Avraam pus la încercare

Când avea aproape o sută de ani, lui Avraam i-a fost repetată făgăduința unui fiu, dându-i-se asigurarea că viitorul moștenitor avea să fie copilul Sarei.... Nașterea lui Isaac, aducând, după o lungă așteptare, împlinirea celor mai scumpe nădejdi ale lor, a umplut de bucurie corturile lui Avraam și ale Sarei....AÎ 77.2

Sara a văzut în caracterul neastâmpărat al lui Ismael o sursă de discordie și a apelat la Avraam, cerându-i ca Agar și Ismael să fie alungați din tabără. Patriarhul s-a întristat mult. Cum putea să-l izgonească pe fiul său, Ismael, care îi era atât de scump? În nedumerirea lui, el a cerut îndrumare de la Domnul. Domnul, printr-un înger, i-a spus să împlinească dorința Sarei.... Și îngerul i-a dat făgăduința, care l-a consolat, că, deși avea să fie departe de casa tatălui său, Ismael nu avea să fie uitat de Dumnezeu; viața lui avea să fie păstrată, iar el avea să devină tatăl unui neam mare. Avraam a ascultat de cuvântul îngerului, nu însă fără a suferi profund. — Patriarchs and Prophets, 146, 147.AÎ 77.3

Dumnezeu l-a chemat pe Avraam ca să fie tatăl celor credincioși, iar viața lui trebuia să fie un exemplu de credință pentru generațiile viitoare. Însă această credință nu a fost desăvârșită.... Pentru a putea atinge cel mai înalt standard, Dumnezeu l-a mai supus unei încercări, cea mai grea din câte a fost chemat omul să îndure vreodată. Într-o viziune de noapte, el a fost îndemnat să se îndrepte spre țara Moria și acolo să aducă pe fiul său ca ardere de tot, pe un munte care îi va fi arătat....AÎ 78.1

Porunca a fost exprimată în cuvinte care trebuie să fi frânt inima tatălui: “Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, Isaac, pe care îl iubești, ... și adu-l ca ardere de tot”. Isaac era lumina căminului lor, mângâierea bătrâneții sale și, mai presus de toate acestea, moștenitorul binecuvântării promise....AÎ 78.2

Satana era prin preajmă pentru a sugera că el trebuie să fi fost amăgit, căci Legea divină poruncește “să nu ucizi” și Dumnezeu nu poate cere ceea ce a interzis odată. Ieșind afară din cortul său, Avraam a privit strălucirea calmă a cerului fără nori și și-a adus aminte de făgăduința făcută lui cu cincizeci de ani în urmă, că sămânța lui avea să fie atât de numeroasă, ca stelele. Dacă această făgăduință avea să fie împlinită prin Isaac, cum era posibil ca el să fie ucis? Avraam era ispitit să creadă că se înșeală.... El și-a adus aminte de îngerii care au fost trimiși pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a nimici Sodoma și care i-au adus făgăduința aceluiași fiu Isaac și s-a dus în locul unde se întâlnise de mai multe ori cu solii cerești, sperând să-i întâlnească iarăși și să primească îndrumări pe mai departe; însă nici unul nu a mai venit să-l aline. — Patriarchs and Prophets, 147, 148.AÎ 78.3

Toată ziua nădăjduise că va întâlni un înger care să vină să-l mângâie sau, poate, să retragă porunca lui Dumnezeu, însă nu a apărut nici un sol al harului.... Cea de-a doua și lungă zi se încheie, urmează o altă noapte fără somn, petrecută în umilință și rugăciune, și începe călătoria în cea de-a treia zi. — The Signs of the Times, 1 aprilie, 1875.AÎ 79.1

La locul desemnat au construit altarul și au pus lemne deasupra. Apoi, cu o voce tremurândă, Avraam îi face cunoscut fiului său solia divină. Cu groază și uluire, Isaac își află soarta, dar nu se împotrivește ... și el împărtășea credința lui Avraam și socotea că a fost onorat prin faptul că a fost chemat să-și dea viața ca jertfă pentru Dumnezeu ... și acum, sunt rostite ultimele cuvinte de dragoste, sunt vărsate ultimele lacrimi, are loc ultima îmbrățișare. Tatăl ridică cuțitul pentru a-și junghia fiul, când, deodată, brațul său este oprit. Un înger al lui Dumnezeu îl strigă pe patriarh din ceruri: “Avraame! Avraame!” El răspunde repede: “Iată-mă”. Și iar se aude acel glas: “Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nici un rău; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, pentru că nu ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine”....AÎ 79.2

Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară de o moarte în agonie și rușine. Îngerilor, care au fost martori ai umilirii și chinului sufletesc al Fiului lui Dumnezeu, nu li s-a îngăduit să intervină, ca în cazul lui Isaac. Nu a fost nici un glas care să strige: “Destul!” Pentru a salva neamul căzut, Împăratul slavei și-a dat viața....AÎ 79.3

Ființele cerești au fost martore ale acelei scene când credința lui Avraam și supunerea lui Isaac au fost puse la încercare.... Tot cerul a privit cu uimire și admirație ascultarea neșovăielnică a lui Avraam. Întreg cerul a aplaudat credincioșia lui. Acuzațiile lui Satana au fost arătate ca fiind mincinoase....AÎ 80.1

A fost greu chiar și pentru îngeri să priceapă taina mântuirii — să înțeleagă de ce Comandantul cerului, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să moară pentru omul vinovat. Când i s-a dat poruncă lui Avraam, ca să-și aducă fiul ca jertfă, a fost mobilizat interesul tuturor ființelor cerești. Cu toată seriozitatea, ei vegheau asupra fiecărui pas făcut pentru împlinirea acestei porunci. Când, la întrebarea lui Isaac: “Unde este mielul pentru arderea de tot?” Avraam a dat răspunsul: “Domnul Însuși Se va îngriji de miel”; și când mâna tatălui a fost oprită când era pe punctul de a-și junghia fiul, și berbecele de care S-a ocupat Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac — a fost revărsată lumină asupra tainei mântuirii și chiar și îngerii au înțeles mai bine minunatele măsuri pe care le-a luat Dumnezeu pentru salvarea omului. — Patriarchs and Prophets, 152, 154, 155.AÎ 80.2