Casele noastre de editură

Dumnezeu dorește ca toți cei care au legătură cu instituțiile Sale să dea dovadă de competență, de discernământ și de chibzuință. Dorește ca ei să devină bărbați și femei cu un intelect cultivat, care să nu rămână în urmă cu nicio calificare; și, pe măsură ce ei vor simți personal nevoia de a face aceasta și vor acționa în această privință, Isus îi va ajuta în străduințele lor. Dacă ei lucrează să-și asigure darurile Duhului pe planul adăugării, Dumnezeu va lucra în favoarea lor pe planul înmulțirii. Legătura cu Dumnezeu va da lărgime sufletului, îl va înălța, îl va transforma și îl va face conștient de propriile puteri, dându-i o înțelegere mai clară a responsabilității care apasă asupra fiecărui om, de a-și folosi în mod înțelept facultățile cu care l-a înzestrat Dumnezeu.4M 449.2

Fiecare trebuie să urmărească economia strictă în cheltuirea banilor și să exercite, în mânuirea bunurilor care îi aparțin altuia, o credincioșie chiar mai mare decât în administrarea propriilor afaceri. Dar rareori se procedează astfel. Nimeni nu beneficiază personal de profitul instituțiilor noastre sau nu suferă personal când se înregistrează pierderi, ci proprietatea Îi aparține Domnului și cauza Sa este cea afectată material de maniera în care se lucrează. Dacă resursele pentru cauza lui Dumnezeu sunt limitate, lucrarea importantă care ar putea și ar trebui să fie făcută este neglijată.4M 450.1

Deși trebuie practicată întotdeauna, economia nu trebuie să degenereze niciodată în zgârcenie. Toți aceia care lucrează în instituțiile noastre trebuie să fie conștienți că ei mânuiesc proprietatea lui Dumnezeu, că sunt răspunzători pentru creșterea capitalului investit și că vor da socoteală în ziua lui Dumnezeu, dacă acesta scade în mâinile lor din cauza neglijenței și a lipsei de străduință. Toți sunt chemați să evite risipa de timp și de bani. Credincioșia sau lipsa de credincioșie față de responsabilitatea care le-a fost încredințată va face ca lucrătorii să fie pregătiți sau nu pentru a li se încredința bogățiile veșnice. Dumnezeu îi cere fiecăruia să îndeplinească în mod conștiincios și cu promptitudine lucrarea care i-a fost repartizată. Exemplul unuia trebuie să slujească pentru a stimula hărnicia și meticulozitatea celorlalți. Prin credincioșie, prin conștiinciozitate și prin seriozitate în toate lucrurile, pământul poate fi adus mai aproape de cer și se pot aduce roade prețioase pentru ambele lumi.4M 450.2

Lucrătorii angajați în diferitele departamente ale editurilor noastre nu realizează volumul de lucru care le-ar fi pretins în orice altă editură. Se pierde mult timp în conversații nenecesare, se irosesc ore prețioase, în timp ce lucrarea rămâne în urmă. În unele departamente, pierderea este cauzată de unii angajați care nu manifestă grijă și spirit de economie. Dacă ar fi implicați într-o lucrare în interes personal, unii dintre aceștia ar realiza cu o treime mai mult pe zi decât realizează acum. Alții nu ar face mai mult decât fac acum.4M 450.3

Orele de lucru trebuie să fie folosite cu credincioșie. Să fii risipitor în ceea ce privește timpul sau valorile materiale înseamnă să fii necinstit față de Dumnezeu. Din câteva clipe pierdute aici, câteva pierdute dincolo, într-o săptămână se adună aproape o zi întreagă, iar uneori chiar mai mult de atât. „Timpul înseamnă bani”, iar o risipă de timp înseamnă o risipă de bani pentru cauza lui Dumnezeu. Atunci când cei care se declară credincioși sunt delăsători sau nepăsători în privința timpului, arătând, prin aceasta, că nu îi interesează prosperitatea lucrării, necredincioșii care sunt angajați alături de ei le vor urma exemplul. Dacă toți și-ar folosi timpul în modul cel mai eficient, multe mijloace materiale ar fi economisite pentru cauza adevărului. Atunci când inima este implicată în lucrare, aceasta va fi făcută cu seriozitate, în mod energic și cu promptitudine. Toți trebuie să fie conștientizați ca să vadă lucrarea care trebuie făcută și să fie în stare și dispuși să o execute, lucrând ca și când s-ar afla sub directa supraveghere a Marelui Învățător, Isus Hristos. 4M 451.1

Repet, apar pierderi din cauza folosirii nechibzuite a materialelor și a mașinilor. Nu există grijă în anumite chestiuni, mai mari sau mai mici, astfel încât nimic să nu fie risipit sau stricat prin neglijență. Din puțin risipit aici și puțin acolo se adună o sumă mare în decursul unui an. Unii nu au învățat niciodată să-și exercite capacitățile pentru a păstra orice rămășiță, în ciuda îndemnului lui Hristos: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Nu ar trebui să se strice tot materialul pentru a se obține o piesă mică. Cu puțină grijă și chibzuință, rămășițele care acum se aruncă și se risipesc pot fi adunate și folosite. Trebuie acordată atenție economisirii chiar și a materialelor ieftine, precum hârtia, pentru că și acestea pot fi transformate în bani.4M 451.2

Din cauza lipsei de interes personal, ajung să fie irosite multe lucruri pe care doar câteva momente de atenție și de chibzuință la momentul potrivit le-ar salva. Cuvintele „am uitat” cauzează multe pierderi în instituțiile noastre. Unii nu simt niciun interes pentru nicio lucrare sau pentru niciun lucru care nu ține strict de locul lor de muncă. O astfel de atitudine este cu totul greșită. Egoismul sugerează acest gând: „Nu este treaba mea”, dar credincioșia și datoria vor îndemna pe oricine să aibă grijă de tot ce intră în raza lui de acțiune. Exemplul șefilor de echipă din legătorie este urmat de muncitori: toți devin neglijenți și nepăsători, astfel că se irosesc sume egale cu salariile lor. O persoană grijulie care să supravegheze lucrul ar salva sute de dolari anual pentru editură doar în acest departament.4M 451.3

În întreaga editură trebuie să existe un principiu al economiei. Pentru a economisi dolari, trebuie să se drămuiască bine fiecare cent. Oamenii care au avut succes în afaceri au fost întotdeauna economi, perseverenți și activi. Fie ca toți aceia care au legătură cu lucrarea lui Dumnezeu să înceapă acum să se educe cu meticulozitate pentru a purta responsabilități. Chiar dacă lucrarea lor s-ar putea să nu fie apreciată pe pământul acesta, ei nu ar trebui să decadă niciodată în ochii lor, dând dovadă de necredincioșie în vreun lucru în care sunt angajați. Este nevoie de timp pentru ca o persoană să devină atât de obișnuită cu un anumit mod de viață, încât să fie fericită urmându-l. Pentru aici și pentru veșnicie, noi devenim, fiecare, ceea ce fac din noi obiceiurile. Viața celor care își formează obiceiuri bune și care sunt credincioși în îndeplinirea fiecărei datorii va fi asemenea unei lumini strălucitoare, răspândind raze sclipitoare pe cărarea altora; dar, dacă sunt îngăduite obiceiuri ale lipsei de credincioșie, dacă sunt lăsate să se întărească obiceiurile delăsării, indolenței și neglijenței, un nor mai întunecat decât miezul nopții le va învălui perspectivele acestei vieți și îi va lipsi pentru totdeauna de viața viitoare.4M 452.1

Un singur gând egoist îngăduit sau o singură datorie neglijată pregătește calea pentru următoarele. Ceea ce ne încumetăm să facem o dată suntem mai predispuși să facem și a doua oară. Obiceiul abstinenței, cel al stăpânirii de sine, al economiei, al aplicațiilor practice atente, al conversațiilor sănătoase și inteligente, al răbdării sau al adevăratei amabilități nu sunt dobândite fără o supraveghere atentă a sinelui. Este mult mai ușor să te descurajezi și să decazi decât să-ți învingi defectele, păstrându-ți eul sub control și cultivând adevăratele virtuți. Este nevoie de eforturi perseverente dacă vrem ca virtuțile creștine să fie desăvârșite în viața noastră.4M 452.2

În instituțiile noastre trebuie să aibă loc schimbări importante. Este o greșeală care conduce la pierderi faptul că lucrări care necesită o atenție imediată sunt amânate până când se va găsi un timp mai convenabil. Uneori, pentru a repara este nevoie să muncești dublu decât ai fi muncit dacă ai fi acordat atenție acelei lucrări la timpul potrivit. Multe pierderi îngrozitoare și accidente fatale s-au produs prin amânarea unor chestiuni care cereau atenție imediată. Timpul când ar trebui să se acționeze este irosit în ezitare, gândind că se va rezolva mâine, dar adesea, când vine acel „mâine”, descoperi că este prea târziu. Editurile noastre suferă financiar în fiecare zi din cauza lipsei de decizie, a amânării, a nechibzuinței, a indolenței și, în cazul unora, chiar a necinstei efective. Sunt unii angajați în aceste birouri care trec indiferenți, ca și când Dumnezeu nu le-ar fi dat nicio facultate intelectuală pe care să o folosească în îndeplinirea responsabilităților. Astfel de oameni nu sunt potriviți pentru niciun post sau îndatorire, nu te poți baza niciodată pe ei. Bărbații și femeile care se sustrag de la răspunderi care implică dificultăți vor rămâne slabi și ineficienți.4M 452.3

Cei care se obișnuiesc să-și facă lucrul cu promptitudine și să fie economi își vor conduce ei afacerile, în loc să permită ca afacerile să îi conducă pe ei. Ei nu vor fi mereu împinși de la spate și nedumeriți pentru că lucrările lor sunt în dezordine. Hărnicia, seriozitatea și loialitatea sunt indispensabile pentru a avea succes. Fiecare oră de lucru este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu și este înregistrată ca fiind credincioșie sau necredincioșie. Atunci când se va ține judecata, când se vor deschide cărțile și când fiecare va fi judecat pe baza celor scrise în aceste cărți, va trebui să ne confruntăm cu raportul timpului pierdut și al ocaziilor irosite. Egoismul, invidia, mândria, gelozia, lenevia sau orice alt păcat care este cultivat în inimă îl va exclude pe autorul lui de la binecuvântările Cerului. „Dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați.”4M 453.1

Editurile noastre suferă din lipsă de oameni statornici și fermi. Când am fost dusă din încăpere în încăpere, am văzut că lucrarea este condusă cu indiferență. Pierderile sunt încurajate în fiecare poziție de încredere. Lipsa de conștiinciozitate este evidentă. În timp ce unii poartă responsabilități și greutăți, alții, în loc să ia și ei parte la ele, se poartă în așa fel încât sporesc grijile și frământarea. Cei care nu au învățat încă din copilărie și tinerețe lecția economisirii și nu și-au format obiceiul de a exploata la maximum timpul nu vor fi precauți și economi în nicio activitate în care se angajează. Este păcat să neglijăm să ne îmbunătățim capacitățile, astfel încât să poată fi folosite pentru gloria lui Dumnezeu. Toți au responsabilități de purtat, nimeni nu poate avea scuze.4M 453.2

Există o diversitate în ce privește intelectul și toți au nevoie, mai mult sau mai puțin, să și-l cultivate și să se instruiască. Fiecare acțiune care are legătură cu cauza lui Dumnezeu trebuie să fie caracterizată de prudență și de hotărâre. Fără hotărâre, omul este inconsecvent și instabil ca apa și nu poate reuși niciodată cu adevărat. Toți cei care Îl mărturisesc pe Hristos trebuie să fie harnici. În comunitatea credinței, nu există loc pentru trântori. Fiecare membru al familiei are anumite responsabilități care îi sunt desemnate, o anumită parte din via Domnului în care să lucreze. Singura cale de a satisface așteptările lui Dumnezeu este aceea de a persevera constant în eforturile noastre de a fi mai folositori. Chiar și în cel mai bun caz, nu putem realiza decât puțin, dar efortul fiecărei zile ne va dezvolta capacitatea de a munci eficient și de a aduce roade pentru slava lui Dumnezeu. 4M 454.1

Unii nu-și exercită controlul asupra apetitului, ci își satisfac gustul cu prețul sănătății. Ca urmare, mintea lor nu este limpede, gândirea le este lentă și nu reușesc să realizeze tot ce ar putea realiza, dacă și-ar tăgădui eul și ar fi cumpătați. Aceștia Îl jefuiesc pe Dumnezeu de puterea fizică și mintală care ar putea fi dedicată slujirii Sale dacă s-ar da dovadă de cumpătare în toate lucrurile. Pavel a fost un reformator în domeniul sănătății. El a spus: „Mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” El simțea că asupra lui apăsa responsabilitatea de a-și păstra toate puterile la nivelul lor cel mai înalt pentru a le putea folosi spre slava lui Dumnezeu. Dacă Pavel era în pericol să fie necumpătat, noi suntem într-un pericol și mai mare, deoarece nu simțim și nu înțelegem așa ca el necesitatea de a-L glorifica pe Dumnezeu prin corpul și prin spiritul nostru, care sunt ale Lui. Mâncatul peste măsură este păcatul acestui veac.4M 454.2

Cuvântul lui Dumnezeu plasează păcatul lăcomiei în aceeași categorie cu cel al beției. Atât de respingător este acest păcat în ochii lui Dumnezeu, încât El a poruncit prin Moise ca un copil care nu se stăpânește în privința apetitului, ci se îmbuibă cu orice are poftă, să fie adus de părinții lui înaintea conducătorilor lui Israel și să fie omorât cu pietre. Starea generată de lăcomie era considerată fără speranță. Acest om nu era de niciun folos pentru alții și era un blestem pentru el însuși. Nu se putea pune bază pe el în nimic. Influența lui avea să-i contamineze întotdeauna pe alții, iar lumea avea să fie mai bună fără un astfel de om, deoarece defectele lui teribile ar fi fost perpetuate. Niciun om care este conștient de responsabilitatea pe care o are față de Dumnezeu nu va îngădui ca instinctele animalice să-i controleze rațiunea. Cei care fac astfel nu sunt creștini, oricine ar fi ei și oricât de înaltă le-ar fi mărturisirea de credință. Îndemnul lui Hristos este: „Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.” Prin aceasta, El ne arată că noi trebuie să fim desăvârșiți în sfera noastră așa cum este El în sfera Lui.4M 454.3

Cei care sunt angajați în casele noastre de editură nu se perfecționează așa cum așteaptă Dumnezeu din partea lor. Există la ei lipsă de seriozitate și de interes neegoist față de lucrarea în care sunt angajați. Dumnezeu le cere acestor lucrători să progreseze zilnic în ceea ce privește cunoașterea. Ei trebuie să-și folosească în mod înțelept facultățile pe care li le-a dat Dumnezeu, ca să poată deveni lucrători eficienți și conștiincioși și să-și îndeplinească fără pierderi slujba din cadrul editurii.4M 455.1

Oamenii cei mai înțelepți pot să învețe lecții folositoare din viața și din obiceiurile micilor creaturi ale pământului. Harnica albină le dă oamenilor inteligenți un exemplu pe care aceștia ar face bine să-l imite. Aceste insecte respectă o ordine perfectă, iar în stup nu este acceptat niciun leneș. Ele îndeplinesc lucrarea care le-a fost desemnată, cu o inteligență și o energie mai presus de înțelegerea noastră. În multe privințe, furnicile, pe care noi le considerăm doar niște dăunători pe care îi strivim cu piciorul, sunt superioare omului, deoarece acesta din urmă nu folosește la fel de înțelept darurile primite de la Dumnezeu. Înțeleptul ne atrage atenția către lucrurile mici de pe pământ: „Du-te la furnică, leneșule, uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuși își pregătește hrana vara și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.” „Furnicile... nu sunt un popor tare, dar își pregătesc hrana vara.” Putem învăța de la acești mici învățători lecția credincioșiei. Dacă ne-am dezvolta cu aceeași stăruință facultățile cu care ne-a înzestrat un Creator atotînțelept, cât de mult ar crește capacitatea noastră de a fi folositori! Dacă atenția lui Dumnezeu este îndreptată asupra celor mai mici dintre creaturile Sale, oare să nu fie El interesat de omul făcut după chipul Său și să nu aștepte de la el un răspuns corespunzător cu toate avantajele pe care i le-a dat?4M 455.2

Editurile trebuie să fie puse în ordine. Cei care lucrează în aceste instituții trebuie să aibă obiective înalte și o experiență bogată și profundă în cunoașterea voinței lui Dumnezeu. Ei trebuie să stea întotdeauna de partea binelui și să exercite o influență mântuitoare. Fiecare suflet care cheamă Numele lui Hristos trebuie să folosească la maximum privilegiile de care se bucură și să îndeplinească mereu cu credincioșie responsabilitățile care îi revin, fără să murmure și fără să se plângă. Vorbirea fiecăruia trebuie să aibă un caracter elevat, calculată astfel încât să conducă mintea celorlalți pe făgașul cel bun. Faptul că se vorbește prea puțin despre bunătatea divină și despre dragostea lui Dumnezeu este o dovadă evidentă că există ingratitudine și că Hristos nu locuiește în inimă. 4M 456.1

Editurile nu vor prospera niciodată dacă nu vor exista mai mulți lucrători neegoiști, care să nu fie influențați de interese personale, bărbați și femei cu adevărat temători de Dumnezeu, gata să renunțe la eul lor și cu o conștiință independentă, care alege întotdeauna să rămână de partea lui Dumnezeu și a binelui. Editorul local de la Review and Herald va avea ocazia de a vorbi cu convingere și cu hotărâre. El trebuie să stea în apărarea binelui, folosindu-se pentru aceasta de toată influența pe care i-o conferă poziția în care se află. Fratele Waggoner a fost așezat într-o poziție deloc de invidiat, dar nu a fost lăsat singur. Dumnezeu l-a ajutat și, în circumstanțele date, s-a descurcat onorabil. Domnul nu l-a eliberat din această poziție; el încă trebuie să lucreze în Oakland și în San Francisco.4M 456.2

De la cei cărora le-a încredințat mult, Dumnezeu cere mult, în timp ce, de la cei cărora le-a încredințat puțin, cere potrivit cu ce li s-a dat. Însă toți se pot dărui pe ei înșiși și pot arăta, în faptele lor, credincioșie față de prețioasa cauză a lui Hristos. Mulți își pot restrânge cheltuielile, astfel încât să-și sporească dărnicia pentru Hristos. Tăgăduirea de sine de dragul lui Hristos este lupta care stă înaintea noastră.4M 456.3

„Dragostea lui Hristos”, spunea Pavel, „ne [con]strânge” (trad. KJV). Ea a fost principiul determinant al conduitei sale, ea a fost puterea care l-a motivat. Dacă vreodată zelul său pe calea datoriei șovăia pentru o clipă, o singură privire către cruce și către uimitoarea dragoste a lui Hristos, revelată în sacrificiul Său fără egal, era suficientă pentru a-l face să-și încingă din nou coapsele minții și să meargă mai departe pe calea tăgăduirii de sine. În eforturile făcute pentru frații lui, el s-a bazat mult pe prezentarea iubirii infinite, manifestate prin minunata îndurare a lui Hristos, cu toată puterea ei constrângătoare, care subjugă.4M 457.1

Cât de stăruitor, cât de impresionant este apelul său: „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.” Cunoașteți înălțimea de la care a coborât, știți adâncurile umilinței la care S-a înjosit. Picioarele Lui au pornit pe calea tăgăduirii de sine și a sacrificiului și El a mers înainte până când Și-a dat viața. Pentru El nu a existat odihnă între tronul ceresc și cruce. Dragostea Sa pentru om L-a determinat să accepte orice ofensă și să sufere orice abuz. „Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei.” Dedic toată slava Mea și tot ce sunt lucrării de mântuire a omului. Cât de puțin sunt dispuși acum oamenii să se sfințească pentru lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât sufletele să poată fi salvate prin ei!4M 457.2

Pavel ne îndeamnă: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.” El ne invită să imităm viața Marelui Model și să avem în noi „gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” Apostolul insistă asupra subiectului, punct cu punct, pentru ca mintea noastră să poată să prindă și să înțeleagă pe deplin minunata îndurare a Mântuitorului față de păcătoși. El ni-L prezintă pe Hristos încă de când era egal cu Dumnezeu și primea adorarea îngerilor și Îi urmărește coborârea până când atinge cele mai mari adâncimi ale umilinței, pentru ca, prin brațul Său omenesc, să poată ajunge la omul căzut și să-l ridice, din degradarea în care se afla, la speranță, la bucurie și la cer.4M 457.3

Pavel dorea cu ardoare ca umilința lui Hristos să fie văzută și înțeleasă. El era convins că, dacă mintea oamenilor poate fi făcută să înțeleagă uimitorul sacrificiu făcut de Maiestatea cerului, tot egoismul va fi alungat din inima lor. El îndreaptă atenția mai întâi către poziția pe care o ocupa Hristos în cer, la sânul Tatălui Său; Îl descoperă apoi renunțând la slava Sa și supunându-Se de bunăvoie tuturor condițiilor umilitoare ale naturii umane, asumându-Și responsabilitățile unui slujitor și devenind ascultător până la moarte, și încă moartea cea mai infamă și mai revoltătoare, cea mai rușinoasă și mai agonizantă — moartea pe cruce. Pot creștinii să contemple această minunată manifestare a dragostei lui Dumnezeu față de om fără să simtă dragoste și fără să înțeleagă că noi nu suntem ai noștri? Un astfel de Stăpân nu ar trebui slujit din obligație, din lăcomie sau din motive egoiste.4M 458.1

„Căci știți”, spune Petru, „că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați.” O, dacă acestea ar fi fost suficiente pentru a cumpăra mântuirea omului, cât de ușor ar fi putut fi aceasta realizată de Acela care spune: „Al Meu este argintul și al Meu este aurul.” Dar călcătorul Legii sfinte a lui Dumnezeu putea fi răscumpărat doar prin sângele prețios al Fiului lui Dumnezeu. Cei care, neapreciind minunatul sacrificiu făcut pentru ei, își rețin banii și puterile fizice, mintale și morale de la a-L sluji pe Hristos vor pieri în egoismul lor.4M 458.2

„Iar de la cel ce n-are [nu și-a folosit în modul cel mai potrivit capacitățile și banii], se va lua chiar și ce are.” Cei care sunt prea indolenți ca să-și înțeleagă responsabilitățile și să-și exercite capacitatea nu vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu, iar abilitățile pe care le-au avut le vor fi luate și vor fi date lucrătorilor activi și zeloși, care își dezvoltă talentele prin folosirea lor constantă. „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.” Un om care lucrează cu iscusință sub îndrumarea Duhului lui Dumnezeu va avea putere și influență, deoarece toți pot vedea în el un spirit de neobosit devotament față de cauza lui Dumnezeu în orice departament în care îl cheamă datoria.4M 458.3

Toți angajații din editurile noastre trebuie să se afle în cea mai bună stare pentru a-și forma obiceiuri bune și corecte. De mai multe ori în decursul unei zile, momente prețioase, de aur, trebuie să fie consacrate rugăciunii și studierii Scripturilor, chiar dacă este vorba doar de memorarea unui text, astfel încât sufletul să poată avea viață spirituală. Diferitele interese ale lucrării lui Dumnezeu ne asigură hrană pentru meditație și inspirație pentru rugăciunile noastre. Comuniunea cu Dumnezeu este esențială pentru sănătatea spirituală și doar aici pot fi obținute acea înțelepciune și acea judecată corectă atât de necesare în îndeplinirea fiecărei datorii.4M 459.1

Tăria obținută prin rugăciune, unită cu efortul personal de a-și educa mintea să fie chibzuită și responsabilă, îl pregătește pe om pentru datoriile zilnice și păstrează pacea sufletească în orice împrejurări, oricât de grele ar fi. Ispitele la care suntem expuși zilnic fac ca rugăciunea să fie o necesitate. Ca să putem fi susținuți de puterea lui Dumnezeu prin credință, dorințele minții trebuie să se înalțe continuu în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru tărie și pentru cunoștință. Dar meditația și rugăciunea nu pot lua locul folosirii responsabile a timpului. Munca și rugăciunea sunt amândouă necesare pentru desăvârșirea unui caracter creștin.4M 459.2

Viața noastră ar trebui să fie caracterizată de gândire și de acțiune, de rugăciune tăcută și de eforturi serioase. Toți cei care au primit lumina adevărului trebuie să simtă că este datoria lor să răspândească raze de lumină pe cărarea celor nepocăiți. Ei trebuie să fie martori pentru Hristos în instituțiile noastre la fel cum sunt în biserică. Dumnezeu ne cere să fim epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Sufletul care se întoarce către Dumnezeu pentru a primi de la El putere, susținere și rezistență prin rugăciune zilnică, stăruitoare, va avea aspirații nobile, o percepție clară a adevărului și a datoriei, planuri de acțiune mărețe și o continuă foame și sete după neprihănire. Menținând legătura cu Dumnezeu, vom fi făcuți în stare ca, în relațiile noastre cu alți oameni, să le transmitem și lor lumina, pacea și seninătatea care domnesc în inima noastră și să le oferim un exemplu de credincioșie neclintită față de interesele lucrării în care suntem angajați.4M 459.3

Multora dintre cei care lucrează în editurile noastre le lipsesc aproape cu totul dragostea și frica de Dumnezeu. Eul domnește, eul conduce, iar Dumnezeu și cerul aproape că nu mai au loc în mintea lor. Dacă aceste persoane ar putea să vadă că se află chiar la hotarele lumii veșnice și că interesele lor viitoare vor fi determinate de acțiunile lor prezente, ar exista o schimbare evidentă în fiecare angajat al acestor instituții.4M 460.1

Dar mulți dintre cei care sunt angajați în lucrarea cea sfântă a lui Dumnezeu sunt paralizați de înșelăciunile lui Satana. Ei dorm pe un teren vrăjit. Trec zile și luni, iar ei rămân indiferenți și dezinteresați ca și când nu ar exista nici Dumnezeu, nici viitor, nici cer, nici pedeapsă pentru neglijarea datoriei și sustragerea de la responsabilități. Dar se apropie repede ziua când cazul fiecăruia va fi hotărât în conformitate cu faptele lui. Mulți au în registrul cerului un raport înfricoșător de pătat.4M 460.2

Când acești lucrători se vor trezi și vor deveni conștienți de responsabilitatea pe care o au, când se vor prezenta în fața lui Dumnezeu așa cum sunt, cu sufletul întinat, iar strigătul lor sincer se va prinde de tăria Lui, atunci vor vedea că Dumnezeu aude rugăciunea și răspunde. Iar când se vor trezi, vor vedea ce au pierdut prin indiferența și prin necredincioșia lor. Atunci își vor da seama că au atins doar un nivel inferior, în timp ce, dacă și-ar fi cultivat mintea și talentele și le-ar fi folosit pentru Dumnezeu, ar fi putut să aibă o experiență bogată și să fie folosiți pentru salvarea semenilor lor. Și chiar dacă, în cele din urmă, vor fi mântuiți, de-a lungul întregii veșnicii ei vor înțelege pierderea cauzată de ocaziile irosite în timpul lor de probă.4M 460.3

Privilegiile religioase au fost prea mult neglijate de cei angajați în instituții. Nimeni nu ar trebui să se angajeze în lucrarea lui Dumnezeu dacă tratează aceste privilegii cu indiferență, deoarece toți aceștia au legătură cu îngerii cei răi și sunt un nor de întuneric, o piedică pentru ceilalți. Pentru ca lucrarea să aibă succes, fiecare departament al editurii trebuie să aibă parte de prezența îngerilor cerești. Când Duhul lui Dumnezeu va lucra asupra inimii, curățind templul sufletului de întinarea lumii și de iubirea de plăceri, toți vor fi văzuți la întâlnirea de rugăciune, credincioși datoriei lor și serioși și nerăbdători să beneficieze de toate avantajele care li se oferă. Cel care este un lucrător credincios pentru Domnul va folosi orice ocazie de a se așeza direct sub razele de lumină care vin de la tronul lui Dumnezeu, iar această lumină se va reflecta și asupra altora.4M 461.1

Și nu doar la întâlnirea de rugăciune trebuie să participe toți, ci în fiecare săptămână ar trebui să se țină o adunare de laudă. Cu această ocazie trebuie să se insiste asupra bunătății și îndurărilor lui Dumnezeu. Dacă am fi la fel de binevoitori să ne exprimăm recunoștința pentru îndurările primite cum suntem să dăm glas plângerilor, îndoielilor și necredinței, am putea aduce bucurie în inimile altora, în loc să aruncăm asupra lor descurajare și tristețe. Cei care se plâng și murmură, care văd întotdeauna descurajări pe calea lor și vorbesc despre încercări și despre greutăți ar trebui să contemple sacrificiul infinit pe care l-a făcut Hristos pentru ei. Atunci vor putea să-și aprecieze toate binecuvântările în lumina crucii. Când privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, pe care păcatele noastre L-au străpuns și durerile noastre L-au împovărat, vom vedea motive de recunoștință și de laudă, iar gândurile și dorințele noastre vor fi aduse în supunere față de voia lui Hristos. 4M 461.2

În binecuvântările pe care Tatăl nostru ceresc le-a revărsat cu îndurare asupra noastră, putem discerne nenumărate dovezi ale unei iubiri infinite și ale unei compasiuni pline de afecțiune, care întrec înțelegerea și afecțiunea stăruitoare a unei mame pentru copilul ei capricios. Când studiem caracterul divin în lumina crucii, vedem mila, delicatețea și iertarea împletite cu echitatea și cu dreptatea. La fel ca Ioan, exclamăm: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Vedem pe tron pe Cineva care poartă în mâinile, în picioarele și în coasta Lui semnele suferinței îndurate pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu și pe Dumnezeu cu omul. Harul fără egal ne descoperă un Tată infinit, care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, dar care totuși ne primește la Sine prin meritele Fiului Său. În lumina reflectată de la cruce, norul răzbunării, care amenința doar cu nenorocire și cu disperare, descoperă cuvintele scrise de Dumnezeu: Trăiește, păcătosule, trăiește! Voi, suflete pocăite și credincioase, trăiți! Eu am plătit răscumpărarea.4M 461.3

Noi trebuie să ne strângem în jurul crucii. Hristos, și El răstignit, trebuie să fie tema contemplării, a conversațiilor și a celor mai fericite emoții ale noastre. Trebuie să avem astfel de momente special programate pentru a păstra proaspăt în mintea noastră tot ce primim de la Dumnezeu și pentru a ne exprima recunoștința pentru marea Sa dragoste, precum și dispoziția de a încredința totul în mâna care a fost țintuită pe cruce pentru noi. Ar trebui să învățăm de aici să vorbim limba Canaanului, să cântăm cântările Sionului. Prin taina și prin slava crucii putem aprecia valoarea omului, iar apoi vom înțelege și vom simți cât este de important să lucrăm pentru semenii noștri, ca ei să poată fi înălțați la tronul lui Dumnezeu.4M 462.1