Enoh

Enoh a auzit din gura lui Adam povestea tristă a căderii în păcat, cât și minunata relatare despre harul acordat de Dumnezeu prin darul Fiului Său, ca Mântuitor al lumii. El a crezut și s-a bizuit pe făgăduința dată. Enoh a fost un bărbat sfânt. El L-a servit pe Dumnezeu cu o inimă neîmpărțită. El era conștient de stricăciunea familiei omenești și s-a despărțit de urmașii lui Cain și i-a mustrat pentru marea lor nelegiuire.... Sufletul lui era întristat văzând cum zi de zi călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu.... El s-a decis să se despartă de ei și să petreacă mai mult timp singur, în meditație și rugăciune. El stătea în așteptare înaintea lui Dumnezeu și se ruga să cunoască cât mai bine voia Lui, ca să o poată aduce la îndeplinire. Dumnezeu a comunicat cu Enoh prin îngerii Lui și i-a dat învățături divine. El i-a făcut cunoscut că nu va îndura la nesfârșit răzvrătirea omului și că avea în plan să nimicească neamul cel păcătos printr-un potop de ape, care avea să vină pe pământ.AÎ 66.1

Domnul i-a prezentat mai îndeaproape lui Enoh planul mântuirii și, prin Spiritul profeției, l-a dus în decursul generațiilor care aveau să trăiască după potop, arătându-i marile evenimente legate de cea de-a doua venire a Domnului Hristos și sfârșitul lumii.AÎ 66.2

Enoh era preocupat de starea celor ce mor. I se părea că și cei neprihăniți și cei nelegiuiți se întorc în țărână deopotrivă și că acesta le este sfârșitul. El nu putea vedea viața celor drepți dincolo de mormânt. În viziune profetică, el a primit învățături cu privire la Fiul lui Dumnezeu, care avea să moară ca jertfă pentru om și i-a fost arătată venirea Domnului Hristos pe norii cerului, însoțit de oastea cerească, pentru a da viață celor neprihăniți dintre cei morți și să-i elibereze din mormintele lor....AÎ 66.3

Enoh a relatat cu credincioșie oamenilor tot ce-i fusese descoperit prin Spiritul profeției. Unii au crezut cuvintele sale și s-au întors de la nelegiuirea lor, temându-se de Domnul și aducându-I închinare. — The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.AÎ 66.4

El [Enoh] căuta să aibă anumite momente în care să fie singur și nu dorea să fie găsit de oameni, pentru că ei îi întrerupeau meditația sfântă și comuniunea lui cu Dumnezeu. El nu se retrăgea întotdeauna din societatea acelora care îl iubeau și ascultau cuvintele lui înțelepte; și nici nu se separa cu totul de cei stricați. El se întâlnea și cu cei buni, și cu cei răi, în anumite momente stabilite, și se străduia să-i întoarcă pe cei răi de la calea lor cea rea. — Spiritual Gifts 3:56.AÎ 67.1

Enoh se apropia tot mai mult de cer, în timp ce era în comuniune cu Dumnezeu.... Domnul îl iubea pe Enoh, pentru că el Îl urma cu credincioșie și hotărâre și ura nedreptatea și căuta cu stăruință o mai desăvârșită cunoaștere a voii Sale, pentru ca să o poată aduce la îndeplinire. El tânjea de dorul de a fi mai aproape de Dumnezeu, de care se temea, pe care Îl respecta și adora. Domnul nu avea să îngăduie ca Enoh să moară ca toți ceilalți oameni, ci i-a trimis pe îngerii Săi să-l ia la cer, fără ca să vadă moartea. În prezența celor neprihăniți și nelegiuiți, Enoh a fost luat din mijlocul lor. Cei care îl iubeau au gândit că poate Dumnezeu l-a lăsat în vreunul din locurile în care obișnuia să se retragă; însă după ce l-au căutat cu stăruință și nu l-au găsit, au raportat că nu era în acele locuri, căci îl luase Domnul. — The Signs of the Times, 20 februarie, 1879.AÎ 67.2

Carele de foc ale Domnului au fost trimise pentru bărbatul Lui cel sfânt și el a fost dus la cer. — The Review and Herald, 19 aprilie, 1870.AÎ 68.1

Domnul mi-a dat o viziune despre celelalte lumi. Mi-au fost date aripi și un înger m-a însoțit din cetate până într-un loc care era strălucitor și plin de slavă.... Apoi, am fost luată într-o lume care avea șapte luni [astre, n.tr.]. Acolo, l-am văzut pe bătrânul și bunul Enoh, care fusese răpit la cer. În mâna Sa dreaptă avea o ramură minunată de palmier, pe ale cărei frunze, pe fiecare dintre ele, era scris: “Biruință”. Pe capul său era o ghirlandă albă, de o strălucire ce-ți lua ochii, cu frunze, iar în mijlocul fiecărei frunze era scris “Curăție”; în jurul ghirlandei erau pietre prețioase, de diferite culori, care străluceau mai tare ca stelele și reflectau asupra literelor, mărindu-le strălucirea. În partea din spate a capului său era un arc, unde se închidea ghirlanda și pe acel arc era scris “Sfințenie”. Deasupra ghirlandei era o coroană minunată, care strălucea mai tare ca soarele. L-am întrebat dacă acela era locul unde a fost dus când a fost luat de pe pământ. El mi-a spus: “Nu; ci cetatea este căminul meu, aici am venit în vizită”. — Early Writings, 39, 40.AÎ 68.2

Enoh reprezintă pe aceia care vor rămâne pe pământ și vor fi mutați la cer fără să vadă moartea. El reprezintă acea mulțime care va trăi în primejdiile zilelor din urmă și se va împotrivi stricăciunii, răutății, păcatului și nedreptății și totuși va rămâne nepătată. Și noi putem fi ca Enoh. S-au luat măsuri în favoarea noastră.... Îngeri ai lui Dumnezeu, care excelează în putere, sunt trimiși să slujească în sprijinul acelora care vor fi moștenitori ai mântuirii. Acești îngeri, când văd că noi facem tot ce ne stă în putere pentru a fi biruitori, își vor face partea lor, iar lumina lor va străluci în jurul nostru, îndepărtând influența îngerilor răi, care ne înconjoară, și ei vor face în jurul nostru o fortificație ca un zid de foc. — The Review and Herald, 19 aprilie, 1870.AÎ 68.3