Capitolul 13 - Individualitatea

Lucrătorilor li se permite individualitatea. — Dacă este posibil, aș vrea să îți eliberez mintea de înșelăciunile care au pus stăpânire pe tine. În lucrarea ta ți-ai asumat prea multe responsabilități. Trebuie să spun că nu ar trebui să ocupi postul de președinte de Conferință atâta timp cât simți că ar trebui să modelezi și să croiești experiența altora pentru a se conforma ideilor tale. Comportamentul tău a arătat că ți-a lipsit judecata înțeleaptă. Structura caracterului tău este de o așa natură, încât cere reformarea.PC 21.1

Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, să faci o deplină lucrare de pocăință și reformă. Poate că acum te vei pocăi înaintea lui Dumnezeu în așa fel încât să fii considerat de încredere, pentru a reprezenta caracterul sfânt al lucrării Sale. Dar caracterul dispozițiilor tale este de așa natură încât, atunci când vei ocupa un post, întotdeauna vei fi în pericolul de a judeca arbitrar. Dumnezeu interzice ca un om să aibă o jurisdicție arbitrară asupra minților fraților lui. — Scrisoarea 380, 11 noiembrie 1907 (către președintele Conferinței locale).PC 21.2

Pericolul de a privi la oameni. — O mare criză va veni peste noi. Dacă oamenii încă se supun oamenilor, așa cum au făcut-o în ultimii cincisprezece ani, își vor pierde sufletele, iar exemplul lor îi va duce și pe alții în rătăcire. Luptătorii lui Dumnezeu trebuie să își pună întreaga armură a lui Dumnezeu. Nu ni se cere să punem o armură omenească, ci să ne încingem cu puterea lui Dumnezeu. Dacă vom avea întotdeauna în minte slava lui Dumnezeu, ochii noștri vor fi unși cu alifie cerească, vom putea să privim în profunzime și să avem o perspectivă mai largă asupra lumii acesteia. Când vom discerne lipsa ei de cinste, viclenia, etalarea egoistă, pretențiile, lăudăroșeniile, lipsa ei de abordare cinstită în lucrurile obișnuite ale vieții, pofta ei acaparatoare, atunci vom putea să luăm o poziție, prin precept și prin exemplu, pentru a-L reprezenta pe Hristos, și vom putea să convertim sufletele din lume prin principiile noastre sănătoase, prin integritatea fermă, prin ura noastră față de aparențe și prin curajul sfânt în recunoașterea lui Hristos. — Scrisoarea 4, 1 iulie 1896, p. 13, 15, 16 (către cei aflați în poziții de responsabilitate).PC 21.3

Metode individuale de lucru. — Conducătorii din poporul lui Dumnezeu trebuie să se ferească de pericolul de a condamna metodele lucrătorilor individuali care sunt conduși de Domnul să facă o lucrare specială, pe care numai puțini sunt pregătiți să o facă. Frații din pozițiile de răspundere să nu se grăbească să critice acțiunile care nu sunt în perfectă armonie cu metodele lor de lucru. Niciodată să nu-și închipuie că orice plan trebuie să reflecte propria personalitate. Să nu se teamă de a se încrede în metodele altcuiva, deoarece, retrăgând încrederea lor de la un frate lucrător care, cu umilință și cu zel consacrat, face o lucrare deosebită în felul rânduit de Dumnezeu, ei întârzie înaintarea lucrării Domnului. — Mărturii, vol. 9, p. 259.PC 21.4

Idei și vederi largi. — Am un mesaj de transmis celor ce dețin poziții de responsabilitate în Conferința California de Sud. Ei au pierdut din experiența lor acea fervoare adevărată pe care o dă prezența Duhului Sfânt și care îi va învăța să-și supună eul și să umble smeriți pe calea lui Hristos. Lucrătorul responsabil care nu va deveni un urmaș smerit al lui Hristos va face un mare rău cauzei lui Dumnezeu, prin modelarea și croirea experienței Conferinței după un standard obișnuit, ieftin. Dacă va fi săvârșită cu un spirit de consacrare, lucrarea sacră care ne-a fost încredințată nu va face niciodată ca experiența unui singur suflet să devină ceva ieftin.PC 21.5

Omul care nu are idei și vederi largi este nepotrivit pentru a fi președinte de Conferință sau conducător în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Este privilegiul și datoria celor ce poartă responsabilități în lucrare să devină ucenici în școala lui Hristos. Cel ce mărturisește a fi urmașul lui Hristos nu va urma dictatele propriei voințe. Mintea sa trebuie să fie în legătură cu Hristos și să fie iluminată pentru a înțelege voința și calea lui Dumnezeu. Un astfel de credincios va fi un ucenic ce va învăța metodele de lucru ale lui Hristos. — Scrisoarea 276, 5 septembrie 1907, p. 1, 2 (către J. A. Burden).PC 22.1