Responsabilitatea părinților

Părinții sunt în mare măsură răspunzători pentru modelarea dată caracterelor copiilor lor. Ei trebuie să țintească la simetrie și proporții. Există puține minți bine echilibrate pentru că părinții sunt în mod dăunător neglijenți față de datoria pe care o au, de a stimula trăsăturile slabe și de a le reprima pe cele rele. Ei nu-și amintesc că se află sub cele mai solemne obligații de a veghea tendințele fiecărui copil, aceasta fiind datoria lor, de a-și instrui copiii să-și formeze obiceiuri corecte și căi drepte de gândire.5M 319.1

Uneori, părinții așteaptă de la Domnul să facă lucrarea pe care El le-a dat-o lor s-o facă. În loc să-i țină în frâu și să-i controleze pe copii așa cum ar trebui, ei îi mângâie, îi răsfață și le satisfac capriciile și mofturile. Când părăsesc căminele, acești copii pleacă cu caractere deformate de egoism, cu un apetit nestăpânit, cu o voință puternică; ei sunt lipsiți de curtoazie sau respect pentru părinții lor și nu iubesc adevărul religios sau închinarea la Dumnezeu. Ei au crescut cu trăsături de caracter ce sunt un blestem pentru toată viața, atât pentru ei, cât și pentru alții. Căminul ajunge să fie orice în afară de un cămin fericit, dacă faptele rele de neînțelegere, egoism, invidie, pasiuni nesfinte și încăpățânare țâfnoasă sunt lăsate să înflorească în grădina neglijată a sufletului.5M 319.2

Părinții nu trebuie să dea pe față nici un fel de părtinire, ci trebuie să-i trateze pe toți copiii lor cu tandrețe, aducându-și aminte că ei sunt cumpărați cu sângele Domnului Hristos. Copiii își imită părinții; de aceea, ar trebui să se aibă o mare grijă pentru a le fi modele corecte. Părinții care sunt buni și politicoși în cămin, dar și categorici și hotărâți în același timp, vor vedea aceleași trăsături de caracter manifestate în copiii lor. Dacă sunt drepți, cinstiți și onorabili, copiii lor vor fi exact la fel, asemănându-se lor în aceste particularități. Dacă sunt respectuoși și se închină lui Dumnezeu, copiii lor, instruiți în același fel, de asemenea, nu vor uita să-I slujească.5M 319.3

Adesea, se întâmplă că părinții nu sunt atenți, n-au grijă să-i înconjoare pe copiii lor cu influențe drepte. Atunci când își aleg un cămin, ei se gândesc mai mult la interesele lor lumești decât la o atmosferă morală și socială, și astfel copiii își formează prietenii ce sunt nefavorabile înălțării evlaviei și formării unui caracter drept. Apoi părinții îngăduie lumii să le ocupe timpul, puterea și gândirea; și când vine Sabatul, ei sunt atât de extenuați, încât nu au ce să-I dea lui Dumnezeu în ziua Lui cea sfântă, nici o dulce evlavie care să le binecuvânteze căminul și să facă Sabatul o plăcere pentru copiii lor. Ei sunt foarte rar vizitați de un pastor, pentru că se așază în afara privilegiilor religioase. O apatie se furișează peste suflet. Copiii sunt contaminați prin legături rele și iubirea sufletului, pe care o simțeau cândva, moare și este uitată.5M 320.1

Părinți care îi denunțați pe canaaniți pentru că își jertfeau copiii lui Moloh, voi ce faceți? Faceți cele mai costisitoare daruri zeului vostru Mamona; și apoi, când copiii voștri cresc neiubiți și neiubitori în caracter, când dau pe față o hotărâtă lipsă de respect și o tendință spre necredință, acuzați credința pe care o mărturisiți pentru că nu a fost în stare să-i salveze. Culegeți ceea ce ați semănat — rezultatul iubirii egoiste, o iubire a lumii și neglijarea mijloacelor harului. V-ați mutat familiile în locurile ispitei și chivotul lui Dumnezeu, slava și apărarea voastră, nu l-ați considerat a fi esențial; și Domnul n-a făcut o minune pentru a vă scăpa copiii de ispită.5M 320.2

Voi, care mărturisiți că Îl iubiți pe Dumnezeu, luați-L pe Isus cu voi oriunde mergeți și, asemenea patriarhilor din vechime, ridicați un altar Domnului oriunde vă ridicați cortul. Este necesară o reformă în această privință, o reformă profundă și cuprinzătoare. Părinții au nevoie de această reformă; pastorii au nevoie să facă reformă. Ei au nevoie de Dumnezeu în familiile lor. Trebuie să zidească locurile pustii din Sion, să-i pună porțile și să facă ziduri puternice pentru apărarea poporului.5M 320.3

Există o lucrare plină de zel ce trebuie făcută în veacul acesta, iar părinții trebuie să-și educe copiii să fie și ei părtași la aceasta. Cuvintele lui Mardoheu, adresate Esterei, se pot aplica bărbaților și tinerilor de astăzi: “,Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție”. Tinerii trebuie să câștige tărie și caracter, ca să poată fi de folos. Daniel și Iosif au fost tineri cu principii ferme, pe care Dumnezeu a putut să-i folosească pentru a aduce la îndeplinire planurile Sale. Rețineți istoria lor și vedeți cum Dumnezeu a lucrat pentru ei. Iosif s-a confruntat cu diferite experiențe, experiențe ce i-au testat curajul și verticalitatea, cinstea sa până la capăt. După ce a fost vândut în Egipt, la început a fost favorizat și i s-au încredințat mari răspunderi; dar deodată, fără vreo greșeală din partea sa, a fost acuzat pe nedrept și aruncat în închisoare. Dar nu s-a descurajat. El s-a încrezut în Dumnezeu, iar scopul inimii sale și curăția motivelor sale s-au văzut. Ochiul lui Dumnezeu era asupra lui, o mână divină îl conducea și îl vedem în curând ieșind din închisoare pentru a împărți cu faraon tronul Egiptului.5M 321.1

Viața atât de încercată a lui Iosif n-a fost un accident; ea a fost poruncită de Providență. Dar cum a fost el făcut în stare să realizeze un astfel de record al tăriei de caracter, al cinstei și înțelepciunii? Acesta a fost rezultatul unei educații atente în anii copilăriei. El a ținut cont mai degrabă de datorie decât de înclinații; curăția și încrederea simplă a băiatului au dat roade în faptele bărbatului. Talentele cele mai strălucitoare sunt fără valoare, dacă nu sunt dezvoltate; obiceiul vredniciei și forța caracterului trebuie să fie câștigate prin cultivarea acestora. Un înalt caracter moral și calități intelectuale minunate nu sunt rezultatul întâmplării. Dumnezeu dă ocaziile; succesul depinde de modul în care le-am folosit. Deschiderea Providenței trebuie să fie repede sesizată și folosită cu nerăbdare.5M 321.2

Tineri, dacă vreți să fiți puternici, dacă doriți să aveți integritatea și înțelepciunea lui Iosif sau Daniel, studiați Scripturile. Părinți, dacă vă veți educa copiii să-I slujească lui Dumnezeu și să facă binele în lume, faceți ca Biblia să fie manualul vostru. Ea prezintă vicleniile lui Satana. Ea este marele înălțător al neamului omenesc, cel ce mustră și corectează relele morale, detectorul care ne face în stare să deosebim adevărul de minciună. Orice altceva s-ar preda în familie sau la școală, Biblia, ca marele educator, trebuie să aibă primul loc. Dacă i se acordă acest loc, Dumnezeu este onorat și El va lucra pentru tine, în convertirea copiilor tăi. În această Sfântă Carte este o mină bogată de adevăr și frumusețe și părinții trebuie să se condamne pe ei înșiși, dacă nu o fac să fie foarte interesantă pentru copiii lor.5M 321.3

Pentru mulți, educația înseamnă o cunoaștere obținută din cărți; dar “frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. Adevăratul obiectiv al educației este acela de a reface chipul lui Dumnezeu în suflet. Prima și cea mai prețioasă cunoaștere este cunoașterea lui Hristos, și părinții care sunt înțelepți vor ține acest lucru totdeauna înaintea minții copiilor lor. Dacă o mână sau un picior s-ar fractura, părinții vor încerca orice mijloc pe care iubirea sau înțelepciunea îl poate sugera pentru vindecarea membrului afectat, făcându-l sănătos și atrăgător. Și este numai drept să facă așa; este datoria lor. Dar Domnul cere ca un tact mult mai mare, răbdare și eforturi perseverente să fie folosite pentru vindecarea sufletului vătămat. Acel tată care nu este pentru copiii săi un învățător creștin, un conducător și un prieten, legându-i de inima sa prin legăturile puternice ale iubirii sfințite — o iubire ce-și are temelia în îndeplinirea cu credincioșie a îndatoririlor, — este nevrednic de acest nume.5M 322.1

Părinții au de îndeplinit o lucrare mare și plină de răspundere și se pot întreba: “Cine poate să facă această lucrare?” Dar Dumnezeu a făgăduit să le dea înțelepciune acelora care o cer în credință și El va face exact așa cum a spus că va face. Mama lui Augustin s-a rugat pentru convertirea fiului său. N-a văzut nici o dovadă că Duhul lui Dumnezeu impresiona inima lui, dar ea nu s-a descurajat. A pus degetul pe textele Scripturii, prezentând lui Dumnezeu propriile Lui cuvinte, și a cerut și a insistat cum numai o mamă poate face acest lucru. Profunda ei umilință, insistența ei plină de zel și credința ei neșovăielnică au triumfat și Domnul a răspuns dorinței inimii ei. Astăzi, El este tot atât de pregătit să asculte cererile poporului Său. “Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă”. Dacă părinții creștini Îl caută în mod serios, El le va umple gura cu argumente și, pentru Numele Său, El va lucra cu putere în locul lor, pentru convertirea copiilor lor.5M 322.2