Perioada Acoperită De Volumul 4

O perioadă de șapte ani, din 1875 până în 1881, a fost acoperită de cele cinci broșuri care alcătuiesc acum volumul 4 din Mărturii pentru biserică. Aceștia au fost ultimii șapte ani din viața lui James White. Lucrarea bisericii intrase într-o perioadă de extindere rapidă. James și Ellen White călătoreau mult și erau implicați fără răgaz în lucrarea publică, în întrevederi personale și în scris. Ei aveau de luptat cu problemele unei lucrări instituționale aflate în continuă extindere.4M 5.1

Misiunea în Europa înregistra un mare progres, alți lucrători fiind trimiși, în 1876, să i se alăture fratelui Andrews. Viziunea cuprinzătoare din 3 ianuarie 1875, dată la Battle Creek, cea care a constituit baza pentru o mare parte din prima jumătate a volumului 4, a condus la o mai bună înțelegere a naturii mondiale a lucrării noastre.4M 5.2

Pe Coasta Pacificului, lucrarea bisericii se dezvolta rapid. Recent apăruta revistă Signs of the Times (Semnele timpului) a fost consolidată, iar în 1875 a fost deschisă în Oakland cea de-a doua editură a noastră, Pacific Press. Aceasta a devenit, în curând, cea mai mare și cea mai bine utilată instituție de publicații de pe Coasta Pacificului. În 1878, lângă St. Helena, în Carolina de Nord, și-a deschis porțile pentru slujire al doilea sanatoriu al bisericii.4M 5.3

Cu facilități de tipărire sporite, literatura a înregistrat o dezvoltare rapidă, incluzând, pe la sfârșitul perioadei cuprinse în volumul 4, Gânduri despre Daniel și Apocalipsa, de Uriah Smith, Istoria Sabatului, de J. N. Andrews, și alte numeroase lucrări de mai mică importanță despre sănătate, subiecte religioase, temperanță și teme de interes pentru copii. Au fost puse în aplicare planuri pentru o distribuire mai sistematică a literaturii prin colportori angajați cu un program regulat, care să meargă din casă în casă și să vândă cărțile noastre pline de adevăr. De asemenea, lua amploare o mare mișcare de distribuire gratuită de literatură prin membrii noștri laici, în timp ce fratele S. N. Haskell conducea organizarea unor societăți misionare și de publicații.4M 5.4

Volumul 4 cuprinde perioada marilor întâlniri de tabără ale adventiștilor de ziua a șaptea. Prima dintre acestea a fost ținută în 1868, iar planul a fost continuat cu un entuziasm din ce în ce mai mare. În decurs de un deceniu, aproape că nu a existat nicio Conferință a vreunui stat care să nu fi avut adunarea ei de tabără anuală, în timpul verii. Au fost alese locuri și s-a făcut multă publicitate. În legătură cu aceste mari adunări de tabără au început să se facă eforturi susținute pentru ca activitatea adventiștilor de ziua a șaptea să fie prezentată în ziare. S-a muncit mult și a existat o mare preocupare pentru a face ca tabăra să fie reprezentativă, pentru a asigura o hrană bună și pentru a prezenta un mesaj grăitor. Întâlniri care se întindeau pe cinci, șase sau șapte zile, și la care în timpul săptămânii nu participau decât câteva sute de adventiști, atrăgeau la sfârșitul săptămânii câteva mii de ascultători neadventiști foarte interesați. Vârful acestui interes a fost în 1876 când, în Groveland, Massachussetts, o suburbie a orașului Boston, douăzeci de mii de oameni s-au adunat duminică, 27 august, pe terenul taberei. Ellen G. White s-a adresat în acea după-amiază unei mulțimi de cincisprezece mii de ascultători atenți.4M 6.1

În perioada acoperită de volumul 4, a luat amploare, de asemenea, promovarea temperanței. Adventiștii de ziua a șaptea, având-o pe Ellen G. White ca unul dintre vorbitorii principali, s-au aflat în primele rânduri ale acestei lucrări, adeseori în asociere cu organizațiile de temperanță deja înființate. Calea practică pe care ei au adoptat-o pentru a se opune valului de lipsă de temperanță este descrisă de Ellen G. White în capitolul „Experiență și eforturi”, aflat chiar la mijlocul acestei cărți.4M 6.2

În decursul acestor ani de la sfârșitul deceniului al optulea, la sediul bisericii, la Battle Creek, s-a desfășurat o activitate intensă. Noul tabernacul a înlocuit vechea casă de închinare devenită prea mică. Această biserică nouă, construită pentru a putea găzdui sesiunile Conferinței Generale, era cunoscută ca Dime Tabernacle (Tabernaculul monedei de 10 cenți), deoarece fiecărui membru al bisericii de pe întreg cuprinsul țării i s-a cerut să contribuie la construirea ei cu cel puțin zece cenți. Ea a fost ridicată între sediul Editurii Review and Herald și sanatoriu, în fața unui parc minunat. Au fost construite și date în folosință clădirile noi, mult extinse, ale sanatoriului. Cam în aceeași perioadă, lucrarea medicală s-a consolidat, pe măsură ce medicii special instruiți pentru acest loc de slujire s-au întors de la cele mai bune școli medicale din țară, pentru a conduce această importantă lucrare din Battle Creek. Revista de sănătate a bisericii, Good Health (O sănătate bună), s-a bucurat de „cea mai largă circulație a unei reviste de sănătate din America”. Review and Herald a devenit „cea mai mare și mai bine utilată tipografie din statul” Michigan. Activitatea nou-înființatului Colegiu de la Battle Creek a înregistrat un progres constant, astfel că în anul 1885 a ajuns la aproape cinci sute de studenți înscriși.4M 6.3

Deși în decursul acestor ani fratele și sora White au locuit fie în Michigan, fie în California, timp de câteva luni îi găsim în Texas. Mai târziu, sora White a făcut o călătorie lungă în Pacificul de Nord-Est. În 1881, în preajma morții fratelui White, ei se întorseseră la Battle Creek.4M 7.1

Acestea sunt unele dintre evenimentele cuprinse în volumul 4. Pe tot parcursul cărții, există mesaje cu sfaturi și învățături care au o legătură directă cu toate aceste direcții de dezvoltare rapidă a lucrării. Însă, în acest volum de 657 de pagini (în original), accentul este pus pe experiența personală a lucrătorilor Evangheliei și a membrilor bisericii. Este adevărat că lucrarea în continuă extindere a unei biserici care înregistra o creștere rapidă a avut adesea nevoie și a primit îndrumări și avertizări, dar aspectele administrative au fost întotdeauna pe locul doi, după experiența personală a liderilor și a membrilor bisericii. Activitatea instituțiilor și derularea proiectelor bisericii nu ar fi însemnat decât funcționarea unui mecanism, dacă experiența spirituală a adventiștilor de ziua a șaptea ar fi decăzut până la nivelul unui simplu formalism. Biserica trebuia păstrată curată, standardele ei trebuiau menținute la înălțime, iar membrii ei trebuiau să rămână vii în slujire, bucurându-se zilnic de o experiență spirituală personală.4M 7.2

Așadar, nu este de mirare că cea mai mare parte a volumului 4 abordează subiecte practice, precum „Satisfacerea apetitului”, „Nevoia de disciplină în familie”, „Importanța stăpânirii de sine”, „Integritate în afaceri”, „Sacralitatea jurămintelor”, „Căsătorii nebiblice”, „Simplitatea în îmbrăcăminte”, „Iubirea de lume”, „Pregătirea pentru venirea lui Hristos” și zeci de alte subiecte de importanță vitală. Acestea au fost unele dintre mesajele care au contribuit la reformarea, corectarea și curățirea bisericii în acei ani de început. Întrucât adventiștii de ziua a șaptea au de luptat și astăzi cu același ispititor și se confruntă cu aceleași probleme și cu aceleași experiențe, aceste articole inspirate trebuie să fie citite și recitite cu seriozitate, iar sfaturile și avertizările conținute în ele trebuie să fie ascultate, pentru ca planul lui Dumnezeu în trimiterea acestor învățături, acela de a înălța și încuraja biserica, să-și poată găsi împlinirea.4M 7.3

Administratorii patrimoniului Ellen G. White