Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Divina vindecare

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Tăria de caracter

    Este nevoie de bărbați tenace, bărbați care să nu aștepte netezirea căii lor și îndepărtarea tuturor piedicilor, bărbați care să inspire un zel proaspăt eforturilor apatice ale lucrătorilor deprimați, bărbați ale căror inimi sunt încălzite de dragostea creștină și ale căror mâini sunt tari pentru a face lucrarea Stăpânului lor.DV 497.2

    Unii care se angajează în lucrarea misionară sunt slabi, fără putere, lipsiți de îndrăzneală și se descurajează ușor. Le lipsește un spirit energic. Nu au acele trăsături pozitive de caracter care dau puterea de a face ceva — spiritul și energia care aprind entuziasmul. Cei care doresc să aibă succes trebuie să fie curajoși și încrezători. Ei nu trebuie să cultive numai calitățile pasive, ci și pe cele active. Deși urmează ca ei să dea un răspuns plin de blândețe, care îndepărtează mânia, trebuie să aibă curajul unui erou pentru a rezista înaintea răului. Alături de iubirea care rabdă totul, ei au nevoie de tăria de caracter care va face din influența lor o putere pozitivă.DV 497.3

    Unii nu au deloc tărie de caracter. Planurile și țelurile lor nu au o formă hotărâtă și nici consecvență. Ei nu dau în lume decât un ajutor practic limitat. Ar trebui biruită această slăbiciune, nehotărâre și ineficacitate. În adevăratul caracter creștin, există o consecvență care nu poate fi transformată sau înăbușită de împrejurări nefavorabile. Trebuie să avem o coloană vertebrală a moralității, o integritate care nu poate fi măgulită, mituită sau îngrozită.DV 498.1

    Dumnezeu dorește ca noi să ne folosim de fiecare ocazie pentru a dobândi o pregătire pentru lucrarea Sa. El așteaptă ca noi să depunem toate eforturile pentru împlinirea acesteia și să ne păstrăm inimile treze față de caracterul ei sacru și răspunderile sale înfricoșătoare.DV 498.2

    Mulți care sunt apți să înfăptuiască o lucrare excelentă realizează puțin pentru că încearcă puțin. Mii trec prin viață ca și cum n-ar avea nici un obiectiv mare pentru care să trăiască, nici un standard înalt pe care să-l atingă. Un motiv pentru aceasta este prețul scăzut pe care-l pun pe ei înșiși. Hristos a plătit un preț infinit pentru noi și dorește să ne evaluăm conform prețului plătit.DV 498.3

    Nu vă mulțumiți cu atingerea unui standard scăzut. Noi nu suntem ceea ce am putea fi sau ceea ce dorește Dumnezeu să fim. Dumnezeu ne-a dat puteri ale rațiunii nu pentru a rămâne inactive sau pentru a fi stricate prin urmărirea unor scopuri pământești și josnice, ci pentru a putea fi dezvoltate în cea mai înaltă măsură, rafinate, sfințite, înnobilate și folosite pentru promovarea intereselor împărăției Sale.DV 498.4

    Nimeni nu ar trebui să consimtă să fie o simplă mașină, condusă de mintea altui om. Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi și de a acționa, iar voi veți putea deveni capabili de a purta poveri, acționând cu chibzuință. Rămâneți cu personalitatea voastră, pe care v-a dăruit-o Dumnezeu. Nu fiți umbra nici unui alt om. Așteptați-vă ca Domnul să lucreze în, cu și prin voi.DV 498.5

    Să nu gândiți niciodată că ați învățat îndeajuns și că acum vă puteți relaxa după eforturile voastre. Mintea cultivată este măsura omului. Educația voastră ar trebui să continue toată viața; zilnic ar trebui să învățați și să folosiți practic cunoștințele dobândite.DV 499.1

    Aduceți-vă aminte că, oricare ar fi poziția în care lucrați, dați la iveală o motivație și vă dezvoltați un caracter. Oricare ar fi lucrarea voastră, împliniți-o cu sârguință și exactitate; biruiți înclinația de a căuta o sarcină ușoară.DV 499.2

    Spiritul și principiile pe care le dezvăluie cineva în munca de zi cu zi vor fi date la iveală în întreaga viață. Cei care doresc o sarcină fixă de îndeplinit și un salariu fix și care vor să se dovedească perfect potriviți pentru ceva, fără să se mai necăjească să se adapteze sau să facă vreo pregătire, nu sunt cei pe care îi cheamă Dumnezeu să lucreze pentru cauza Sa. Cei care calculează cum să dea cât mai puțin posibil din puterea lor fizică, intelectuală și morală nu sunt lucrătorii asupra cărora Domnul să poată revărsa un belșug de binecuvântare. Exemplul lor este molipsitor. Interesul propriu este principiul după care se călăuzesc. Cei care trebuie supravegheați și care lucrează numai dacă li se arată explicit fiecare datorie nu sunt aceia care vor fi chemați buni și credincioși. Este nevoie de lucrători care dau dovadă de spirit energic, integritate, hărnicie, care sunt gata să facă orice lucru care trebuie făcut.DV 499.3

    “Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, și ca să pun la încercare curăția dragostei voastre.” (2 Corinteni 8, 9.)

    Mulți devin incapabili, fugind de răspunderi de teama eșecului. Astfel, ei nu reușesc să dobândească acea educație rezultată din experiență, pe care cititul, studiul și toate celelalte avantaje câștigate altfel nu le-o pot oferi.DV 500.1

    Omul poate modifica împrejurările, dar împrejurările nu ar trebui lăsate să lucreze asupra omului. Ar trebui să ne folosim de împrejurări ca fiind instrumente prin care să lucrăm. Noi trebuie să le stăpânim, nu să le lăsăm să ne ia în stăpânire.DV 500.2

    Oameni puternici sunt aceia care au fost înfruntați, șicanați și care au întâmpinat împotrivire. Punându-și forțele în mișcare, ei descoperă că obstacolele pe care le întâlnesc se dovedesc a fi pentru ei adevărate binecuvântări. Ei câștigă încredere de sine. Luptele și încurcăturile cer exercițiul încrederii în Dumnezeu și acea statornicie care sporește puterea.DV 500.3

    Hristos nu avea un timp anumit alocat slujirii. El nu-și măsura lucrarea cu ora. Timpul, inima, sufletul și tăria Sa erau date pentru binecuvântarea umanității. Petrecea zile obositoare în lucrare și nopți lungi aplecat în rugăciune pentru har și tărie, ca să fie în stare să facă o lucrare mai mare. Cu strigăte puternice și lacrimi, El Își trimitea cererile către cer, pentru ca natura Sa umană să poată fi întărită și să primească puteri noi ca să-l înfrunte pe vrăjmașul viclean în toate lucrările lui de amăgire, să fie înviorat pentru a-și împlini misiunea de ridicare a omenirii. El le spune lucrătorilor Săi: “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu.” (Ioan 13, 15.)DV 500.4

    “Dragostea lui Hristos”, spune Pavel, “ne strange.” (2 Corinteni 5, 14.) Acesta a fost principiul călăuzitor al comportamentului său; era tăria motivației sale. Dacă în calea datoriei sale zelul i se stingea pentru o clipă, o singură privire către cruce îl ajuta să-și încingă din nou coapsele minții și să înainteze pe drumul tăgăduirii de sine. În străduințele lui pentru frații săi, se sprijinea mult pe iubirea nesfârșită arătată în jertfa lui Hristos, cu puterea sa care supune și constrânge.DV 500.5

    Cât de puternic și cât de mișcător este apelul Său: “Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” (2 Corinteni 8, 9.) Cunoașteți înălțimea de la care S-a coborât și la ce adâncimi ale umilinței S-a plecat. Pașii Săi au intrat pe cărarea jertfirii și nu au părăsit-o până când și-a dat viața. Nu a existat odihnă pentru El între tronul din cer și cruce. Dragostea Lui pentru om L-a făcut să suporte orice insultă și să rabde orice nedreptate.DV 501.1

    Pavel ne povățuiește ca “fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora”. Ne îndeamnă să avem în noi gândul “care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat1sau ‘S-a golit’ (n.tr.). pe Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fot găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2, 4-8.)DV 501.2

    Pavel era extrem de preocupat ca umilința lui Hristos să se vadă și să fie înțeleasă. El era convins că, dacă oamenii ar putea fi conduși să mediteze asupra uimitoarei jertfe aduse de Maiestatea cerului, egoismul ar fi izgonit din inimile lor. Apostolul zăbovește asupra fiecărui punct, pentru ca noi să putem înțelege într-o oarecare măsură minunata bunăvoință a Mântuitorului, manifestată în favoarea păcătoșilor. El canalizează mințile mai întâi către poziția pe care Hristos a ocupat-o în cer, în sânul Tatălui Său; după aceea, Îl arată lăsându-și deoparte slava, supunându-Se de bunăvoie condițiilor umilitoare din viața omului, asumându-și responsabilitățile de rob și devenind ascultător până la moarte, și încă cea mai rușinoasă și revoltătoare, cu agonia cea mai lungă — moartea pe cruce. Putem contempla noi această minunată manifestare a iubirii lui Dumnezeu fără recunoștință și iubire și fără simțământul adânc al faptului că nu suntem ai noștri? Un asemenea stăpân nu ar trebui slujit din motive egoiste și în silă.DV 501.3

    “Căci știți”, spune Petru, “că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați.” (1 Petru 1, 18.) O, dacă acestea ar fi fost suficiente pentru cumpărarea mântuirii omului, cât de ușor s-ar fi împlinit acest lucru de către Acela care spune: “Al Meu este argintul și al Meu este aurul!” (Hagai 2, 8.) Dar păcătosul putea fi răscumpărat numai prin sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Cei care, nereușind să pună preț pe această jertfă minunată, se abțin să-I slujească lui Hristos vor pieri în egoismul lor.DV 502.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents