Criticarea celor care poartă răspunderi

Biserica suferă din lipsă de lucrători creștini neegoiști. Dacă toți cei care, de regulă, sunt incapabili să reziste ispitei și prea slabi ca să rămână singuri ar sta departe de _______, în locul acela ar exista o atmosferă spirituală mult mai curată. Cei care se hrănesc cu pleava greșelilor și a defectelor altora și care adună miasma nesănătoasă a neglijențelor și a defectelor semenilor lor, făcându-se singuri niște gunoieri ai bisericii, nu sunt de niciun folos societății din care fac parte, ci sunt o adevărată povară pentru comunitatea pe capul căreia cad.4M 193.3

Biserica are nevoie nu de poveri, ci de lucrători serioși, nu de căutători de greșeli, ci de ziditori în Sion. Este cu adevărat nevoie de misionari în inima lucrării — de bărbați care să păzească fortăreața, care să fie credincioși și statornici ca oțelul în a apăra onoarea celor pe care Dumnezeu i-a așezat la conducerea lucrării Sale și care să facă tot ce le stă în putere pentru a susține cauza în toate departamentele ei, chiar cu prețul sacrificării propriilor interese și a vieții lor, dacă va fi nevoie. Dar mi s-a arătat că sunt puțini cei care au lăsat adevărul să lucreze în sufletul lor, care pot să suporte testul cercetător al lui Dumnezeu. Sunt mulți care s-au prins de adevăr, dar adevărul nu s-a prins de ei ca să le transforme inima și să-i curățească de egoism. Între cei care vin la _______ ca să ajute lucrarea și între mulți dintre membrii cei vechi, sunt oameni care vor trebui să dea o socoteală teribilă înaintea lui Dumnezeu, pentru că au fost o piedică în calea lucrării, prin viața lor egoistă și neconsacrată.4M 194.1

Religia nu are nicio virtute mântuitoare atunci când caracterul celor care o mărturisesc nu corespunde cu mărturisirea lor de credință. În îndurarea Sa, Dumnezeu a dat o mare lumină poporului Său din _______, dar Satana are de făcut o lucrare și își folosește puterea pentru a lovi cu putere chiar în inima lucrării. El pune stăpânire pe oamenii care sunt egoiști și neconsacrați, bărbați și femei, și face din ei santinele care să-i supravegheze pe slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu, să le pună la îndoială cuvintele, faptele și motivele și să critice și să murmure împotriva mustrărilor și avertizărilor rostite de aceștia. Prin ei, el trezește suspiciune și invidie și caută să-i descurajeze pe cei credincioși, să-i mulțumească pe cei nesfințiți și să zădărnicească eforturile slujitorilor lui Dumnezeu.4M 194.2

Satana are o mare putere asupra minții părinților prin copiii lor nedisciplinați. Păcatul neglijenței apare vizibil în dreptul multor părinți păzitori ai Sabatului. Spiritul de bârfă și de clevetire este unul dintre mijloacele speciale ale lui Satana de a semăna dezbinare și ceartă, de a despărți prieteni și de a submina credința multora în veridicitatea pozițiilor noastre. Frații și surorile sunt prea dornici să vorbească despre greșelile și păcatele care cred că există în alții și, în special, în cei care au transmis fără șovăială mesajele de mustrare și de avertizare care le-au fost date de Dumnezeu.4M 194.3

Copiii acestor nemulțumiți ascultă cu urechile larg deschise și primesc și ei otrava nemulțumirii. În felul acesta, fără să-și dea seama, părinții închid orice cale pe care ar putea ajunge la inimile copiilor lor. Câte familii nu-și condimentează zilnic mesele cu îndoială și cu semne de întrebare! Ei disecă efectiv caracterele prietenilor lor și le servesc la masă ca pe un desert rafinat. O prețioasă bucățică de calomnie este servită de la unul la altul ca să fie comentată nu numai de adulți, ci și de copii. Prin aceasta, Dumnezeu este dezonorat. Isus a spus: „Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.” Prin urmare, Hristos este desconsiderat și insultat de cei care îi calomniază pe slujitorii Săi.4M 195.1

Numele slujitorilor aleși ai lui Dumnezeu au fost tratate cu lipsă de respect și, în unele cazuri, cu dispreț absolut, de anumite persoane a căror datorie era să îi susțină. Copiii au auzit remarcile disprețuitoare ale părinților lor în legătură cu mustrările și cu avertizările solemne ale slujitorilor lui Dumnezeu. Ei au înțeles glumele batjocoritoare și comentariile depreciative care le-au ajuns la urechi din când în când și tendința a fost aceea de a aduce, în mintea lor, aspectele sfinte și veșnice la același nivel cu lucrurile obișnuite ale lumii. Ce lucrare realizează acești părinți, făcând din fiii și din fiicele lor niște necredincioși încă din copilărie! În felul acesta, copiii sunt învățați să fie lipsiți de respect și să se răzvrătească împotriva mustrării păcatului de către Cer. Acolo unde există astfel de rele, declinul spiritual nu poate decât să domine. Acești tați și aceste mame, orbiți de vrăjmaș, se miră atunci când copiii lor sunt atât de înclinați spre necredință și se îndoiesc de adevărul Bibliei. Ei se miră că este atât de greu să aibă asupra lor o influență morală și religioasă. Dacă ar avea înțelegere spirituală, și-ar da seama imediat că această deplorabilă stare de lucruri este urmarea influenței lor din cămin, rodul invidiei și al lipsei lor de încredere. Astfel, mulți ajung necredincioși fiind educați în felul acesta în familii de pretinși creștini.4M 195.2

Sunt mulți care găsesc o plăcere deosebită să discute și să insiste asupra defectelor, reale sau imaginare, ale celor care poartă grele responsabilități în legătură cu instituțiile lucrării lui Dumnezeu. Ei trec cu vederea binele care a fost realizat, beneficiile care au rezultat din eforturile energice și din devotamentul neclintit față de cauza lui Dumnezeu și își fixează atenția asupra unor aparente greșeli, asupra vreunui lucru mărunt despre care, după ce a fost făcut și au urmat rezultatele, își imaginează că putea să fie făcut mai bine și cu rezultate mai mari, dar adevărul este că, dacă ei ar fi fost lăsați să facă lucrarea, fie ar fi refuzat complet să acționeze în împrejurările descurajante ale situației respective, fie ar fi acționat mai neînțelept decât cei care au făcut de fapt lucrarea, urmând calea deschisă de providența lui Dumnezeu. 4M 196.1

Dar acești vorbăreți nestăpâniți se agață de aspectele mai neplăcute ale lucrării, așa cum se agață lichenii de asperitățile stâncii. Oamenii aceștia sunt piperniciți spiritual, deoarece insistă tot timpul asupra căderilor și greșelilor altora. Ei sunt incapabili, din punct de vedere moral, să discearnă faptele bune și nobile, eforturile altruiste, adevăratul eroism și sacrificiul de sine. Nu devin mai nobili și mai elevați în viața și în speranțele lor, mai generoși și mai deschiși în ideile și în planurile lor. Nu cultivă acea dragoste plină de milă, care ar trebui să caracterizeze viața unui creștin. Degenerează zi după zi și devin tot mai înguști în prejudecățile și în vederile lor. Caracteristica lor este micimea, iar atmosfera care îi înconjoară este otrăvitoare, ea otrăvește pacea și fericirea.4M 196.2

Marele păcat al [celor din] _______ constă în faptul că au neglijat să răspândească lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o prin slujitorii Săi. Hristos le-a spus apostolilor: „Cine primește pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primește și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” Aici este arătat clar că aceia care resping mesajele slujitorilor lui Dumnezeu Îl resping nu numai pe Fiul, ci și pe Tatăl. 4M 196.3

El spune din nou: „Dar, în oricare cetate veți intra și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei și să ziceți: «Scuturăm împotriva voastră chiar și praful din cetatea voastră, care s-a lipit de picioarele noastre; totuși să știți că Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.» Eu vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac și cenușă. De aceea, în ziua judecății va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuința morților. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cine vă nesocotește pe voi pe Mine Mă nesocotește, iar cine Mă nesocotește pe Mine nesocotește pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”4M 197.1

Cât de teribil de solemne sunt cuvintele acestea! Cât de important este să nu fim găsiți respingând avertizările și mustrările pe care Dumnezeu ni le dă prin instrumentele Sale umile, deoarece, disprețuind lumina adusă prin mesagerii Săi, noi Îl disprețuim pe Mântuitorul lumii, Împăratul slavei. Mulți își asumă acest risc teribil și aduc astfel asupra lor condamnarea lui Dumnezeu. Cel Atotputernic nu Se lasă batjocorit și nici nu lasă ca desconsiderarea glasului Său să rămână nepedepsită.4M 197.2