Odihna ca remediu

Unii atrag boala asupra lor muncind în exces. Pentru aceștia, odihna, eliberarea de griji și o dietă cumpătată sunt esențiale pentru restabilirea sănătății. Pentru aceia al căror creier este obosit și sunt agitați din cauza lucrului neîncetat și a claustrării, o vizită la țară, unde pot duce o viață simplă, lipsită de griji și unde vin în contact direct cu natura, va fi de cel mai mare ajutor. Plimbarea prin păduri și pajiști, culegând flori și ascultând cântecul păsărilor, va face cu mult mai mult decât orice alt mijloc folosit pentru însănătoșirea lor.DV 236.1

Atât în sănătate, cât și în boală, apa curată este una dintre binecuvântările de căpetenie ale cerului. Folosirea corectă a acesteia aduce cu sine sănătatea. Este băutura pe care Dumnezeu a oferit-o pentru ca animalele și omul să-și stingă setea. Băută în cantități suficiente, ajută la acoperirea necesităților organismului și ajută corpul să se împotrivească bolilor. Aplicarea externă a apei este o modalitate satisfăcătoare de reglare a circulației sângelui. O baie rece sau una cu apă potrivit de rece este un tonic excelent. Băile calde deschid porii și ajută astfel la eliminarea impurităților. Atât băile calde, cât și cele călduțe liniștesc nervii și reglează circulația.DV 237.1

Însă mulți n-au învățat din experiență care sunt efectele binefăcătoare ale folosirii corecte a apei și se tem de acest lucru. Tratamentele cu apă nu sunt apreciate așa cum ar trebui și aplicarea lor cu pricepere necesită o muncă pe care mulți nu sunt gata să o depună. Însă nimeni nu ar trebui să se simtă scuzat din motive de neștiință sau indiferență față de acest subiect. Există multe moduri în care apa poate fi aplicată pentru a ușura durerile și a face ca boala să dea înapoi. Toți ar trebui să învețe cum se folosește prin tratamente simple, aplicate în cămin. În special mamele ar trebui să știe cum să se îngrijească de familiile lor atât în starea de sănătate, cât și în cea de boală.DV 237.2

Mișcarea este o lege a ființei noastre. Fiecare organ al trupului are lucrarea sa prestabilită, de împlinirea căreia depind dezvoltarea și tăria sa. Acțiunea normală a tuturor organelor dă tărie și vigoare, în timp ce tendința spre sedentarism poate duce spre degradare și moarte. Legați un braț, imobilizându-l fie și numai pentru câteva săptămâni, apoi eliberați-l și veți vedea că este mai slab decât cel pe care l-ați folosit cu moderație în tot acest timp. Inactivitatea produce același efect asupra întregului sistem muscular.DV 237.3

Inactivitatea este o cauză prolifică a bolilor. Exercițiul fizic înviorează și reglează circulația sângelui, însă în inactivitate sângele nu circulă liber, iar transformările din el, atât de necesare pentru viață și sănătate, nu au loc. Pielea devine și ea inactivă. Impuritățile nu sunt eliminate ca atunci când circulația ar fi stimulată prin exercițiu fizic viguros, pielea păstrată într-o stare sănătoasă și plămânii alimentați din belșug cu aer proaspăt, curat. Această stare a organismului împovărează de două ori mai mult organele excretoare, iar rezultatul este boala.DV 238.1

Bolnavii nu ar trebui să fie încurajați să fie inactivi. Când a fost depus un efort prea mare — de orice fel va fi fost acesta, odihna totală pentru câtva timp va îndepărta uneori îmbolnăviri grave; însă, în cazul bolnavilor recunoscuți ca atare, este rareori necesară suspendarea tuturor activităților.DV 238.2

Aceia care au suferit o epuizare nervoasă din pricina muncii intelectuale ar trebui să se odihnească, ferindu-se de gânduri împovărătoare; dar ei nu trebuie să fie îndrumați să creadă că este periculos să-și folosească în vreun fel puterile mintale. Mulți sunt înclinați să creadă că starea lor este mai rea decât în realitate. Această stare a minții este nefavorabilă pentru însănătoșire și nu trebuie nutrită.DV 238.3

Pastorii, învățătorii, studenții (elevii) și alți lucrători intelectuali suferă adesea de boli, ca urmare a unui grav surmenaj cerebral, care nu a fost ușurat de exercițiul fizic. Lucrul de care au nevoie aceste persoane este o viață mai activă. Deprinderile moderate, fără excese, combinate cu exercițiul fizic potrivit vor asigura atât vigoarea mintală, cât și fizică și vor da puterea de a rezista tuturor celor care lucrează intelectual.DV 238.4

Cei care au abuzat de puterile lor fizice nu ar trebui să fie încurajați să depună numai eforturi fizice. Munca, pentru a aduce cele mai mari foloase, ar trebui să fie sistematică și plăcută. Exercițiul fizic în aer liber este cel mai bun; ar trebui să fie planificat în așa fel, încât să întărească prin mișcare organele care au devenit slabe; iar acest lucru trebuie făcut din toată inima; lucrul cu mâinile nu trebuie să ajungă niciodată ca o corvoadă ingrată.DV 238.5

Când bolnavii nu au nimic cu care să-și ocupe timpul și care să le capteze atenția, gândurile li se fixează asupra lor înșile și devin morbizi și iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate și că sunt complet incapabili să facă ceva.DV 239.1

În toate aceste cazuri, exercițiul fizic bine direcționat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoșire. Voința se pune în mișcare o dată cu munca fizică. Și ceea ce au nevoie acești invalizi este să-și trezească voința. Când voința este adormită, imaginația devine aberantă și este cu neputință să te împotrivești bolii.DV 239.2

Inactivitatea este cel mai mare blestem care a putut veni asupra celor mai mulți dintre bolnavi. Activitatea ușoară în direcția unei munci folositoare — când nu suprasolicită mintea sau corpul — are o influență fericită asupra amândurora. Aceasta întărește mușchii, îmbunătățește circulația și îi dă celui bolnav satisfacția de a ști că nu este complet inutil în această lume ocupată. El nu va putea să facă decât puțin la început, însă va descoperi în curând că puterea sa crește și că volumul de muncă depusă poate spori corespunzător.DV 240.1

Exercițiile fizice îl ajută pe cel dispeptic^{1Dispepsie, tulburare a procesului de digestie, de origine variată, care se manifestă prin dureri în partea superioară a abdomenului, balonare abdominală după prânz, modificări ale motilității stomacului și intestinului (Mic dicționar enciclopedic, Ed. științifică și Enciclopedică, București, 1978, p.307, n.tr.).}, dând organelor digestive un tonus muscular sănătos. Angajarea în studiu intens sau exercițiu fizic puternic imediat după masă împiedică digestia; însă o scurtă plimbare după luarea mesei, cu capul ridicat și cu umerii trași înapoi, este un mare câștig.DV 240.2

În ciuda a tot ceea ce s-a spus și s-a scris în legătură cu importanța sa, există totuși mulți care neglijează exercițiul fizic. Unii devin corpolenți pentru că organismul lor este îngreunat. Alții slăbesc și se anemiază, pentru că puterile lor vitale sunt secătuite de munca de lichidare a surplusului de hrană. Ficatul este împovărat în efortul său de a curăța sângele de impurități, iar rezultatul este boala.DV 240.3

Aceia ale căror obiceiuri sunt sedentare ar trebui, când vremea permite, să facă mișcare în aer liber în fiecare zi, fie vară, fie iarnă. Mersul pe jos este preferabil călăritului sau plimbării cu trăsura, pentru că pune în mișcare mai mulți mușchi. Plămânii sunt siliți să lucreze sănătos, căci este imposibil să umbli în pas vioi fără a-i umple cu aer.DV 240.4

Un asemenea exercițiu va fi în multe cazuri mai bun pentru sănătate decât medicamentele. Medicii îi sfătuiesc adesea pe pacienții lor să facă o călătorie pe ocean, să meargă la vreun izvor cu apă minerală sau să viziteze diferite locuri pentru a schimba mediul, când, în cele mai multe cazuri, dacă ar mânca în mod cumpătat și ar face exerciții fizice sănătoase, cu voioșie, s-ar reînsănătoși și ar economisi bani și timp.DV 240.5