În drum spre Est

Pe 28 iulie, însoțită de fiica noastră , doamna Emma White, și de Edith Donaldson am plecat din Oakland spre Est. Am ajuns în Sacramento în aceeași zi și am fost întâmpinate de fratele și de sora Wilkinson, care ne-au urat un călduros bun venit și ne-au luat acasă la ei, unde am fost găzduite cu amabilitate pe tot timpul șederii noastre. Conform programului, am vorbit duminică. Încăperea a fost plină cu un auditoriu atent, iar Domnul mi-a dat libertate să le vorbesc din Cuvântul Său. Luni, am luat din nou trenul și ne-am oprit la Reno, în statul Nevada, unde era stabilit să vorbesc marți seara în cortul în care fratele Loughborough ținea o serie de prelegeri. Am vorbit degajat în fața a aproape patru sute de ascultători atenți, pe baza cuvintelor din Ioan: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu.”4M 296.1

Când am traversat marele deșert american, prin căldură și prin praful alcalin, peisajul sterp ne-a obosit foarte mult, deși am beneficiat de tot confortul, iar trenul aluneca repede și lin pe șine, tras de armăsarul nostru de fier. Aceasta mi-a amintit de evreii din vechime, care au călătorit peste stânci și prin deșerturi aride timp de patruzeci de ani. Căldura, praful și asprimea drumului au atras plângeri și oftări din partea multora dintre cei care au parcurs acest drum obositor. M-am gândit că, dacă am fi obligați să traversăm pe jos deșertul sterp, adesea suferind de sete, de căldură și de oboseală, foarte mulți dintre noi ar murmura mai mult decât au murmurat israeliții.4M 296.2

Peisajul specific zonei de munte de pe acest traseu ocolitor a fost adesea schițat de peniță și creion. Probabil că toți aceia care sunt încântați de grandoarea și de frumusețea naturii simt un fior de bucurie atunci când privesc acești munți străvechi și măreți, aceste culmi minunate și canioanele sălbatice și stâncoase. Lucrul acesta este adevărat mai ales pentru un creștin. În stâncile de granit și în râurile clocotitoare, el vede lucrarea mâinii atotputernice a lui Dumnezeu. El tânjește să se cațere pe vârfurile semețe, pentru că i se pare că atunci ar fi mai aproape de cer, deși știe că Dumnezeu aude rugăciunile copiilor Săi care sunt în vale tot așa cum le aude și pe ale celor care sunt pe vârful muntelui.4M 296.3