Prezențe îngerești când Ellen White era trează

Când m-am trezit și m-am uitat pe fereastră, am văzut doi nori albi. Apoi am adormit din nou; și în visul meu mi-au fost spuse aceste cuvinte: “Uită-te la acești nori. Niște nori exact ca aceștia au fost cei care au învăluit oastea cerească ce a proclamat nașterea Mântuitorului înaintea păstorilor”. M-am trezit și m-am uitat din nou pe fereastra vagonului și se vedeau acum doi nori mari, albi, așa de albi ca zăpada. Erau doi nori distincți, deosebiți unul de altul, însă se apropiau și se atingeau unul de altul și pentru o clipă parcă s-au suprapus; apoi s-au despărțit iarăși și au rămas separați, ca mai înainte. Ei nu au dispărut și au fost vizibili pe tot parcursul acelei dimineți. La ora 12, am schimbat trenul și nu am mai văzut norii.AÎ 258.3

Pe parcursul zilei am fost profund impresionată la gândul că îngerii lui Dumnezeu, învăluiți în acești nori, mergeau înaintea noastră; că ne puteam bucura de protecția lor și, de asemenea, de asigurarea că vom vedea mântuirea lui Dumnezeu în adunările ce urmau să aibă loc la Brisbane. Iar acum, când adunările au luat sfârșit, iar noi am fost martori la interesul deosebit manifestat de oameni, eu sunt mai sigură ca oricând că îngeri din ceruri erau învăluiți în acei nori — îngeri care au fost trimiși din curțile de sus ca să miște inimile oamenilor și să țină în frâu pe cei care uneori își fac loc în adunările noastre în corturi și prin care mințile oamenilor sunt distrase de la înțelegerea adevărurilor vitale, care sunt zilnic prezentate.AÎ 259.1

În cadrul acestei adunări, mii de oameni au auzit invitația Evangheliei și au ascultat adevăruri pe care nu le mai auziseră niciodată înainte. Pe parcursul întregii întâlniri, nu a existat nici o împotrivire trufașă sau certuri din partea unora ale căror inimi se împotriveau Legii lui Dumnezeu. Și nicăieri, în acel oraș, nu am auzit de vreo împotrivire publică. A fost o experiență neobișnuită; și noi credem că îngerii lui Dumnezeu au fost prezenți pentru a îndepărta puterile întunericului. — The Review and Herald, 21 martie, 1899.AÎ 259.2

Sufeream de reumatism în partea dreaptă și nu puteam să mă odihnesc din cauza durerilor. Mă întorceam de pe o parte pe cealaltă, încercând să scap de durere. Aveam o durere de inimă, care îmi prevestea ceva ce nu era bine pentru mine. În cele din urmă, am adormit.AÎ 260.1

Pe la nouă și jumătate, am încercat să mă întorc și, pe când făceam acest lucru, am devenit conștientă că nu mai aveam deloc dureri. Pe când mă întorceam de pe o parte pe alta și îmi mișcam mâinile, am simțit o lejeritate extraordinară și o ușurință pe care nu le pot descrie. Camera era plină de o lumină, dintre cele mai frumoase și plăcute, o lumină ca de azur și se părea că mă aflu în brațele ființelor cerești.AÎ 260.2

Am avut parte de această lumină deosebită și în trecut, în vremuri de binecuvântare specială, însă de data aceasta era mai distinctă, mai impresionantă, și am simțit o pace atât de deosebită, atât de deplină și de îmbelșugată, pe care nici un fel de cuvinte nu o pot reda. M-am ridicat în poziție șezândă și am văzut că eram înconjurată de un nor strălucitor, alb ca zăpada, care pe margini avea nuanțe de roz. Cea mai duioasă și dulce muzică umplea văzduhul și eu am recunoscut acea muzică drept cântul îngerilor. Atunci un glas mi-a spus: “Nu te teme; Eu sunt Mântuitorul tău. Îngerii sfinți sunt peste tot în jurul tău.” — Testimonies for the Church 9:65, 66.AÎ 260.3