Capitolul 5 - Credincioșia

Este nevoie de conducători credincioși. — În fruntea lucrării este nevoie de bărbați credincioși și distinși. Cei care n-au avut experiență în purtarea de poveri și care nu doresc să aibă această experiență cu niciun chip nu trebuie să se afle acolo. Sunt de dorit bărbați care vor veghea asupra sufletelor ca unii care vor fi răspunzători. Pentru acest post important, sunt de căutat tați și mame din Israel. Sufletele egoiste, preocupate de sine, zgârcite și lacome să-și găsească un alt loc, unde jalnicele lor trăsături de caracter nu vor fi atât de evidente. Cu cât mai izolați sunt unii ca aceștia, cu atât mai bine este pentru cauza lui Dumnezeu. Apelez la poporul lui Dumnezeu, oriunde s-ar putea găsi: Treziți-vă la datoria pe care o aveți! Puneți-vă pe suflet gândul că trăim, într-adevăr, în mijlocul pericolelor zilelor din urmă! — Mărturii, vol. 2, p. 467, 468.PC 8.1

Judecata individuală nu trebuie să fie supremă. — Întotdeauna au fost în biserică oameni înclinați spre o atitudine de independență individuală. Ei par a fi incapabili să înțeleagă faptul că un spirit de independență tinde să-l determine pe om să se încreadă prea mult în el însuși și să se bazeze pe propria judecată, în loc să respecte sfatul fraților săi și să aprecieze mult judecata lor, în special a celor ce se află în pozițiile rânduite de Dumnezeu pentru conducerea poporului Său. Dumnezeu a învestit biserica Sa cu o autoritate și o putere speciale, pe care nimeni nu poate fi îndreptățit să le desconsidere și să le disprețuiască, deoarece acela ce procedează astfel desconsideră vocea lui Dumnezeu. Cei care sunt înclinați să creadă că judecata lor este mai presus de orice se află într-un mare pericol. Acesta este efortul intenționat al lui Satana de a-i despărți pe aceștia de cei ce sunt canale de lumină, prin care Dumnezeu a lucrat pentru întemeierea și extinderea lucrării Sale pe pământ. A-i neglija sau a-i disprețui pe aceia pe care Dumnezeu i-a rânduit să poarte responsabilitățile conducerii pentru înaintarea adevărului înseamnă a respinge mijloacele pe care le-a rânduit El pentru a ajuta, a încuraja și a întări poporul Său. Dacă cel angajat în lucrarea Domnului ignoră aceste mijloace și crede că lumina lui nu trebuie să vină pe niciun alt canal decât direct de la Dumnezeu, el se așază într-o poziție în care este vulnerabil la înșelăciunile vrăjmașului și este biruit. — Slujitorii Evangheliei, p. 443, 444.PC 8.2

Responsabilitatea pentru cei ce se rătăcesc. — Cei ce se află în poziții de răspundere și care își urmează propriile căi sunt considerați responsabili pentru greșelile celor ce sunt duși în rătăcire de exemplul lor. — Advent Review and Sabbath Herald, 14 septembrie 1905.PC 8.3

Necredincioșia ar trebui dezaprobată. — Cei ce nu se dovedesc a fi creștini autentici trebuie să fie abordați conform înțelepciunii pe care o va da Dumnezeu. Niciodată slujitorii lui Dumnezeu nu ar trebui să considere drept virtuți răzvrătirea, conspirația sau înșelarea. Cei ce se află în poziții de răspundere ar trebui să-și manifeste dezaprobarea fermă față de orice acte de necredincioșie, atât în lucrurile materiale, cât și în cele spirituale. Și ar trebui să-i aleagă drept consilieri, în fiecare ramură a lucrării, numai pe aceia în care pot avea toată încrederea. — Advent Review and Sabbath Herald, 14 septembrie 1905.PC 8.4

Credincioșia lui Pavel a consolidat credința bisericilor. — În tot timpul lucrării sale, Pavel s-a bazat pe Dumnezeu pentru călăuzire directă. În același timp, fusese foarte atent să lucreze în armonie cu hotărârile Conciliului general de la Ierusalim și, ca urmare, „bisericile se întăreau în credință și sporeau la număr din zi în zi” (Faptele apostolilor 16:5). Și acum, în ciuda lipsei de simpatie pe care i-o arătau unii, el a găsit mângâiere în conștientizarea faptului că își făcuse datoria, încurajând în convertiții lui un spirit de sinceră credincioșie, generozitate și iubire frățească, așa cum s-a dovedit cu această ocazie prin darurile îmbelșugate pe care el putea să le pună înaintea prezbiterilor iudei. — Faptele apostolilor, p. 402.PC 8.5