Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Adevărul despre îngeri

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Îngerii în timpul lucrării lui Pavel

    La Efes se dezvoltase o afacere profitabilă și tot mai mult în creștere, din prelucrarea și vânzarea de altare și chipuri mici, făcute după modelul templului și chipului Dianei. Cei interesați de acest meșteșug s-au trezit că le scad câștigurile și toți s-au unit, atribuind schimbarea nebinevenită lucrării lui Pavel....AÎ 234.3

    “Toată cetatea a fost tulburată”. Au trimis după Pavel, dar apostolul nu era de găsit. Frații lui, fiind avertizați de pericol, l-au zorit să plece din acel loc. Îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să-l păzească pe apostol; timpul ca el să moară ca martir nu sosise încă. — The Acts of the Apostles, 292, 293.AÎ 234.4

    Zi după zi, în timp ce ei [Pavel și Sila] s-au dus la credincioșii lor [în Filipi], o femeie care avea un duh de ghicire mergea în urma lor, strigând: “oamenii aceștia sunt slujitorii Dumnezeului Celui Prea Înalt, care ne arată calea mântuirii”. Această femeie era o unealtă specială a lui Satana; și, deoarece demonii erau tulburați de prezența lui Hristos, în același fel duhul rău care o avea în stăpânire nu se simțea în tihnă în prezența apostolilor. Satana știa că împărăția lui fusese asaltată și folosise acest mijloc de a se împotrivi lucrării slujitorilor lui Dumnezeu. Cuvintele de laudă rostite de această femeie erau o insultă pentru cauză, distrăgând mintea oamenilor de la adevărurile prezentate lor și aruncând ocară asupra lucrării, pentru că îi făcea să creadă că oamenii care vorbesc în Duhul și puterea lui Dumnezeu, sunt însuflețiți de același spirit ca și emisarii lui Satana.AÎ 235.1

    Apostolii au suportat această împotrivire timp de câteva zile; atunci Pavel, sub inspirația Duhului lui Dumnezeu, a poruncit duhului celui rău să iasă din femeie. Satana a fost astfel dezarmat și mustrat. Tăcerea continuă de după aceea a femeii era o mărturie că apostolii erau slujitori ai lui Dumnezeu și că demonul recunoscuse ce sunt ei și s-a supus poruncii lor. Când femeia a fost deposedată de spiritul diavolului și refăcută, stăpânii ei s-au alarmat în legătură cu câștigul lor. Ei au văzut că toată nădejdea de a primi bani de pe urma ghicirilor și prezicerilor ei s-a dus și s-au gândit că, dacă apostolilor li se va îngădui să-și continue lucrarea, însăși sursa lor de venituri avea să dispară în curând. — Sketches from the Life of Paul, 74, 75.AÎ 235.2

    După ce femeia a fost eliberată de duhul cel rău, ea a devenit o urmașă a lui Hristos. Stăpânii ei au văzut că nădejdea lor de câștig s-a dus și, luându-i pe Pavel și Sila, i-au adus înaintea conducătorilor, acuzându-i că tulbură cetatea. Acest lucru a provocat rumoare. Mulțimea s-a ridicat împotriva ucenicilor, iar dregătorii au poruncit ca prizonierii să fie bătuți. — The Review and Herald, 29 iunie, 1905.AÎ 236.1

    După ce [dregătorii] le-au dat [lui Pavel și Sila] multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncind temnicerului să-i păzească bine, și acesta, primind o asemenea însărcinare, i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a pus picioarele în butuci. Însă îngerii lui Dumnezeu au fost cu ei acolo, între zidurile închisorii. — Spiritual Gifts 1:95, 96.AÎ 236.2

    Apostolii au suferit chinuri groaznice din cauza poziției dureroase în care fuseseră puși, însă ei nu au murmurat. Dimpotrivă, în întunericul și singurătatea celulei s-au încurajat unul pe altul prin rugăciuni și au cântat laude lui Dumnezeu, pentru că au fost găsiți vrednici să sufere rușinea de dragul Lui.... Ceilalți întemnițați au auzit cu uimire rugăciunile și cântările care veneau din temnița dinăuntru. — The Acts of the Apostles, 213, 214.AÎ 236.3

    În timp ce oamenii au fost cruzi și răzbunători sau criminal de neglijenți cu privire la responsabilitățile care le reveneau, Dumnezeu nu a uitat să Se îndure de slujitorii Săi care se aflau în chinuri. Un înger a fost trimis din ceruri pentru a-i elibera pe apostoli. Când acesta s-a apropiat de închisoarea romană, pământul s-a cutremurat sub picioarele lui, întreaga cetate s-a clătinat datorită acelui cutremur, iar zidurile închisorii s-au legănat ca o trestie în vânt. Porțile acelea mari, zăvorâte bine, s-au deschis; lanțurile și cătușele au căzut de pe mâinile și picioarele celor întemnițați. — The Spirit of Prophecy 3:382, 383.AÎ 236.4

    În lucrarea sa din Efes, apostolului Pavel i-au fost date semne deosebite ale favorii divine. Puterea lui Dumnezeu a însoțit eforturile sale și mulți au fost vindecați de boli fizice. “Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel: până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui și-i lăsau bolile și ieșeau afară din ei duhurile rele”.AÎ 237.1

    Aceste manifestări ale puterii supranaturale au fost cele mai puternice din toate la câte fusese martor Efesul și au fost de un asemenea caracter că nu au putut fi imitate de dibăcia scamatorilor sau de vrăjile vrăjitoarelor. Deoarece aceste minuni erau făcute în Numele lui Isus din Nazaret, oamenii au avut ocazia să vadă că Dumnezeul cerului era mai puternic decât vrăjitorii care se închinau zeiței Diana. În acest fel, Domnul a înălțat pe slujitorul Său, chiar înaintea acelor idolatri, cu mult mai presus decât cei mai puternici și renumiți dintre magicieni.AÎ 237.2

    Însă Acela căruia Îi sunt supuse toate duhurile rele și care dăduse slujitorilor Săi putere asupra acestora, avea să aducă și mai multă rușine și înfrângere asupra acelora care disprețuiseră și profanaseră Numele Lui cel sfânt. Vrăjitoria fusese interzisă prin legea lui Moise, fiind pedepsită cu moartea; totuși, din când în când, era practicată de iudeii apostaziați. La data când Pavel vizita Efesul, în cetate erau “niște exorciști iudei, care umblau din loc în loc” și care, văzând minunile săvârșite prin el, “au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele”. O încercare de acest fel făcuseră cei “șapte fii ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă”. Găsind pe un om posedat de un duh demonic, ei i s-au adresat, zicând: “Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, să ieșiți afară!” Dar “duhul cel rău le-a răspuns: ‘Pe Isus Îl cunosc, pe Pavel îl știu; dar voi cine sunteți?’ Și omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit în așa fel, că au fugit goi și răniți din casa aceea.”AÎ 237.3

    Fapte care până atunci fuseseră tăinuite, erau acum scoase la iveală. Deși acceptaseră creștinismul, unii dintre credincioși nu renunțaseră pe deplin la superstițiile lor. Într-o oarecare măsură, ei au continuat să practice vrăjitoria. Acum, fiind convinși de rătăcirea lor, “mulți din cei ce crezuseră veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră”. Această lucrare bună se extinsese chiar și asupra unor vrăjitori: “unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor”....AÎ 238.1

    Aceste tratate despre farmece cuprindeau reguli și forme de comunicare cu duhurile rele. Ele cuprindeau reguli ale cultului lui Satana — îndrumări pentru cererea ajutorului său și obținerea de informații din partea lui. — The Acts of the Apostles, 286-289.AÎ 238.2

    Un raport al cuvântării lui Dimitrie a fost repede pus în circulație. Rumoarea generată a fost teribilă. Întreaga cetate a fost tulburată. O gloată numeroasă s-a adunat de îndată și s-a îndreptat în grabă spre atelierul lui Aquila, în cartierul iudeilor, cu scopul de a-l prinde pe Pavel. În furia lor nebună, erau în stare să-l facă bucăți. Însă apostolul nu a fost de găsit. Frații lui, fiind avertizați de pericol, l-au zorit să plece din acel loc. Îngerii lui Dumnezeu au fost trimiși să-l păzească pe credinciosul apostol. — Sketches from the Life of Paul, 143.AÎ 238.3

    Când preoții și conducătorii au văzut efectul cuvântării lui Pavel, au fost cuprinși de ură împotriva lui. Ei au văzut că el continua să-L predice cu încăpățânare pe Isus și făcea minuni în Numele Lui, astfel că mulțimile îl ascultau pe el, își părăseau tradițiile și îi considerau pe conducătorii iudei ca fiind ucigașii Fiului lui Dumnezeu. Mânia lor a fost aprinsă și ei s-au adunat ca să vadă ce este mai bine de făcut, pentru a pune capăt acelei tulburări. Ei au căzut de acord că singurul lucru sigur pe care-l puteau face era acela de a-l omorî pe Pavel. Însă Dumnezeu le cunoștea planurile și îngerii Săi au fost însărcinați să-l păzească, pentru ca el să poată rămâne în viață spre a-și îndeplini misiunea. — Early Writings, 202.AÎ 239.1

    Această relatare istorică a fost scrisă pentru învățătura noastră, peste care a venit sfârșitul veacului. Efesenii susțineau că ei avuseseră legături cu ființe invizibile, de unde aveau cunoștință despre cele ce aveau să se întâmple. În zilele noastre, această comunicare cu spiritele se numește spiritism, și meșteșugul acesta practicat de cei care sunt mediumi nu este în toate cazurile o îndemânare manuală, abilitate sau înșelăciune. Lumea vizibilă și cea invizibilă sunt în strânsă legătură. Satana este marele înșelător și asociații lui în cele rele sunt instruiți de către el să lucreze în același fel ca și el. Apostolul spune: “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea....” — The Youth's Instructor, 16 noiembrie, 1893.AÎ 239.2

    Prizonierul vârstnic [Pavel], care stătea legat cu lanțuri de ostașul care-l păzea, nu prezenta nimic impunător sau atrăgător în îmbrăcămintea sau înfățișarea sa, pentru ca lumea să-i poată aduce onoruri. Totuși acest om, în aparență lipsit de prieteni, bogăție sau poziție, avea o escortă pe care cei lumești nu o puteau vedea. Îngerii cerului erau însoțitorii lui. Dacă slava plină de strălucire a unuia dintre acești soli ar fi fost făcută vizibilă, pompa și fastul regal ar fi pălit înaintea ei; regele și curtenii lui ar fi fost trântiți la pământ.... Întreg cerul era preocupat de acest om care acum era întemnițat pentru credința lui în Fiul lui Dumnezeu. — Sketches from the Life of Paul, 254.AÎ 240.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents