Petru eliberat din închisoare

Ziua executării lui Petru a fost în cele din urmă stabilită; însă rugăciunile credincioșilor continuau să se înalțe spre ceruri. Și pe când făceau acest lucru cu stăruință, cu toată puterea și împreună simțire, îngerii lui Dumnezeu îl păzeau pe apostolul întemnițat.... Petru stătea între doi soldați și era legat cu două lanțuri, fiecare lanț fiind fixat de încheietura mâinii unuia dintre soldați. De aceea el nu se putea mișca fără ca aceștia să simtă. Ușile temniței erau zăvorâte bine și o gardă puternică se afla în fața lor. Orice șansă de a scăpa, prin mijloace omenești, era în acest fel exclusă. — Redemption: or the Ministry of Peter and the Conversion of Saul, 70.AÎ 231.4

Petru se afla în închisoare, așteptând să fie executat în ziua următoare; el dormise noaptea “între doi soldați, legat cu două lanțuri: și păzitorii din fața porții păzeau închisoarea. Și iată, îngerul Domnului a venit la el și o lumină a strălucit în temniță: și el l-a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă și spunându-i: ‘Scoală-te repede’. Și lanțurile i-au căzut de pe mâini.”AÎ 232.1

Petru, trezit brusc, s-a minunat de lumina care inunda celula sa și de frumusețea celestă a mesagerului ceresc. El nu înțelegea ce se petrecea, dar știa că e liber și în uimirea și bucuria sa ar fi plecat de acolo fără a se asigura împotriva frigului nopții. Îngerul Domnului, observând totul, i-a spus, cu grijă duioasă față de nevoile apostolului: “Încinge-te și pune-ți încălțămintea în picioare”.AÎ 232.2

Petru a ascultat în mod mecanic; era atât de fascinat de revelația slavei cerului, încât nu s-a mai gândit să-și ia mantaua. Apoi îngerul i-a spus: “Pune-ți mantaua pe tine și urmează-mă. Și el a făcut astfel și l-a urmat; nu credea că acele lucruri le făcea un înger; ci se gândea că a avut o viziune. După ce au trecut de prima și a doua strajă, ei au ajuns la poarta de fier care duce în cetate și care li s-a deschis la porunca lui.” — Testimonies for the Church 5:748.AÎ 232.3

Nu se rostește nici un cuvânt; nu se aude nici un zgomot de pași. Îngerul merge înainte, înconjurat de lumină, iar Petru, tulburat și încă socotind că are o vedenie, îl urmează pe eliberatorul său. Astfel ei ajung pe uliță și atunci, misiunea îngerului fiind îndeplinită, el dispare dintr-o dată.AÎ 233.1

Lumina cerească pălește, iar Petru simte că este în mare întuneric; însă pe măsură ce ochii săi se acomodează cu întunericul, acesta pare că descrește treptat și el s-a pomenit singur pe ulița liniștită, frigul rece al nopții izbindu-i fruntea. Acum el și-a dat seama că este liber și că se află în cetate într-un loc care îi este cunoscut; el a recunoscut locul ca pe unul cu care a mai avut de-a face și în care își așteptase ziua de mâine pentru ultima dată....AÎ 233.2

Apostolul a pornit de îndată spre casa unde erau adunați frații săi, care, în acele clipe se rugau fierbinte pentru el. “A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine este. A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. ‘Ești nebună’, i-au spus ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă ziceau: Este îngerul lui.” — The Acts of the Apostles, 147, 148.AÎ 233.3

Același înger, care părăsise curțile cerești pentru a-l elibera pe Petru din mâna persecutorului său, a fost solul mâniei și judecății pentru Irod. Îngerul îl deșteptase pe Petru din somn; dar regele nelegiuit a fost lovit cu o altfel de lovitură, care i-a provocat o boală mortală. — The Spirit of Prophecy 3:344.AÎ 234.1