Capitolul 9 — Învățători și învățătura

Adevărata educație înseamnă mai mult decât urmarea anumitor studii. Ea este cuprinzătoare, incluzând o armonioasă dezvoltare a tuturor capacităților fizice și mintale. Ea învață dragostea și temerea de Dumnezeu și este o pregătire pentru achitarea cu credincioșie a îndatoririlor vieții.SP 64.1

Există o educație care este în mod esențial lumească. Ea vizează reușita în lume, satisfacerea ambiției egoiste. Pentru a dobândi această educație, mulți cheltuiesc bani, aglomerându-și mintea cu multe cunoștințe inutile. Lumea îi socotește învățați, dar Dumnezeu nu este în mintea lor. Ei mănâncă din pomul cunoștinței lumești, care hrănește și întărește mândria. În inima lor, ei devin nesupuși și străini față de Dumnezeu, iar darurile încredințate lor sunt trecute de partea vrăjmașului. Mare parte din educația zilelor noastre este de acest gen. Lumea poate să o considere de dorit, dar ea îl pune în pericol pe cel care o urmează.SP 64.2

Există un alt fel de educație, foarte diferită. Principiile ei de bază, după cum declară cel mai mare Învățător pe care lumea L-a cunoscut vreodată, sunt: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”. (Matei 6, 33.) Scopul ei nu este egoist — a-L onora pe Dumnezeu și a-L sluji în această lume. Pregătirea teoretică și, în aceeași măsură, cea practică au în vedere acest obiectiv. Cuvântul lui Dumnezeu este studiat; o legătură vitală se păstrează cu Dumnezeu și se nutresc sentimente și trăsături de caracter superioare. Acest gen de educație dă rezultate durabile cât veșnicia. “Începutul înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbe 9, 10), și mai bună decât orice cunoaștere este o înțelegere a Cuvântului Său.SP 64.3

Care să fie caracterul educației date în școlile noastre? Va fi ea racordată la înțelepciunea acestei lumi sau la înțelepciunea de sus? Învățătorii trebuie să facă mai mult decât o predare a științei cărților pentru discipolii lor. Poziția lor de ghid și instructor al tinerilor este una de mare răspundere, pentru că le este dată lucrarea de formare a unor minți și caractere. Cei care își asumă această lucrare trebuie să aibă un caracter echilibrat. Ei vor avea maniere alese, vor fi ordonați în îmbrăcăminte, atenți în tot ceea ce fac. Și vor manifesta adevărată amabilitate creștină, care câștigă încrederea și respectul. Învățătorul trebuie să fie el însuși ceea ce dorește ca elevii săi să devină.SP 65.1

Profesorii trebuie să vegheze asupra elevilor lor, așa cum păstorul îngrijește de turma încredințată lui. Ei trebuie să aibă grijă de sufletele discipolilor ca de unele de care au de dat socoteală.SP 65.2

Se poate ca profesorul să aibă multe cunoștințe în ceea ce privește natura înconjurătoare, viața animală, descoperirile științei, invențiile tehnice sau artele, dar el nu se poate numi învățat, nu este bun pentru această lucrare de educator al tinerilor, dacă nu are în suflet o cunoaștere a lui Dumnezeu și a lui Hristos. El nu poate fi un adevărat educator până nu este el însuși un discipol în școala lui Hristos, unde primește învățătura de la Instructorul divin.SP 65.3