Capitolul 23 - Cooperarea
El cooperează cu cei ce cooperează cu El. — Domnul pune oameni în poziții de responsabilitate pentru a lucra nu după voia lor, ci după voia Lui. El le dă înțelepciune celor ce depind de El ca sfătuitor. Atâta timp cât oamenii reprezintă principiile curate ale guvernării Sale, El va continua să îi binecuvânteze și să-i mențină ca instrumente prin care să-Și îndeplinească scopurile cu privire la poporul Său. El cooperează cu cei ce cooperează cu El. — Manuscrisul 81, 1 septembrie 1900, p. 6, 12 (jurnal, Domnia lui Solomon).PC 48.1
Omul încăpățânat. — Încăpățânarea este un obstacol în calea oricărei înaintări. Un om încăpățânat nu se va lăsa ușor convins de nimic ce nu intră în viziunea sa. El nu știe ce înseamnă să mergi prin credință. El aderă la propriile planuri și opinii, fie ele bune sau rele, pentru că deja a acceptat acest mod de gândire. S-ar putea să aibă suficiente motive să vadă că e greșit, frații săi poate că își ridică glasul împotriva opiniilor și metodelor sale, pentru succesul lucrării, dar el rămâne la poziția sa inflexibilă, împotriva oricărei convingeri. PC 48.2
Un astfel de om nu ar trebui să fie pus în comitete sau consilii. El este în permanență un om nepotrivit pentru a lua decizii importante. E hotărât să nu se lase convins. Nu va ceda în fața oamenilor cu experiență, ca atare va fi un obstacol, în loc să fie un ajutor. Va da glas unor sentimente care nu vor fi aprobate de experiența sau de judecata oamenilor care sunt tot la fel de inteligenți și de înțelepți ca el. Va face propuneri ca și cum ar avea imaginea de ansamblu și își va susține ideile ca și cum ar fi atotsuficiente. Eul a fost cel care l-a condus o vreme atât de îndelungată încât nefericitul de el consideră că e o virtute să gândească de unul singur. Iar dacă nu este urmată calea sa, va ridica obiecțiuni la fiecare ocazie, fie ele probleme mici sau mari. Nu va renunța la vorbele sale, indiferent dacă sunt adevărate sau cu totul false. Această practică, repetată adesea, se consolidează ca un obicei și devine o trăsătură de caracter. — Manuscrisul 159, 8 decembrie 1898, p. 1, 2 („Să nu vorbiți de rău pe nimeni”).PC 48.3
Cei ce trag mereu înapoi. — Sunt întotdeauna câțiva care cred că, atunci când frații lor trag înainte, este de datoria lor să tragă înapoi. Ei obiectează cu privire la orice propunere și pornesc o luptă împotriva oricărui plan care nu poartă semnătura lor. Iată ocazia în care își dezvoltă o încredere de sine necontrolată. Ei nu au învățat niciodată în școala lui Hristos lecția prețioasă și extrem de importantă a smereniei și a blândeții. Nu este nimic mai greu pentru aceia care au o voință puternică decât să renunțe la opinia lor și să se supună judecății altora. — Slujitorii Evangheliei, p. 446, 447.PC 48.4
Cooperarea și unitatea sunt esențiale. — Nimeni să nu simtă că doar darul său este suficient pentru lucrarea lui Dumnezeu, că el singur poate susține o serie întreagă de prezentări și poate și desăvârși lucrarea. S-ar putea ca metodele sale să fie bune, și totuși diversitatea darurilor este esențială. Mintea unui om nu ar trebui să croiască lucrarea după ideile sale deosebite. Pentru ca lucrarea să fie consolidată puternic și simetric, este nevoie de o diversitate de daruri și de diferite instrumente, toate aflate sub conducerea Domnului. El îi va instrui pe lucrători, conform capacităților fiecăruia. Cooperarea și unitatea sunt esențiale pentru un întreg armonios, fiecare lucrător făcând lucrarea dată lui de Dumnezeu, ocupând poziția dată lui și suplinind deficiența altuia. Un lucrător lăsat singur în activitatea sa se află întotdeauna în pericolul de a crede că talentul său e suficient pentru a completa întregul. — Evanghelizare, p. 104.PC 48.5