ai Domnului Hristos vor fi deosebiți de restul lumii prin chinul sufletesc, care este exprimat în jale și plâns, mustrări și avertizări. În timp ce alții caută să arunce o mărturie asupra răului existent și să scuze nelegiuirea ce predomină pretutindeni, aceia care au zel pentru onoarea și iubirea lui Dumnezeu pentru suflete nu vor căuta să obțină favoarea nimănui. Sufletele lor neprihănite sunt chinuite, zi de zi, de faptele nesfinte și de comportări nelegiuite. Ei nu au putere să oprească torentul năvalnic al nelegiuirii și astfel sunt plini de necaz și alarmați de această stare de lucruri. Ei plâng înaintea lui Dumnezeu atunci când văd religia desconsiderată chiar în căminele acelora care au avut o mare lumină. Ei plâng și își chinuiesc sufletele din cauza mândriei, avariției, egoismului și a înșelăciunii de orice fel în biserică. Duhul lui Dumnezeu, care inspiră la mustrare, este călcat în picioare, în vreme ce slujitorii lui Satana triumfă. Dumnezeu este dezonorat, iar adevărul este făcut fără efect.5M 210.3

Cei care nu sunt întristați de declinul lor spiritual și care nu plâng pentru păcatele altora vor fi lăsați fără sigiliul lui Dumnezeu. Domnul îi însărcinează pe solii Săi, oamenii cu uneltele de nimicire în mâinile lor: “Treceți după el în cetate, și loviți. Ochiul vostru să fie fără milă și să nu vă îndurați. Ucideți și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu Cel sfânt! Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului.”5M 211.1

Aici, vedem că biserica — Sanctuarul Domnului — a fost prima care a simțit lovitura mâniei lui Dumnezeu. Oamenii din vechime, aceia cărora Dumnezeu le-a dat o mare lumină și care au stat ca păzitori ai intereselor spirituale ale poporului, au trădat încrederea ce le-a fost acordată. Ideea lor este aceea că nu avem nevoie să privim după minuni și manifestări deosebite ale puterii lui Dumnezeu ca în vremurile din vechime. Timpurile s-au schimbat. Aceste cuvinte întăresc necredința lor și ei spun: Domnul nu face nici bine, nu face nici rău. El este prea milostiv pentru a aduce asupra oamenilor judecățile Lui. Astfel, “pace și siguranță” este strigătul oamenilor care nu-și vor mai ridica niciodată glasul asemenea unei trâmbițe, pentru a arăta poporului lui Dumnezeu nelegiuirea lor și casei lui Iacob, păcatele lor. Acești câini muți, care nu latră, sunt aceia care vor simți răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat. Bărbați, fecioare și copii, vor pieri cu toții împreună.5M 211.2

Ochii aceștia mărginiți au văzut doar urâciunile pentru care cei credincioși gem și suspină, dar păcate cu mult mai grele, acelea care au provocat gelozia și mânia unui Dumnezeu sfânt și curat, nu au fost date pe față. Marele cercetător al inimii cunoaște fiecare păcat săvârșit în secret de către lucrătorii nelegiuirii. Aceste persoane ajung să se simtă în siguranță în înșelăciunea lor și, datorită îndelungii Lui răbdări, ei spun că Domnul nu vede și acționează astfel ca și când El ar fi dat uitării pământul. Dar El va da pe față ipocrizia lor și va face cunoscut înaintea altora acele păcate pe care ei le-au ascuns cu atâta grijă.5M 211.3

Nici o superioritate în rang, demnitate sau înțelepciune omenească, nici o poziție în slujba sfântă nu vor păzi pe oameni de sacrificarea principiilor, atunci când lucrul acesta este lăsat la dispoziția inimilor lor înșelătoare. Aceia care au fost considerați vrednici și neprihăniți se dovedesc a fi instigatori la apostazie și exemple de indiferență și în ceea ce privește abuzul față de mila lui Dumnezeu. El nu va mai tolera atitudinea lor nelegiuită și în mânia Sa, Se ocupă de ei fără milă.5M 212.1

Cu multă neplăcere, Domnul Își retrage prezența de la aceia care au fost binecuvântați cu o mare lumină și care au simțit puterea cuvântului în slujirea altora. Cândva, ei au fost slujitorii Săi credincioși, favorizați cu prezența și călăuzirea Sa; dar ei s-au depărtat de El și au dus și pe alții în rătăcire, și pentru aceasta ei au ajuns în dizgrația divină.5M 212.2

Ziua răzbunării lui Dumnezeu este asupra noastră. Sigiliul lui Dumnezeu va fi așezat numai pe fruntea acelora care suspină și gem din pricina urâciunilor ce se săvârșesc în țară. Aceia care, legați fiind prin legături de simpatie cu lumea, mănâncă și beau cu bețivii vor fi cu siguranță nimiciți împreună cu cei ce săvârșesc nelegiuire. “Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană și urechile Lui iau aminte la strigătele lor. Domnul Își întoarce fața împotriva celor răi.”5M 212.3

Faptele noastre vor hotărî dacă vom primi sigiliul viului Dumnezeu sau vom fi doborâți de armele de nimicire. Deja câțiva stropi ai mâniei lui Dumnezeu au căzut asupra pământului; dar când cele șapte plăgi de pe urmă vor fi revărsate fără să mai fie amestecate în potirul indignării Sale, atunci va fi pentru totdeauna prea târziu pentru pocăință și pentru a găsi adăpost. Nici un sânge ispășitor nu va mai spăla atunci mânjitura păcatului.5M 212.4

“În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, și anume, oricine va fi găsit scris în carte.” Când vine acest timp de strâmtorare, fiecare caz este hotărât; nu mai este timp de probă, nu va mai fi nici un fel de milă pentru cel nepocăit. Sigiliul viului Dumnezeu este pus pe fruntea poporului Său. Această mică rămășiță, neputincioasă să se apere singură în conflictul acesta pe viață și pe moarte cu puterile pământului ce mărșăluiesc conduse de oastea balaurului, fac din Dumnezeu apărarea lor. Decretul ca să se închine fiarei și să primească semnul ei, sub pedeapsa persecuției și a morții, a fost emis de către cea mai înaltă autoritate pământească. Fie ca Dumnezeu să ajute pe poporul Său acum, căci ce ar putea face ei într-o luptă atât de teribilă fără ajutorul Său?5M 212.5

Curajul, tăria, credința și în mod implicit credința în puterea lui Dumnezeu de a mântui nu vin într-o clipă. Aceste daruri cerești se capătă prin experiența anilor. Printr-o viață de sfinte străduințe și o aderare fermă față de adevăr, copiii lui Dumnezeu și-au sigilat destinul. Asaltați de ispite fără număr, ei știu că trebuie să reziste cu fermitate sau să fie înfrânți. Ei au simțământul că au o mare lucrare de făcut și că oricând, în orice oră, ei pot ajunge la încheierea vieții cu lucrarea lor neterminată, ceea ce ar fi o pierdere veșnică. Ei au acceptat cu mult zel lumina cerului de pe buzele Domnului Isus, așa cum au făcut și primii ucenici, primii creștini, au fost exilați pe munți sau pustiuri, când au fost lăsați să moară în închisori de foame, frig sau tortură când martirajul părea că este singura cale de a ieși din acest necaz, ei s-au bucurat că sunt socotiți vrednici să sufere pentru Hristos, care a fost crucificat pentru ei. Exemplul lor valoros va fi o mângâiere și o încurajare pentru poporul lui Dumnezeu, care va fi trecut prin timpul de probă, de necaz, așa cum n-a fost niciodată.5M 213.1

Nu toți cei care mărturisesc a păstra Sabatul vor fi sigilați. Printre cei care învață pe alții adevărul, sunt mulți care nu vor primi sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Ei au lumina adevărului, cunosc voia stăpânului lor, înțeleg fiecare punct din credința noastră, dar nu fac fapte corespunzătoare. Aceștia, care sunt atât de familiarizați cu profețiile și cu comorile înțelepciunii divine, ar fi trebuit să acționeze în armonie cu credința lor. Ei ar fi trebuit ca, printr-o familie bine ordonată, să poată prezenta lumii influența adevărului asupra inimii omenești.5M 213.2

Din cauza lipsei de consacrare și de evlavie și a faptului că au dat greș în ce atinge un înalt standard religios, ei au făcut ca și alte suflete să fie mulțumite cu starea lor. Oameni cu judecata mărginită nu pot vedea că, luând ca model pe acești oameni care le-au deschis atât de des comorile Cuvântului lui Dumnezeu, își primejduiesc sufletele. Isus este singurul model adevărat. Fiecare trebuie să cerceteze acum Biblia pentru sine, pe genunchi, înaintea lui Dumnezeu, cu inima umilă și gata de a primi învățătura ca un copil, dacă vrea să cunoască ceea ce cere Dumnezeu de la el. Oricât de înaltă ar fi favoarea în care un slujitor stă înaintea lui Dumnezeu, dacă neglijează să urmeze lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu, dacă refuză să se lase învățat asemenea unui copilaș, va ajunge în întuneric, iar înșelăciunile și voia lui Satana vor duce și pe alții pe același drum.5M 214.1

Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curățirea templului sufletului de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, așa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii.5M 214.2

Noi suntem prea ușor satisfăcuți cu realizările noastre. Ne considerăm bogați și plini de bunuri și nu știm că suntem “nenorociți, ticăloși, săraci, orbi și goi”. Acum este timpul, să dăm ascultare mustrării martorului credincios: “Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale; și doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi”.5M 214.3

În viața aceasta trebuie să întâmpinăm încercări teribile și să facem sacrificii costisitoare, dar pacea lui Isus este răsplata. A fost atât de puțină lepădare de sine, atât de puțină suferință pentru Isus Hristos, încât crucea este aproape uitată cu totul. Noi trebuie să avem părtășie cu Hristos, cu suferințele Lui, dacă vrem să stăm triumfători cu El pe tronul Său. Atâta vreme cât alegem calea cea ușoară a satisfacerii plăcerilor egoiste și suntem înspăimântați la gândul lepădării de sine, credința noastră nu va deveni niciodată fermă și nici nu vom cunoaște pacea lui Isus, nici bucuria ce vine printr-o conștientă biruință. Cei mai înălțați din oastea celor răscumpărați, care stau înaintea lui Dumnezeu și a Mielului, îmbrăcați în haine albe, cunosc conflictul biruinței, căci ei vin din mari încercări. Aceia care s-au supus împrejurărilor mai degrabă decât să se angajeze în acest conflict nu vor ști cum vor sta în ziua când chinul și suferința vor veni peste fiecare suflet; căci chiar dacă Noe, Iov și Daniel ar fi pe pământ, ei n-ar putea salva nici pe fiu și nici pe fiică, pentru că fiecare trebuie să-și elibereze sufletul prin propria sa neprihănire.5M 215.1

Nimeni nu trebuie să spună că situația lui este fără speranță, că el nu poate să trăiască viața unui creștin. Prin moartea Domnului Hristos, s-au realizat posibilități ample pentru fiecare suflet. Isus este ajutorul nostru, totdeauna prezent în vreme de nevoie. Dacă îl chemi cu credință, El a făgăduit că va asculta și va răspunde cererilor tale.5M 215.2

O, câtă nevoie este de o credință vie, activă! Avem nevoie de ea; trebuie s-o avem sau, de nu, vom fi fără putere, vom suferi un eșec în ziua judecății. Întunericul care va fi atunci pe calea noastră nu trebuie să ne descurajeze sau să ne ducă la disperare. Este vălul cu care Dumnezeu Își acoperă slava atunci când vine să împartă bogate binecuvântări. Trebuie să știm acest lucru din experiența noastră trecută. În ziua aceea, când Dumnezeu va avea o dispută cu poporul Său, experiența aceasta va fi un izvor de mângâiere și speranță.5M 215.3

Acum trebuie să ne păstrăm, pe noi și pe copiii noștri, nepătați față de lume. Acum trebuie să ne spălăm hainele caracterului și să le albim în sângele Mielului. Acum trebuie să biruim mândria, pasiunile și lenevia spirituală. Acum trebuie să ne trezim și să facem un efort hotărât pentru un caracter armonios. “Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.” Suntem în cea mai dificilă situație, așteptând, veghind în vederea revenirii Domnului Hristos. Lumea este în întuneric. “Dar voi, fraților”, spune Pavel, “nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.” A fost planul lui Dumnezeu din totdeauna să scoată lumină din întuneric, bucurie din necaz și odihnă din oboseală, pentru sufletul ce așteaptă plin de dor.5M 215.4

Ce faceți, fraților, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelați de lume și pregătiți pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înșiși, care se umilesc înaintea lui Dumnezeu și își curăță sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelați de cer și pregătiți pentru sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Când decretul va fi promulgat și sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru veșnicie curat și fără pată.5M 216.1

Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau a unei femei necurate. El nu va fi pus pe fruntea unui bărbat sau a unei femei ambițioase sau care iubește ceea ce este lumesc. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaților și femeilor cu limba și inima înșelătoare. Toți cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu — candidați ai Împărăției lui Dumnezeu. Mergeți înainte, frații și surorile mele. Nu pot să scriu decât pe scurt despre aceste lucruri în timpul acesta, numai atrăgând atenția la necesitatea pregătirii. Cercetați Scripturile pentru voi înșivă, ca să puteți înțelege solemnitatea teribilă a ceasului de față.5M 216.2