Dumnezeu în fața provocării lui Satana

În sfaturile cerești s-a hotărât că trebuia acționat pe baza acelor principii conform cărora puterea lui Satana nu avea să fie distrusă de îndată; căci planul lui Dumnezeu era să așeze lucrurile pe o temelie veșnică, de siguranță. Lui Satana trebuia să-i fie dat timp pentru a-și dezvolta principiile care constituiau temelia guvernării sale. Universul ceresc trebuia să vadă în acțiune principiile despre care Satana declarase că sunt superioare principiilor lui Dumnezeu. Guvernarea lui Dumnezeu trebuia pusă în contrast cu guvernarea lui Satana. Principiile corupte ale conducerii lui Satana trebuia să fie scoase la iveală. Trebuia demonstrat că principiile neprihănirii, exprimate în Legea lui Dumnezeu, sunt de neschimbat, desăvârșite și veșnice. — The Review and Herald, 7 septembrie, 1897.AÎ 41.1

Îngerii loiali se duc în grabă mare la Fiul lui Dumnezeu spre a-I aduce la cunoștință ceea ce are loc printre îngeri. Ei Îl găsesc pe Tatăl discutând cu preaiubitul Său Fiu pentru a hotărî mijloacele prin care, avându-se în vedere binele îngerilor credincioși, autoritatea asumată de Satana putea fi înăbușită pentru totdeauna. Dumnezeul cel mare putea să-l arunce de îndată pe acest arhiamăgitor din ceruri; însă nu acesta era scopul Său. El avea să-i dea răzvrătitului o șansă egală de a-și măsura puterea și tăria cu propriul Său Fiu și cu îngerii Săi cei credincioși. În această bătălie, fiecare înger avea să aleagă de partea cui avea să fie și acest lucru avea să fie văzut de toți. — The Spirit of Prophecy 1:21.AÎ 41.2